112,413 matches
-
întorsătură de frază stîngace sau prost înțeleasă devine o veritabilă parodie involuntară a dogmelor subiectului tratat: "De aici facem afirmația pertinentă ce aparține numai poporului nostru și anume: Noi ne-am născut creștini", nu am fost ca alte popoare."; "în secolul al VII-lea Europa este călcată de barbarii care sunt toți de rasă galbenă"; "în mintea poporului s-au imprimat cuvinte latine ce n-au mai putut fi scoase din gândirea lor"...
Iarăși despre referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15222_a_16547]
-
de crezut că o asemenea cercetare densă să fie și provocatoare, să trăiască prin chiar dorința cititorului de a participa la viața sa. Un exemplu. Am descoperit o informație incompletă privind un folclorist bănățean, Aurel Iana, culegător de folclor din secolul al XIX-lea, la sfîrșit. Urmașii doar au auzit despre el, alt interes nu mai prezintă pe această linie omul care a fost preot, iar din stirpea lui s-au ridicat numai preoți cărturari. Dacă tot am ținut seama de
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
construcție, la care mulți vor strîmba probabil din nas și-l vor găsi artificial și căutat, vine dintr-o puternică fascinație a autorului pentru tot ce a devenit celebru, pentru mit, fie el și literar, pentru perioadele legendare ale culturii secolului XX, avangardă sau magie sud-americană. Din toată această fascinație, dintr-o reală cultură, care nu e neapărat a eruditului, dar e a unui cititor împătimit, la curent cu tot ceea ce citesc tinerii șic de azi, se scrie această carte ciudată
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
unora dintre cei în care ne pusesem mari speranțe în anii '70. Pintilie, purtătorul ștafetei Nu știu dacă meritul la care vreau să mă refer în primul rînd, după lectura celor peste 300 de pagini dedicate artei filmului de revista Secolul 21, aparține directorului publicației, Ștefan Aug. Doinaș, sau "consilierului de număr", Alex. Leo Șerban. Dar în mod cert, printre performanțele acestuia din urmă, definitorie pentru aptitudinea criticului, este întrunirea, la colocviul introductiv al numărului special pe care-l moderează, a
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
cu teatrul, dar incomparabil mai receptiv la replica interlocutorului, tratat drept confrate. Valerian Sava Dumitru Carabăț, Studii de tipologie filmică, Editura Fundației Pro, 2000, 292 p., f.p.; Elena Dulgheru, Tarkovski. Filmul ca rugăciune, Editura Arca Învierii, 2001, 268 p., f.p.; Secolul 21, nr. 434-441, 10-12/2001, consilier de număr Alex. Leo Șerban, 328 p., 75.000 lei.
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
la mila 25, între Tulcea și Sulina, bricul Mircea s-a oprit: i-a cedat motorul. Aflăm, cam în același timp, că a fost inaugurată Galeria de Artă Medievală Românească, expoziție permanentă din cadrul Muzeului Național. Peste 900 de lucrări din secolele XIV-XVIII (între care frescele renumite de la Curtea de Argeș) au fost restaurate rapid și bine de către specialiștii români. Lucru interesant, dar tocmai aceștia n-au fost la ceremonia inaugurală, la care s-au aflat în schimb oficialități politice și culturale. Să fi
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
Icoanei. Ieșea din Bulevardul Bălcescu pe la Scala și o lua spre Icoanei. Nu erau autobuze, nici troleibuze. Bucureștiul, mult mai "concis" decît astăzi, putea fi privit aproape în întregime din tramvai: în centru, blocurile interbelice știute, în spatele lor, case din secolele trecute, cu mici grădini sau curți, străzi pavate cu piatră, curate, luminate și pline de copaci. Tramvaiul trecea fălos prin acest peisaj care astăzi mai poate fi văzut doar în filme. Mergea încet, oprea des, făcea stații lungi. Cîteodată plin
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
portugheza însăși. De exemplu, de la bun a apărut bunătate. În al treilea rând, vin împrumuturile lingvistice, care apar în funcție de contactele culturale dintre popoare. În portugheză, avem împrumuturi lingvistice din arabă. De ce? Fiindcă ei au ocupat Peninsula Iberică timp de șapte secole. Există împrumuturi din limbi africane, fiindcă am adus la noi sclavi africani. Nu se pot elimina din lexic aceste cuvinte. Ele fac parte din istoria formării poporului brazilian. Nu există nici un mod de a închide poarta. Dar poate că ceea ce
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
faptul că limba care furnizează cele mai multe cuvinte prin împrumut este cea care aparține unui popor hegemonic într-o anumită perioadă istorică. Astăzi, ea este engleza, din cauza rolului exercitat de Statele Unite în lume. Dar a fost cândva și franceza. La începutul secolului trecut, lingviștii noștri erau preocupați de împrumuturile din franceză, de galicisme. Cărțile didactice din epocă prezentau liste de galicisme care nu era recomandat să se folosească, având alături forma portugheză corespunzătoare. Și ce s-a întâmplat? Acele liste au fost
