1,161 matches
-
acum. Din 3 în 3 metri, lagărul era împrejmuit de un gard din sârmă ghimpată, înalt de 4 metri, apoi de unul de 5 metri. La fiecare din colțuri-câte un turn de pază, cu rusul înarmat cu mitraliera pregătită să secere tot ce-i încăpea în cătare. Într-una din diminețile cu ger năprasnic din iarna lui 1945, așteptân-du-l pe „nacealnic”, ca să-i trimită la doborât copaci în pădure și fasonat bușteni, a aruncat o privire fugară la termometrul expus parcă
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
ce carnaval// cu măștile lipite de obrajii supți/ și tu ce voce aveai cînd mi-ai spus:/ uite, mă țin de cuvînt, nu mai plîng,/ uite, tristețea s-a dus.// Căci pînă și tristețea se dusese/ cînd moartea începuse să secere/ în fiecare zi pe cineva/ și voi cîntați cîntece de petrecere// într-un mod îngrozitor de firesc/ și toată lumea se cutremura de veselia/ din acel salon strîmt și întunecos/ de la spitalul Filantropia.” (Ce vesele cîntece). Martorul „ocular”, din decorul aproape realist
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
ironiza: "fermecătorul nostru domn și-a distrus toate țintele/ și acum își taie unghiile pe care le va îngropa adînc/ pe cînd credea că nu e văzut cineva l-a văzut făcînd asta / mari ca niște seceri cu care poți secera focul rece al morții" ( ibidem). Plimbîndu-se prin moarte ca printr-un mediu perceptibil, autorul proiectează asupra teribilului gol natura sa neliniștit-materialistă, incredul-telurică: "nici dacă aș fi dumnezeul orb n-aș putea vedea atît/ de puțin în plină zi/ nu e
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
auzite. Pe urmă îmi adusei aminte că ce ne unea, de fapt, în acel moment, era că nu puneam prea mare preț pe viețile oamenilor. La acest lucru mă gîndeam străbătînd Piața Tien An Men însîngerată de trupurile atîtor tineri secerați de gloanțe și unde un decret sever interzicea - în Piața faimoasă - orice oprire. Pe jos, nu era voie. Iar dacă treceai cu bicicleta, grav ar fi fost să te dezechilibrezi din pedalat și să pui piciorul pe pămînt, o secundă
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
de lână, Numai cu lanțul fierului tiran... Tiranul nostru, încă tânăr, Timpul... 2006 Ca și cum Poet al satului, Toți îți vestesc zădărnicia... Ca și cum turmele ar trece munții Fără păstor, călăuzite de lupi... Ca și cum ovăzul pe câmpuri S-ar semăna, s-ar secera singur Oferindu-se cailor călăriți de himere... Ca și cum pe coarnele zimbrilor Toți ar ști să citească Poveștile scrise în urmă cu-o mie de ani... Ca și cum singuri ar putea să numere Frunza pădurilor, penele cucilor, Traiectoriile înscrise în spații De
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
iertarea nopților mă topesc senină Fum, aburi Deasupra caselor cu picturi exterioare din orașul medieval Stein am Rhein - semne de întrebare caută marea în cer, bucle tînjesc după înduioșări de valuri, rotunjimi falsificate de corsete cheamă luna să-și ascută secera de ele, săgeți în urmărirea celui care n-a implorat norul să nu-i aducă furtuni ci doar să fie mai blînde în copilărie așteptam dospirea globurilor cu aburi risipite de tren Eu îmblînzeam și balaurii locomotivei - cu cît se
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
se poate reduce la blestemul mamei proferat împotriva fiului care insistă ca sora unică să se mărite departe de casă, jurând că el o va aduce înapoi ori de câte ori mamei îi va fi dor de ea. El moare în război sau secerat de o molimă, iar mama blestemă asupra mormântului, menindu-i să nu aibă liniște în moarte din vina de a nu-și fi îndeplinit jurământul. Sub puterea blestemului, fiul mort se preface în strigoi, încalecă și, în miez de noapte
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
se crede Palat al i. E zarvă mare în acest Palat; Facerea Lumii nu s-a terminat! - Iubirea e imensă și greu de înălțat. în mine, simt că Lumea și-a mai făcut un sat. Neuitare într-o zi, de secerat - în Olteț m-au botezat, - Să cresc ^nalt și luminat Mi-au dat prune cu păsat. Să nu uit, când am plecat, - Viesparița m-a pișcat!... Parcă plângea o Icoană Lângă fântâna din sat; Cânta pasărea-n răscruce De își
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
