5,253 matches
-
ostenit, vlăguit, în jurul său se întrezărea o umbră care anunța să devină tot mai întunecată, tot mai mare. "Te-am întrebat ceva, domnule Bîlbîie, sau trebuie să repet?" Vocea era aceeași, tonul iritării îl recunoșteai imediat. "Vă rog să mă scuzați, dar mă gîndeam să răspund cît mai precis. Prințul Pangratty m-a introdus în casa Cantacuzino, este meritul lui, dar meritul meu este că-l cunosc pe Șerban Păngratty și că mă bucur de încrederea sa." Se miră în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dar..., domnule Mihail, Serviciul nostru niciodată... De altfel nici nu este împuternicit legal să aresteze pe cineva, nu poate, nu se poate..." Mihai Mihail își frecă îndelung și cu îndîrjire obrajii, acum chiar că prinseseră ceva culoare, cînd termină se scuză "parcă e frig, nu știu ce-i cu clădirea asta, tot felul de curenți, amorțesc una-două, nu-mi mai simt ba una, ba alta, trebuie să schimbăm localul, să schimbăm totul, munca, mentalitatea, totul..." S-a ridicat greoi, înțepenise, crezuse că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pornite prea devreme, cînd n-au nici un rost, în contratimp! Iar dacă e un lucru serios, atunci numai noi putem să-l oprim. Noi încă mai vedem și mai auzim ceea ce alții se fac că nu observă. Ei se vor scuza că a fost o defecțiune, noi nu putem face acest lucru. Doar știi că Serviciul nostru n-a greșit niciodată și de aceea pentru el nici nu există iertarea greșelilor. Cei mari, cînd greșesc, nu sînt iertați, ci li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
destul de caraghios în crîșma goală și întunecoasă. Bercu se apucase de șters pahare cu șervetul cu care alunga muștele. "Bună, sigur că-i bună. Și o să stați mult la noi, vreau să zic, o să rămîneți și peste an în Vladia? Scuzați-mă pentru întrebare, dar am, așa, o curiozitate profesională, e mai bine să știi decît să nu știi." De data asta rîse el de unul singur, făcîndu-și ochii mici, privindu-i printre gene. Nici că le păsa, erau foarte siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a lăsat să spună de cîteva ori "Alo, cine e dhragă, cine e dhragă" și cînd a simțit că e gata să drăcuie și să trîntească aparatul a intervenit cu un ton de scuză mincinoasă "Excelență, vă rog să mă scuzați, dar tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
brusc înspre fereastră, nu-i plăcea deloc cum arăta privirea lui Mihail. Probabil atinsese fără să vrea un punct nevralgic, o zonă delicată, foarte personală. Cînd s-a răsucit din dreptul ferestrei, totul reintrase în normal. "Vă rog să mă scuzați, dar, știți, încerc să mă obișnuiesc cu ideea, a fost o situație îngrozitoare, inconștient am tot amînat relatarea... faptelor. Deci, Bîlbîie l-a adus pe adjutantul Popianu, care mi-a relatat tot felul de aiureli despre Vladia. Nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar nu cred că l-ați trimis pe Bîlbîie să moară fără să vă intereseze ce se va întîmpla dacă puterea intră în mîinile lui Caraiman." Mihail deveni și mai cenușiu decît era, decît începuse să fie în ultima vreme. "Scuzați-mă, prințe, scuzați-mă! Desigur că mă interesează. De aceea și stăm de vorbă. Ar fi ceva îngrozitor, pentru noi toți să ne dăm legați în mîinile unui ins care nu are nici un principiu moral. Poate are, cu siguranță are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că l-ați trimis pe Bîlbîie să moară fără să vă intereseze ce se va întîmpla dacă puterea intră în mîinile lui Caraiman." Mihail deveni și mai cenușiu decît era, decît începuse să fie în ultima vreme. "Scuzați-mă, prințe, scuzați-mă! Desigur că mă interesează. De aceea și stăm de vorbă. Ar fi ceva îngrozitor, pentru noi toți să ne dăm legați în mîinile unui ins care nu are nici un principiu moral. Poate are, cu siguranță are principii după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați‑mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care