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
prezintă protecția portugheză drept o chestiune de apărare a suveranității naționale. Ce credeți despre asta? Limba are această funcție simbolică. Am un profund respect pentru deputat dar proiectul său este o greșeală politică. Toate legile de apărare a limbii din secolul 20 au fost promovate de dreapta. Așa s-a întâmplat în Italia fascistă, în Spania franchistă. Iar legea aprobată în Franța, deși fusese aprobată în timpul guvernării Mitterand (socialistă), a fost prezentată de un deputat de dreapta. Baza ideologică a politicii
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
se întoarce, bătrân, din Gulag, în Muzica unei vieți, octogenara Charlotte din Testamentul francez (în carte, "bunica autorului"), intrată pe la 1900 ca institutoare în Rusia "în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși", suportă acolo tot secolul XX. Războaie, revoluții, crime staliniste, gulaguri, tarele "originii franceze imperialiste": peste tot și prin toate păstrând, ca pe niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din stațiunile climaterice ale
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
Premiului Național și membru corespondent al Academiei, are soarta lui Minulescu și a altora: nu mai este aproape deloc citit. O piedică în calea receptării a fost (și a rămas) dificultatea de a-l situa în istoria poeziei noastre din secolul XX. A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl socotește "simbolist în felul lui", dar îl include în capitolul despre moderniști, lîngă Arghezi, Adrian Maniu
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
instituții religioase din Alcañiz (los Escolapios - piariștii), cânta la violoncel. Am cântat de vreo douăzeci de ori. De obicei, eram invitați la Mănăstirea Carmelitelor - mai târziu a dominicanilor - care se afla la ieșirea din sat și fusese fondată la sfârșitul secolului al XIX-lea de un oarecare Forton, locuitor din Calanda, soțul unei aristocrate din familia Cascajares. Era o familie foarte credincioasă, care n-a lipsit de la slujbă nici măcar o dată. Mai târziu, la începutul războiului civil, toți dominicanii din acea mănăstire
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
în câteva sate din Aragón un obicei probabil unic în lume, cel al tobelor din Vinerea Mare. Se bat tobele și la Alcañiz și Hijár. Dar nicăieri cu forța aceea, misterioasă și irezistibilă, din Calanda. Obiceiul acesta, care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se pierduse spre 1900. Unul dintre preoții din Calanda, clericul Vicente Allanegui, l-a reînviat. Tobele din Calanda bat aproape neîntrerupt din Vinerea Mare de la prânz până sâmbăta următoare, la aceeași oră. Ele comemorează întunericul care a acoperit
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
în 1963. Astăzi, J.R.R. Tolkien este considerat, nici mai mult, nici mai puțin, decît unul din cei mai importanți autori de universuri imaginare din istoria prozei universale, în timp ce The Lord of the Rings apare frecvent în topurile literare drept "cartea secolului 20". La granița dintre basm, epopee și ficțiune S.F., romanele lui Tolkien au generat apariția de cenacluri, grupuri de discuție și fan-club-uri în Europa și Statele Unite, susținătorii lumilor paralele inventate de autor apărîndu-i cu înverșunare pe Gandalf, Frodo sau Bilbo
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
1957 pentru romanul The Lord of the Rings) și intrarea în istoriile literare (ca și în marile dicționare, cum ar fi Larousse-ul) a unui prozator de geniu, unanim considerat cel mai sofisticat autor de lumi inventate din întreaga proză a secolului 20. Indiferent că este vorba despre legenda elfilor, a giuvaericalelor furate și a răutății lui Morgoth, Stăpînul Întunericului din The Silmarillion (apariție postumă, în 1977), prima narațiune legată de lumea lui Middle-earth în cronologia imaginară a lui Tolkien, despre isprăvile
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
Ștefan Borbély, Ovidiu Pecican și alții. De remarcat un extraordinar de interesant studiu al dnei Anca Muntean intitulat Tarot et littérature: imagini ale jocului de cărți cu pricina în romane, piese de teatru etc. din literatura europeană și americană a secolului XX. Epurări În numărul 3-4, adică ultimul pe 2001, frumoasa revistă ARHIPELAG de la Deva publică două texte inedite (și o mulțime de fotografii) din arhiva regretaților Liviu Petrescu și Ioana Em. Petrescu. Cel dintîi scrie despre romanele lui Ivasiuc. Dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