pălării de diverse „naționalități“ (română, maghiară, săsească etc.), iar într-o altă sală, diverse obiecte decorative sau de uz casnic: decorațiuni pentru pomul de Crăciun, sacoșe, coșuri și tăvi. O sală este dedicată diverselor momente ale procesului prelucrării paielor, de la secerat la purtat, tot aici fiind expuse și utilaje vechi și moderne folosite la confecționarea pălăriilor din paie. Ana-Maria Grad Perlele Carpaților de pe Valea Prahovei l Sinaia, Bușteni, Azuga și Predeal sunt asaltate de turiști și în această iarnă În partea
Agenda2005-01-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283240_a_284569]
-
începuse. Până la sfârșitul lui iulie alți zece copii, toți din grupul domnului Cantor, se îmbolnăviseră, printre care și naratorul, Arnie Mesnikoff, pe-atunci un puști de unsprezece ani. Băieți trupeși, băieți agili, grași sau zvelți, sportivi sau nesportivi, boala îi secera pe toți, schilodindu-i pe viață, asta dacă nu-i omora în câteva zile. Curând, teama, apoi groaza și în cele din urmă teroarea aveau să se pogoare asupra tuturor familiilor din Weequahic, care asistau neputincioase la drama ce lua
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
grădinile feroneria neprihănirea splendoarea neputința - acum merge banda cabina are memorie atâția poeți au privit prin acest perete de sticlă semnalul noiembrie sălbaticul licărul seminal deschideți cartea ca în amiaza de-atunci când mâinile Maicii calote de gheață subțire cădeau secerate pe strada cu nume de-alint rumeoara „și moartea rămâne și în cei care sunt încă vii“
1968 noiembrie (tot o poveste) by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/2571_a_3896]
-
-l edita în Franța - el își asuma toate eventualele riscuri politice posibile la apariție, în România; la ultima călătorie a autorului la Paris, în 1970, soarta jurnalului îl preocupa încă, înainte ca boala, pentru care venise în consultație, să-l secere la abia cincizeci de ani împliniți... Opera merita să fie cunoscută, dar Franța acelor ani (și a multor alți ani), surpată sub neverosimila ei producție editorială, nu a apucat s-o ia în considerație; Editura Olivier Orban se va fi
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
cu nedumerire. Rudele mele odihnesc prin cimitire la sute de kilometri distanță. Dușii sunt mai mulți decât rămașii care mai fac umbră pământului într-un anonimat mântuitor. Până și copiii copiilor celor sub ochii cărora am crescut, încep să fie secerați. Neamul meu e ca o miriște arsă. Când ne adunăm cu vreun prilej, vag văd pe fețele lor trăsăturile alor noștri. Moșul de pe năsălie mi se pare străin. întruchiparea lui vie se află printre noi sub înfățișarea unui nepot care
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
insecte, Glorificarea târzie A înghețului De ultimii lăncieri - Bruma, Dis-de-dimineață. Cel mai umil dintre Meșteșuguri - Poezia: Nu ține apa (afară de câte un descântec de ploaie), Nu măsoară timpul Orbește, Fără roiurile Lui de albine, De polenuri, De frunze căzătoare, Nu seceră, Nu zidește Afară doar De uimire, Și totuși, Rămâne singurul timpan Prin care Dumnezeu ne aude. Versuri în latină De laudă, De încântare, Tremurătoare Ca o rază de dimineață În lungul unui zid, La fel de sacră Și atotluminătoare, Vibrația fiecărui cristal
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
-o împreună. n Ștrumfii își scriu scrisori pe șervețele (2) Și fași, îăi, Jăms Dinu' ghenerației & președintele Baudelaire? Care mai e atmosfera în nordul sălbatic? Am auzit că popi fotbaliști trag pe cruce măicuțe întoarse din State și că noaptea seceră pădurile mai rău decît Gloria 2... Umblă după tine toți bodyguarzii ștabilor din localitate? Pentru că scrii în ziarul local articole suprarealiste & toți se simt vizați? Așa mi s-a spus. Și că ai o iubită minusculă pe care o ții
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
scris șaisprezece volume. Toate darurile pe care mi le-a dat Dumnezeu și tot ce-am adăugat eu, prin munca mea, vor fi îngropate în pământ. Mă întreb ce blestem apasă asupra generației mele, ca ratarea și moartea să ne secere atât de timpuriu și cu atâta cruzime?"7 Dând dovadă de profesionalism, autorul monografiei neagă hotărât mărturia fostului legionar Ion Zeană, citat de Claudio Mutti, că Eliade ar fi făcut parte din "cuibul" legionar Axa. E tranșant și atunci când afirmă
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
