7,237 matches
-
deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă cu mai multe săptămîni. Acum se legăna ca o pendulă Întunecată, se clătina și se scutura, În ritmul marilor valuri ale distrugerii ce-și făceau lucrarea În Cornhill. Am trecut pe sub ea și, o secundă mai tîrziu, s-a prăbușit cu zgomot În urma mea. Fărîme curbate de sticlă lăptoasă au zburat prin cameră, unele dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de la etajul al doilea. Deodată, la fereastra asta apăru fața bătrînei sale dădace, care-i făcea semn să intre În casă. „Mamă, mi-am omorît soția, și sînt căutat de poliție!“ repetă el. Dar maică-sa zîmbi și-i spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să omoare nici o muscă“. N-avea timp de pierdut: dinspre celălalt capăt al pajiștii aceleia lungi și atît de pașnice, de dincolo de cercurile jocului de crochet, pe sub umbra falnicului pin somnoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai dezamăgit profund! Digby spuse, continuînd să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să mi se dea hainele. Și un brici. Pentru ce un brici? — Ca să mă bărbieresc. SÎnt sigur că n-am purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și o reflectară pe perete. — Nu mă tem de plecarea dumitale, răspunse Johns, mă tem că doctorul n-o să te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul depărtat al unui motor. Ce taină ascunde doctorul? Întrebă Digby. Și cum Johns scutură din cap, proiectînd din nou reflexele ochelarilor pe perete, Digby adăugă: — SÎnt sigur că nu-i lucru curat. Bietul Stone a surprins o scenă ciudată, de aceea a fost Îndepărtat... — Spre binele lui, spuse Johns, cu glas rugător. Doctorul Forester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o șansă, zise el. Dacă mi-ai fi dat revolverul, mi-ar fi fost poate milă de dumneata. Ți-aș fi fost, oricum, recunoscător. Poate că m-aș fi Împușcat... Pe cînd acum..., acum o să-ți spun pe gratis! Și scutură din cap uitîndu-se În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se. În clipa aceea văzu un omuleț cu o pălărie ponosită trasă peste urechi, coborînd șontîc-șontîc scările spre toaletă. — Urîtă noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o brichetă de alamă din buzunarul de la șold. Femeia aprinse rășina și scutură pudra într-o țigară desfăcută care aștepta în aparatul de răsucit din poala sa. Asistentă socială la departamentul de protecție a copilului din Stanwell, pe aceasta o lega de Vera Seagrave o lungă prietenie. Pe picioarele ei erau niște cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
invită în mijlocul încăperii. - Ăsta e noul proiect, Ballard, zise, arătând încrezător spre lucrurile din jurul lui. Pregătesc o serie specială de emisiuni ca urmare a primeia. - Ai plecat de la laboratorul de cercetări? - Sigur că da - proiectul e mult prea important. Apoi, scuturând din cap pentru a înlătura asocierea: Un laborator guvernamental mare nu e dotat să facă față unui asemenea lucru; nici din punct de vedere psihologic, nici din orice alt punct de vedere. Prinse în piuneze pe pereți și stând întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dintre el și mine, dintre Helen Remington și Gabrielle, care ar fi reînscenat chinurile morții manechinelor și ale motociclistului din fibră de sticlă? În closetul din spatele parcării, Vaughan își expuse intenționat penisul pe jumătate erect stând foarte departe de boxă, scuturând ultimele picături de urină pe podeaua din gresie. Odată plecați de la Laborator, își recăpătă toată agresivitatea, ca și când mașinile în trecere i-ar fi întețit apetitul. Conduse mașina grea de-a lungul drumului de acces la autostradă, menținând barele îndoite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cadru, căprioara e filmată de jos, un strop de sânge cade pe cameră... băgăm și muzici, Knockin’ on Heaven’s Door al lui Dylan, Stones, ne descurcăm... Ne îndepărtarăm, râzând, de locul faptei. Ursul se ridică din zăpadă și își scutură blana. Gloanțele din pistolul meu erau, de fapt, făcute din zahăr și umplute cu sirop de vișine. Ursul se linse pe frunte. - Miam, zise. Luă pistolul pe care îl aruncasem pe jos și își goli magazinul în gură. Toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prieten de-al meu, mă prezentă Luca. Unul dintre meseni, probabil cel mai răsărit, a început să-mi explice cine e el, cine sunt ceilalți. - Eu sunt Take, cu kappa, zise. - Eu sunt Alex, cu B de la frunză, am zis scuturându-i mâna. - Sunt regizor, adăugă el. - Sunt dulgher, am precizat eu. Lumea mă privi curioasă. - Dulgher? zise o fată. Adică sculptor? - Da, am răspuns. Sculptez rame de geam, scări, tot ce vrei. - Nu, Andreea, mă salvă Luca. Alex este chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Pentru că tu, frate Alex, tu pari să nu ai nici cea mai vagă idee despre organizația noastră și despre ceea ce ți se poate întâmpla pentru jignirile pe care ni le-ai adus nouă, tuturor. - Maestre, mă ameninați? am zis eu scuturându-mă de râs. - Dacă te ameninț? Dacă eu te ameninț? Noi? Râdeam din ce în ce mai tare. - Și cam ce aveți de gând să-mi faceți? Îmi zgâriați mașina cu o cheie? Îmi băgați căcat în cutia poștală? - Groh, a făcut maestrul turbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
