2,171 matches
-
fel, dar fără prea mult succes. Elevii noștri erau mai buni decât specialiștii lor de doi bani! Acum, în grădină, am putut vedea clar silueta călăuzei. Era un elev, căci părea a avea cel mult doisprezece ani, și era destul de scund pentru câți ani îi dădeam eu. Avea cel mult un metru și jumătate. Deși era mic, se mișca rapid, căci îmi era cu neputință să-l ajung mergând și nici nu mă simțeam în puteri ca să alerg. Se opri în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Teorier. Aș dori să știu cu cine vorbesc și ce vreți! Profesorul Teorier era un bătrânel simpatic, ținând cont de cum erau profesorii de azi. Câteodată chiar asculta probleme elevilor și îi liniștea, promițându-le schimbări care nu veneau niciodată. Era scund, dar capabil. Îndrăzneț, dar totuși ascuns și temător. Dacă credeau că vorbele și psihologia elevilor aveau să-i scoată din încăperea aia, se înșelau. Amarnic! Sunt Corvium! Sunt conducătorul elevilor care se află în acest moment pe holurile acestei instituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea un teren viran unde rugineau carcase de mașini și, mai departe, se vedeau cîteva case albe. Mașina mortuară plecă. Fotograful la fel. Lecoeur Îi aruncă o privire lui Maigret, care nu Înțelese, deoarece era cufundat În gînduri. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Înțelege că e vorba de ceva foarte grav, altminteri Ianuarius - cu sobrietatea lui caracteristică - nu s-ar preta la un asemenea circ. Se apleacă și-l bate liniștitor pe umăr, îndemnându-l să se ridice. Îi arată din ochi taburetul scund, pe care-l ține întotdeauna la îndemână ca să-și odihnească picioarele. Libertul clatină cu tristețe din cap și-și masează cu un gest stângaci șalele țepene. Picioarele îi tremură însă atât de rău încât, având permisiunea împăratului, șontâcăie cu greutate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Biata gospodină prostuță a început prin a-i răspunde simplu la întrebări, numai prin da sau nu, incredibil de intimidată acest ziarist înalt, arătos și bun de gură. De fapt, nu ar fi contat nici dacă Ben ar fi fost scund, gras sau cu chelie, ea tot ar fi fost intimidată, și-i urăște pe toți ziariștii. Dar până la urmă, farmecul lui a învins, și Ben a reușit să plece de acolo cu o poveste. Ar fi putut să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
iar înainte să vorbesc cu el, trebuie să repet micul meu joc? Dacă mă conectez la internet în 45 de secunde, atunci Ben Williams se va îndrăgosti de mine. Te rog, te rog, te rog, conectează-te în 45 de scunde. Mă uit la ceasul din josul ecranului. 33. 34. 35. 36. Tot nu m-am conectat. Nu îndrăznesc să mă mai uit. Îmi țin ochii închiși, rugându-mă ca atunci când îi deschid să fiu conectată. Deschid ochii. 42. 43. Conectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Și asta, spune Geraldine, dar acuma serios, chiar o să-ți simt lipsa. Să ai parte de cea mai frumoasă vacanță. Mă suni? ― Sigur că da. ― Cum ajungi acolo? Mor de nerăbdare să aflu cum e tipul. Doamne, poate să fie scund, gras și cu început de chelie. ― Nu vorbi așa! o cert eu, pentru că sunt și așa destul de emoționată. Ar fi oribil, spun eu, după care îmi amintesc că deși n-am fost niciodată scundă și cu chelie, am fost odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e tipul. Doamne, poate să fie scund, gras și cu început de chelie. ― Nu vorbi așa! o cert eu, pentru că sunt și așa destul de emoționată. Ar fi oribil, spun eu, după care îmi amintesc că deși n-am fost niciodată scundă și cu chelie, am fost odinioară grasă. Într-o fracțiune de secundă îmi amintesc cum mă judeca lumea, sau mai bine zis cât de greșit mă judecau ei. ― Dar ar fi bine și dacă ar fi doar o persoană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prins