domnul Benedek nu i‑o mai văzuse. „Toți sunt morți“, zise fetița. După care Începu iar să plângă‑n hohote. Trupu‑i era cutremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la romanele Câini de vânătoare și Coloane de sare ca și la placheta de versuri Stele căzătoare, va căuta să sugereze aberanta teză despre iubirea ca incest, ca „tentativă de Încălcare a tabuurilor și de trăire a catharsisului În subconștient“! Scuzați‑mă, dar cred că ar fi fost mai Înțelept din partea doamnei Nina Roth‑Swanson să‑l menajeze pe Mendel Osipovici de totemurile și tabuurile sale. Trebuie să mai spun că M.O. a Încercat nu o dată să rupă legăturile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth‑Swanson - scuzați‑mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dânsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el. De aceea, a doua zi, la lăsarea serii, cănd Miti Matái ședea în pridvorul colibei sale, care se întindea deasupra lagunei că o piroga a cărei pupă fusese trasă pe nisip, băiatul se prezenta în fața lui și, după ce se scuză pentru că îndrăznește să-l deranjeze în timpul orei sale de meditație, îl ruga, cu toată smerenia de care era în stare, să-i facă onoarea de a-l accepta că discipol. —Vreau să devin Mare Navigator, spuse. Cineva care să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un braț îmbrăcat în blană de sub cureaua poșetei, o deschide, și înăuntru poșeta e îndesată doar cu bani. Straturi de bancnote de cincizeci și o sută. Cu o mână înmănușată scormonește printre ele și găsește un celular. Ție îți spune: — Scuză-mă doar un minut. Alături de ea, sarafanul tău de bumbac cu imprimeuri indiene, șlapii și colierul cu clopoței nu mai au un aer șic și etnic. Rimelul din jurul ochilor și desenele cu henna de pe dosul mâinilor, tot mai șterse, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e ceea ce vă împiedică în tot restul vieții. Aerul va fi mereu prea îmbâcsit de ceva. Mereu vă va durea câte ceva sau veți fi prea obosiți. Tatăl va fi mereu prea beat. Nevasta prea frigidă. Mereu veți avea câte-o scuză ca să nu vă trăiți viața. — Dar dacă s-ar întâmpla ceva? Dacă am rămâne fără mâncare? zice Miss America. Atunci ai deschide ușa, nu? — Dar nu se întâmplă, spune domnul Whittier, cu gura plină de bucăți de pui și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și patru de minute. Domnișoara Hapciu tușește - o tuse lungă, hârâitoare, un sunet ca de pași pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o capsulă, dar nimic. Sora Justițiară ne părăsește, scuzându-se, o pornește în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei, cu părul de un negru accentuat, dispare în întregime. Miss America a noastră e și ea pe aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alergându-i în jurul curții, că până la urmă copiii renunțau să se mai pună cu ea. O declarau câștigătoare, dar în spatele ei scriau, mare, pe tablă "Doinița" și fugeau să se ascundă în casele lor. Bica o dojenea și fetița se scuza: Ce vrei, Bică, dacă nu-mi place să fiu a doua?! De aceeași ambiție și încăpățânare dădea dovadă atunci când organiza spectacolele pentru părinți. Își amintea de asta ca și cum ar fi fost ieri. Reprezentațiile aveau loc la aniversările zilelor de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bine. Ar fi jurat că va sta deoparte analizând, plin de o importanță critică, mișcările celorlalți. La primul blues a invitat-o la dans, serios și galant și privind-o în ochi și-a cerut iertare. Te rog să mă scuzi pentru tot ce am spus azi. N-am mai întâlnit fete ca tine. La noi... Sper că nu începi iar. Nu. Te asigur că nu. De fapt, îți promit că acest subiect rămâne închis pentru totdeauna. Au dansat până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