sfîrșitul propriei vieți. Nuanțele de umor negru și o ironie fină, abia sugerată, salvează cartea de la atmosfera deprimantă implicată de cercetarea unei astfel de teme. Trei mari epoci ale istoriei europene sînt atent studiate de Minois - Evul Mediu, Renașterea și Secolul Luminilor. Antichitatea greacă și cea romană, cărora le este dedicată o secțiune specială, sînt însă prezente aproape la fiecare pas în carte, din moment ce sinuciderile antice și motivațiile lor au fost o referință importantă în discursul european despre suicid. Cîteva pagini
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
sînt însă prezente aproape la fiecare pas în carte, din moment ce sinuciderile antice și motivațiile lor au fost o referință importantă în discursul european despre suicid. Cîteva pagini conturează la finalul cărții, renunțînd la cronologie, orientările ulterioare ale Europei, pînă în secolul XX. Un paradox interesant, pe care Minois nu-l formulează direct, e sesizabil în orice capitol al acestei istorii: cu cît lucrurile se schimbă mai mult, cu atît ele continuă să rămînă neschimbate. Oricît de diferite ar fi fost de-
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
Ministrers, cu piese instrumentale și vocale din muzica barocă spaniolă, unele pe versuri de mari poeți contemporani cu Cervantes: Lope de Vega, Góngora, Calderón de la Barca. Concertul a fost prima transmisie în direct a noului canal "TV Cultural". Același strălucitor Secol de Aur al artelor și literelor spaniole a fost ilustrat și prin prisma artelor plastice. Pe 22 aprilie, directorul Muzeului Academiei Regale de Arte Frumoase din Madrid, Antonio Bonet Correa*), specialist reputat în istoria artelor, a oferit o magistrală conferință
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
căutători, ca și mine, și care au "dat șfară în țară" (la Cluj, la Iași, Brăila, Constanța) pe la colaboratori, care să caute acel număr de ziar din 1947 (câte eforturi - și doar nu căutasem un incunabil ori cine știe ce publicație din secolul al XIX-lea!). Am avut norocul altui ajutor, neprețuit, șí al unui cercetător împătimit al BA, care a găsit (deci era! - asta este o altă "poveste"), în depozitul bibliotecii, numărul, "rătăcit"! Dar cu prilejul recentei căutări exasperate, am mai aflat
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
reper pozitiv. E, desigur, un simulacru, însă cu o foarte interesantă tramă culturală care ne incită s-o reconstituim. Potrivit unei uzanțe romantice, autoarea se travestește "fantasmînd cu voluptate" și nu fără o mare cochetărie despre o poetă venețiană de secol optsprezece, pe numele său Alessandra Cesarigna, căreia îi confecționează o biografie de secol douăzeci, atribuindu-i norocul de muză a lui Giorgio de Chirico și de prietenă a lui Cesare Pavese și împingîndu-și apocriful pînă la întîlnirea cu acest alter
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
care ne incită s-o reconstituim. Potrivit unei uzanțe romantice, autoarea se travestește "fantasmînd cu voluptate" și nu fără o mare cochetărie despre o poetă venețiană de secol optsprezece, pe numele său Alessandra Cesarigna, căreia îi confecționează o biografie de secol douăzeci, atribuindu-i norocul de muză a lui Giorgio de Chirico și de prietenă a lui Cesare Pavese și împingîndu-și apocriful pînă la întîlnirea cu acest alter ego, într-un palazzo ruinat. Caligrafiată "în cuvinte spurcate și-n flori de
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
creștinismului dislocat, însă paradoxal conservat chiar și în absența pe care contestarea năzuiește a o demonstra. Mai mult, teza luciferică e necesară pentru articularea celei celeste, conform unor concepții ale creștinismului timpuriu, maniheene și gnostice, care au reapărut la iluminații secolului al XVIII-lea precum Swedenborg și Saint-Martin, ca și la Joseph de Maistre, toți menționați în ascendența lui Baudelaire. În acest mediu echivoc, în care vocația negării urmează, în dezlănțuirea sa voit atroce, spectaculoasă, traseele prestabilite ale afirmării pe care
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
nu din dorința ca românii să poată citi în original operele strămoșilor lor romani, ci pentru a face să domine în societate spiritul prin care cultura greco-latină a configurat definitiv ceea ce numim noi astăzi Europa. Când România se afla în secolul XIX în plin proces de europenizare, Eminescu, susținând necesitatea învățământului clasic la noi, sublinia cu tărie caracterul formativ al Antichității clasice. “Cultura clasică”, spunea cu mare dreptate poetul, “are calitatea determinată de a crește, ea este în esență educativă” (Învățământul
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]