imediat numele personajelor: Gritzvi și Zwida, Ponko și Brigd; acțiunea începe la Kudgiwa, dar poate e doar numele unei întreprinderi; apoi, cred că se mută la Petkwo, pe Aagd... Oh, îl găsesc numaidecât! exclamă profesorul, și într-o clipă se scutură de negura ipohondriei și se luminează la față, ca un bec electric. - E vorba fără-ndoială de Ițindu-se de pe coasta abruptă, unicul roman de unul dintre poeții cimerieni proeminenți ai primului sfert de secol, Ukko Ahti... Iată-l! Și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unul dintre poeții cimerieni proeminenți ai primului sfert de secol, Ukko Ahti... Iată-l! Și, cu un salt de pește urcând contra curentului, se-ndreaptă spre un punct precis de pe un raft, înșfacă un volum subțire, legat în verde, îl scutură de praf. Nu a fost tradus niciodată în nici o altă limbă. Dificultățile sunt probabil atât de mari, încât au descurajat pe toată lumea. Ascultați: „Adresez convingerea...“ Nu: „Tot încerc să mă conving pe mine însumi de actul de a transmite...“ Remarcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aveți nevoie de programare, o întâmpină călduros Mma Ramotswe, întinzându-i mâna. Sunteți oricând bine-venită. Femeia îi strânse mâna corect, observă Mma Ramotswe, după tradiția botswaneză, punându-și mâna stângă pe antebrațul ei drept în semn de respect. Majoritatea albilor scutură mâna foarte nepoliticos, întinzând doar o mână și lăsând-o pe cealaltă liberă să facă tot felul de șiretenii. Femeia aceasta măcar învățase câte ceva despre cum trebuie să se poarte. O invită să ia loc pe scaunul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i se luase o piatră de pe inimă, se vedea clar. Expresia ostilă i se ștersese de pe chip și încerca să-i smulgă un soi de asigurare. — Și fetele acelea, întrebă el, n-o să mai am necazuri cu ele? Mma Ramotswe scutură din cap. Nici o grijă. N-or să vă facă necazuri. — Și declarația? insistă el. A celeilalte fete. O veți distruge? Mma Ramotswe se ridică în picioare și se îndreptă spre ușă. — Declarația aceea? — Da, declarația fetei care mințea în legătură cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut privirea peste adunare și mai comandă una mică. După ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de data aceasta. - Priviți-l! Priviți-l! Bă, uitați-vă! Ei? Toți întind gâturile. E la fel ca primul, poate mai puțin ciobit. Seamănă cu paharele lor. Făcute toate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cavaleri ai pocalului verde, prinți neștiuți la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de dulceață ai maică-tii... Toți de lângă ștrand știu să-noate, numai eu nu, de obicei mă lasă să păzesc hainele sau mă trimit să le-aduc chiștoace mai mari, că unii nu fumează până la filtru, așa, de chichi, le scutur de nisip și le pun în buzunare. Sorin le fumează în grădină cu furculița. - Și n-a mai găsit-o pe prințesă? Cu cine s-a măritat din ăia doi? Cu moșneagul care-i cumpărase rochia sau cu ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Un par în fund... completez. - Ai văzut că nu se dau duși din Transnistria, c-au mai inventat o țară? Cu două cocioabe și-o privată... Îmi pare rău de amărâții ăia din Basarabia, da’ de noi plâng de se scutură cămașa, poate-o să ne unim până la urmă... Îi vezi cum trec prin vamă cu traiste de pătrunjel, rațe, gâște, să le vândă dincoace, să mai facă un ban. Știi, mi-a zis mie unul că-și dresează orătăniile, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în sucul lor, dacă înghiți coajă pisată, colocasia cu mustul ei... să nu mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut? Azi s-au scuturat azaleele, săptămâna viitoare o să se deschidă cactusul uriaș, ca un sex de femeie. Agavele, după treizeci de ani, vor face boboci plini, cu pielița cenușie, brăzdată de nervuri... Dacă vrei, îți dau leacul... Eu știu leacul... Atunci trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
popii și am publicitatea gratuită și vin rapid și premiile. Profeți mincinoși și bețivani, un Mesia idiot, muieri dezbrăcate, vreun viol în grup... Ce zici, îți las textul sau vrei mai întâi să dăm o raită pe la hotel? Își mai scutură o dată codițele. - Lăsați, dar nu pot promite... Nu mă feresc destul de repede și apucă să mă pupe. Tresar ca atunci când mă tai cu ața dentară. Abia acum sesizez c-au mai apărut două citate din clasici, nu știu cine le confecționează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se ajunge în general la o figură standard, mustață rară, barbă relativ conturată, fălci umflate, ceafă dublă. - ...domnule Ștefan, ar trebui să dați mai multă atenție calității actului didactic, îmi scutură un glas de roabă neunsă ciocănelul din urechea internă. Și asta tocmai când reușisem să-mi duc până la capăt, fără greșeală, o „rupere de limbă” englezească. - Jawohl... confirm importanța constatării. Ar trebui să fie de ajuns pentru azi. - Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el - Pârvulescu? De-un ajutor? Poate câte cinci sute... Efectul e cel scontat. Mestecă de-acum, ca niște cățelandri, sfoara trecută prin seu. *** - ...știi că Pârvulescu avea o amantă, mult mai tânără? îmi strecoară una dintre vagile mele cunoștințe. Mă scutur, mi-am dat scrum pe blugi. - Îmmm... Are tonul acela, ehehehe, ehe, știm noi, păi cum, ehehehe, de parc-ar fi spus Pârvulescu avea branhii și dormea cu burta-n jos în fântâna arteziană de lângă Prefectură, Pârvulescu plimba elefanți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
De unde vrei să știu? Nici n-am văzut. Și ce se zice, de pe altă planetă? - Asta-i, vin semnele, nu cred că e primul acolo, la pârliții ăia, au mai fost, o să mai fie, ne-neacă Cel de Sus, ne scutură, dar noi parcă n-avem ochi... Extratereștri? Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]