arcuirea gingașă a șoldurilor o făcură să roșească la gândul că băieții și-ar putea-o imagina astfel. Hotărî ca de mâine să îmbrace numai haine largi, care să-i ascundă formele. A doua zi, mătușa Aneta sună să-i scuze pe băieți că nu-și pot petrece ziua cu ei deoarece plecau undeva cu părinții. A treia zi veni cu alt motiv. A patra, a cincea și a șasea zi nu mai sună deloc. În ziua care urmă, Dan lipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu mi-ai făcut nimic, Luana, nu te mai chinui. Atunci? Băiatul ar fi dat orice s-o poată amăgi cât mai frumos, cât mai convingător și ea să intre în casă cu inima împăcată. Din nefericire, începu să se scuze copilărește și fata țâșni în picioare ațâțată de vorbele lui goale. Mă crezi proastă, Renar? Nimic nu mă enervează mai mult decât să fiu mințită iar nedreptatea pe care mi-o faceți mă scoate din sărite. Dacă am greșit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
arunce într-o ceață și mai deasă. Luana așteptă, fără stare, ca băiatul să-i dea caietul lui, pentru a putea pune punctul pe "i". Plănuise să noteze acolo întregul zbucium prin care trecuse, să se explice și să se scuze, oferind, astfel, o șansă relației dintre ei. Dar în clipa când deschise caietul și văzu că, la rândul ei, e prima, pagina albă și impersonală îi șterse din minte toate planurile și Luana scrise, sub imboldul primului impuls: Iubitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se afla la două sute de km de oraș și nimic nu-l putea ajuta să-și țină promisiunea. Luana, neagră de supărare în rochița de dantelă la fel de întunecată, privea dansul perechilor mișcându-și în ritmul muzicii picioarele pe sub masă. Sanda scuza, în fel și chip, absența lui Ștefan, accentuând indispoziția fiică-si. Renar o privea cu milă din umbra partenerei sale. Dan, nebun de fericire, nu-și slăbea mireasa din ochi, încercând să pună în practică lecțiile de dans pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spun în cuvinte ce e în sufletul meu. Nu mă pricep la vorbe și tu nu mi-ai dat nici o șansă pentru a-ți demonstra că... Își ascunse obrazul la pieptul ei și ea îi mângâie părul, începând să se scuze pentru toate întâmplările nefericite din trecut, încercând să-l convingă cât de mult suferise din pricina lui. La rându-i, Rosti îi șterse lacrimile și își lipi fruntea de fruntea ei, uimit și fericit că-i poate spune, fără teamă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
amorțit, într-un fotoliu. Făcând analogia de situații, Luana se întrebă ce va crede soțul ei dacă-i va spune că vine de la celălalt. Era nouă seara. Lipsea de câteva ore. Se pierdu. Incapabilă să se adune, începu să se scuze copilărește, fără nici o logică. Vorbea aiurea și vinovat iar bărbatul se repezi orb de furie și-o lovi cu dosul palmei. Căzu peste masă și totul se întunecă. Când își veni în simțiri era întuneric și se afla întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de incidentul cu domnișoara Schtac. Am făcut greșeala să-i vorbesc prea mult de tine și, desigur, nu i-a căzut bine. Pe de altă parte, știu că ți-a sedus bărbatul, acum te-a călcat pe coadă... Orice femeie, scuză-mi expresia de maidan, dar nu mă pot abține -, i-ar fi dat un cap în gură. Vorbesc de ideea Veber. Luată pe nepregătite, Luana nu știu ce să spună. Du-te acasă, doamnă Noia. Vorbim mâine. Cufundată în cada cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de obicei pe un raft la jumătatea bibliotecii. Margaret nici nu știa dacă mai funcționează. Pe masă erau niște coji fleșcăite de banană dintre care s-au Înălțat În spirală câteva musculițe când s-a așezat În fața lui Adam. — Mă scuzați, am luat niște banane, a zis el. — Te simți bine acum? l-a Întrebat privind Îngrijorată spre bucătărie, În speranța că Mick n-o să Întârzie prea mult. — Mă simt perfect, a Încuviințat el. Ceasul se răsucea Încetișor În mâinile lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]