cu țigara va fi spânzurat, înecat și tăiat - așa trag aer în piept și încerc să arăt ca o femeie care știe ce face. ― Scuzați-mă? Mă întorc, și inima îmi stă în loc când văd în fața mea un bărbat scund, gras și chelios. ― Brad? Scuze, scuze, scuze, dar n-am avut cum să-mi ascund dezamăgirea din voce. O, Doamne, mă gândesc eu. M-ai mințit, ai mințit cu poza. Uit că de fapt și eu am mințit despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de somn. Vreau să aud totul. Cum este, cum merge, e superb? Râd, îmi cobor vocea și spun în șoaptă: ― Geraldine, nici nu-ți poți închipui cum e. ― A. Vrei să zici că e oribil, nu ca în poză, ci scund, gras și cu chelie. ― Nici vorbă. Este este cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut, și sunt cât se poate de serioasă. ― Glumești! ― Jur. Este de un milion de ori mai frumos decât în poză. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
stam în lună! Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare! Și te-ai dus, dulce minune, Ș-a murit iubirea noastră Floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cei trei înaintară printre veșmintele și mitrele roșii ale acestora. Simțeau o mulțime de ochi ațintiți asupra lor și din dreapta, și din stânga. Departe de ceilalți, Papa stătea așezat pe un scaun cu spătar înalt. Era singurul care purta mitră albă. Scund și rotofei, Papa îi privea cu ochi blânzi și plini de bunăvoință. N-avea nimic din solemnitatea unui Rege al Regilor, ba chiar te așteptai să se ridice de pe scaun și să se apropie de tine. Velasco se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În care se spune că atunci când debutase În Madrid luptase mai bine decât Belmonte. Mânca singur la o masă mică și aproape că nu-și ridica privirile din farfurie. Al treilea matador, cel care fusese cândva o noutate, era foarte scund, negricios și avea un aer demn. Și el mânca singur, la o masă separată, zâmbea rar și nu râdea deloc. Venea din Valladolid, unde oamenii sunt extrem de serioși, și era un matador foarte capabil - dar stilul său se demodase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se facă iubit de public pentru calitățile sale, care erau curajul și o anume știință de a rămâne mereu calm, așa că un afiș cu numele lui nu mai atrăgea acum pe nimeni. Îl făcuse special faptul că era atât de scund că abia putea să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămâne mereu calm, așa că un afiș cu numele lui nu mai atrăgea acum pe nimeni. Îl făcuse special faptul că era atât de scund că abia putea să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar și bea prea mult În fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dintre preoți stătea-n izmene și-și citea liturghierul, iar celălalt era-n cămașa de noapte și-și făcea mătăniile. În afară de cel bolnav, toți toreadorii Își făcuseră obișnuita apariție la Café Fornos, unde picadorul solid și brunet juca biliard, matadorul scund și serios stătea la o masă aglomerată, În fața unei cafele cu lapte, alături de banderillero-ul Între două vârste și de alți muncitori serioși. Picadorul bețiv și Încărunțit avea În față un pahar de rachiu de cazalas și se holba Încântat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strigă din nou, lovind În ușă. — Cine e? se auzi o voce din spatele ușii. — Eu, Manolo. — Și ce vrei? — Caut de lucru. După un țăcănit repetat de câteva ori, ușa se deschise brusc. Manuel intră, cărându-și valiza. Un bărbat scund stătea În spatele biroului din partea opusă a camerei. Deasupra sa era un cap de taur Împăiat de un taxidermist din Madrid. Pereții erau Împânziți cu fotografii și postere de la luptele cu tauri. Bărbatul mărunt Îl privea. Credeam că te-au omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când vine vorba de băiatu’ ăla. — Uite doar