călătorește, copil, în desagă, pe cal. Fefeleaga lui Agârbiceanu exploatează calul ca mijloc de transport al pietrei, fără a încăleca. În satele moromețiene, căruța este însă absolut necesară și pierderea cailor, o tragedie. Fără ei, personajele s-ar duce "la secere" pe jos! Disconfort și umilință publică. Ilie Moromete nu e stupefiat de fuga fiilor săi, ci de faptul că aceștia i-au luat caii. Căruța devine corabia lui Ulise. Pațanghel și Miai din O adunare liniștită fac o expediție la
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
fost tot. Ba nu. Mai e ceva: Nu credeam să-nvăț a muri vrodată". (M. R.) o scamă pe fluviu cât vezi cu ochii stângace animale sufletești în derivă larma lor adoră idei zmălțuite în foc și ce trecere ce secere se aprinde chivotul cu incunabule ca un meteorit într-un suflet topit privirea ta o acuarelă de codobatură-n zbor dar pe cine lauzi la miez de noapte odată cu galioanele vremii se duce și caligrafia unui oracol asemeni unui cal
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
se duce să strîngă-n snop mănunchii adunați de Simina, și mai cu drag îi adună decît alții, și mai cu drag adună ea alții, pentru că din mîna ei trece în a lui. Ea se uită din cînd în cînd peste secere la el și el din cînd în cînd peste snop la dînsa, și așa vorbesc pe neauzite și se înțeleg unul pe altul" (Pădureanca). Față de cultivatorii prozei de artă, Slavici propune un limbaj lipsit de strălucire, dar extrem de bogat, denotînd
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
mare încît, în locul lui Mircea Dinescu, i-aș imputa lui Radu Călin Cristea această alăturare neinspirată cu efect distrugător. Și mai e o tentă dureroasă pe care o capeți citind volumul. Îți dai seama că, indiferent de rezultatele tranziției, timpul seceră fără milă și fără sfieli ideologice, dovadă că, dintre interlocutorii lui Radu Călin Cristea, trei nu mai sunt printre noi: Irina Nicolau, Adrian Marino și Ștefan Aug. Doinaș. Un gust nostalgic te încearcă, alături de dorința resuscitării unor amintiri care să
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
M. Cosmescu Delasabar Despre George Petcu, cântărețul Bărăganului de la sfârșitul deceniului al paptrulea, se știe și s-a scris prea puțin. Secerat de o boală nemiloasa, numai la 22 de ani, timpul și tăvălugul războiului l-au aruncat în neant într-o zi de mai (19 mai 1939), dimpreună cu cele două plachete ale sale: Tălmăciri din mine (1936) și Față Morgana
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
cu vrerea-i semeață,/ să-l faci să se schimbe la porniri și la față.../ Și Gîdelui datu-i-ai tu, ca-ntr-o nebună petrecere/ cu-o mînă cît Atlanticul de largă,/ cicloane de seceri, cu ele sălbatec să secere,/ în năprasnice goane și treapăte,/ piramide de genunchi și de capete/ și năzdrăvane ciocane,/ cu ele pămîntul în două să-l spargă". în "monografia" ce i-a dedicat-o lui Aron Cotruș, în 1981, singura de care a avut parte
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
fie teamă când voi tremura lângă țâțișoara ei ca varga/ cicatricele pe pielea mea or să semene cu gura ei rujată/ pe când peste mine se lăsa toată bucuria ei nevinovată / o să-mi fie teamă chiar să mă privesc în oglinda secerând prin casă/ floricele mici de busuioc grămăjoare strânse pe o masă/ încât aș dori să stau pe loc așa cum stau crucile-n privirea/ dumnezeului ce m-a lăsat în trup să-mi fac ferfeniță fericirea" (mânuța cu răni). Ciclul prerii
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
altă parte, fiindcă mitraliorul neamț ar fi trebuit să măture o suprafață de două ori mai mare, care nu i-ar mai fi îngăduit să-i ochească atent pe oamenii cu revolver în mînă, ofițerii regimentului Nesimțitului, și să-i secere pe toți. Sarkis avea dreptate, războiul se apropia de sfîrșit. Avea dreptate și să se bucure că afacerile începuseră să meargă, dar armeanul ar fi trebuit să fie ceva mai reținut. Cafeaua pe care se lăuda că o va aduce
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
trezita de operă artiștilor se extinde asupra comanditarilor lor, acesti burghezi catalani industrioși, inteligenți și deschiși la nou, iubindu-si cu pasiune orașul și având o nedesmintită vocație a mecenatului. Nu erau, desigur, niște sfinți. Roase de boli endemice și secerate de epidemii, cartierele mărginașe ale Barcelonei, ca și Orașul Vechi - abandonat sărăcimii pe masura ce bogații se mutau în casele noi și confortabile din Eixample -, erau totodată cuiburi ale prostituției și ale crimei (precum suburbiile londoneze ale lui Dickens, cu jumătate de
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]