ce-a făcut pentru Villalta, spuse primul chelner. — Și asta nu e tot. Uite ce-a făcut pentru Marcial Lalanda. Sau pentru Nacional. — Da’ chiar că ai dreptate, puștiule, spuse chelnerul cel scund. Manuel Îi privea, cum stăteau de vorbă lângă masa sa. Își băuse și al doilea coniac. Uitaseră de el. Nu-i interesa. — Uită-te și tu la cămilele alea, continuă chelnerul Înalt. L-ai văzut vreodată pe Nacional al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el. Nu-i interesa. — Uită-te și tu la cămilele alea, continuă chelnerul Înalt. L-ai văzut vreodată pe Nacional al II-lea, ăsta? — Păi, l-am văzut duminica trecută, nu? spuse primul chelner. — E o girafă, Întări chelnerul cel scund. — Păi, ce ți-am zis? Ăștia-s băieții lu’ Retana. — Auzi, mai dă-mi cincizeci din aia, spuse Manuel. Își turnase coniacul din farfurioară În pahar și-l băuse cât timp ei continuaseră să vorbească. Primul chelner Îi umplu mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
funcționează. El spunea că-i o idee cretină, „o teorie ca atâtea altele“. Nu reușisem să-nvăț gramatica și zicea că-s un prost imposibil și că și el era prost că-și bătuse capul cu mine. Era un tip scund și stătea sobru În scaun, cu mâna dreaptă băgată-n aparat și privirea ațintită drept Înainte, spre celălalt perete, În timp ce benzile de cauciuc Îl loveau În sus și-n jos peste degete. — Ce-o să faci când se termină războiul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șorțul, privindu-i pe cei doi. Da, domnule, spuse În cele din urmă. Al se dădu jos de pe scaun. — Eu mă duc În bucătărie cu cioara și cu șmecherul ăsta. Hai, valea-n bucătărie, negrule. Și tu, șmechere, haide. Bărbatul scund Îi urmă pe Nick și pe Sam În bucătărie. Ușa se trânti În urma lor. Max rămase la tejghea, față-n față cu George. Nu-l privea pe George, se uita-n oglinda lungă din spatele barului. Localul tocmai ce fusese transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau Înalți, și fețele le luceau În lumina felinarelor. Erau foarte negri la față și prea Înalți ca să te poți uita-n ochii lor. Trenul plecă din Avignon, dar negrii rămaseră pe peron. Cu ei era un sergent alb și scund. În vagonul de dormit, conductorul trăsese paturile din perete și le pregătise. Doamna din America nu putea să doarmă noaptea, pentru că trenul era un rapid care mergea foarte repede și ei Îi era frică de viteză În Întuneric. Patul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
restul. Țăranul Îl luă și ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se uită-n stradă. — Uite-l că intră. — Unde, la Löwen? — Ja. Schimbară din nou câteva vorbe și apoi hangiul veni la masa noastră. Era bătrân și Înalt. Se uită la John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doi medici de pe ambulanță, Doc Fischer și doctorul Wilcox - unul stătea la birou și celălalt pe un scaun rezemat de perete. Doc Fischer era slab, avea părul nisipiu, buze Înguste, ochii vioi și niște mâini de cartofor. Doctorul Wilcox era scund, brunet și purta mereu cu el o carte plină de indexuri, Prietenul și ghidul tânărului doctor, o carte care, consultată pe orice subiect, Îți oferea simptomele și tratamentul. Era indexată și invers, astfel Încât, În cazul În care căutai după simptome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
masă curată. Am Încercat vinul nou. Era foarte ușor, limpede și bun, și mai păstra Încă gustul de struguri. La masă mai erau Fontan și madam și băiatul mic, André. — Ce-ai făcut azi? mă-ntrebă Fontan. Era un bătrân scund, cu un corp obosit de la munca În mină, cu o mustață gri, lungă, și ochi strălucitori, și era de pe lângă Saint-Etienne. M-am ocupat de carte. Citești cărți bune? mă-ntrebă madam. — Vrea să spună că scrie cărți, ca un scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]