2,307 matches
-
de îngeri sînt înfășurați în straie glorioase de un alb strălucitor. Fiecare dintre ei are părul lung, blond, ușor cîrlionțat și ochi albaștri. Nu există bărbați aici. Ce ciudat că toți îngerii sînt femei". Nu există îngeri obsceni, cu chiloței seducători, jartiere și ciorapi, nemaivorbind de sutiene. Mi-am imaginat întotdeauna un înger drept o femeie care își oferă sînii de parcă ar fi de pe farfurioare, cu ochi fardați puternic și cu o gură roșu-aprins, plină de dorință, avidă să satisfacă, pe
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sa. Potrivit acestei specificări, se pot distinge anumite categorii de actori: mincinoși, figuri de stăpîni, falși eroi, zîne invizibile, dar și personaje sincere, indicii false, momente subite de inspirație sau îndoieli care îl determină pe subiect să ia hotărîri greșite, seducători etc. Cele cîteva posibilități se conturează în schema următoare: REAL existent ............................................... aparent SECRET MINCIUNĂ neaparent ..................... ................ inexistent INEXISTENT implicație ........ opoziție Contradicție Această schemă arată asemănările și diferențele dintre actori în privința "adevărului". "Adevărul" există în coincidența existenței cu manifestarea, a identității cu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Sfârșitul, I, 20-26; Piru, Varia, II, 72-75; Mihăilescu, Conceptul, II, 25-26; Ioana Em. Petrescu, Paul Cornea, „Regula jocului”, ST, 1981, 5; Gheorghiu, Reflexe, 129-132; Iorgulescu, Prezent, 267-271; Mirodan, Dicționar, I, 384-394; Piru, Critici, 38-41; Nicolae Manolescu, Departele (util) și aproapele (seducător), RL, 1991, 4; Florin Faifer, Lupa și ocheanul, JL, 1991, 3; Monica Spiridon, Îndreptar de optimetrie literară, VR, 1991, 3; Florin Mihăilescu, Îndepărtarea care apropie, CC, 1991, 4-5; Florin Berindeanu, Lectură și interpretare, RL, 1992, 26; Nicolae Mecu, Semnele vremii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
apare mai întâi în ipostaza de cercetătoare foarte dotată, autoare a unei descoperiri epocale, performanță anulată însă de faptul că altcineva i-o luase înainte și își comunicase rezultatele. Apoi ea este, total și fără rezerve, soția îndrăgostită a unei seducătoare „secături”, care, fără scrupule, o pasează prietenului bogat, Valentin. În sfârșit, devine o veritabilă curtezană, întreținuta bancherului parizian Melas și concomitent amanta berbantului Robert de Cedres. Falimentul bancherului și apariția unui copil din cealaltă relație o aduc pe Alma în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
pentru opera redactată la amurgul existenței: „Odobescu aspiră la antichitatea mai ales elenă în orice pagină pe care o scrie către sfârșitul vieții”2. Intuiție exactă a spiritului odobescian, al iubitorului de clasicități, livresc, erudit, cizelat și calofil, de o seducătoare și fascinantă alcătuire barocă. Personalității marcante a lui Titu Maiorescu, Vladimir Streinu îi consacră în volumul Clasicii noștri nu mai puțin de șase studii substanțiale: Titu Maiorescu în 1859, Titu Maiorescu - intim, Maiorescu și rolul criticii, Criticul literar, Criticul exemplar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în fond, documentat profund însă”6, manifestând „preferințe numai pentru anumiți poeți și prozatori ai timpului său, tendința comentatorului fiind mai curând spre eseu, cultivând cu deosebire asociațiile comparatiste, într-un stil cam solemn, încărcat de meandre, nu mai puțin seducător totuși.” 7 1 Valeriu Cristea - Interpretări critice, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 29-31 2 loc. cit. 3 loc. cit. 4 Ion Rotaru - O istorie a literaturii române, vol. II( De la 1900 până la cel de-al doilea război mondială, București
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
un călător (Editura Polirom, 2006, reeditare) partitură dificilă prin nestatornicul balans stilistic, accesibilă în limba română grație traducerii pline de har a italienistei Anca Giurescu, ce semnează și o subtilă postfață. Cititorul este chiar protagonistul colajului celor zece povestiri, începute seducător și neduse la capăt, în chip premeditat. Căci cititorul și cititoarea, personaje ce circulă liber prin cele zece texte, sunt mult prea inteligente spre a nu-și imagina sfârșitul sau multitudinea de sfârșituri posibile pe măsura faimosului concept de "opera
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și a visului omului, fiind, rând pe rând, instigator și hoț la drumul mare (în ceata lui Baraba), soldat, marinar, negustor, prim-ministru, bancher, voiajor, filosof, tovarăș de drum cu Rimbaud prin ținutul Harrar, diplomat, explorator al celor două lumi, seducător profesionist (al faimoasei Popeea, între altele), scriitor și chiar preot. Reîntors în Ierusalimul tinereții (vorba vine, pentru un om fără vârstă) după 1 200 de ani, îl întâlnește pe Federico al II-lea, eliberatorul Sfântului Mormânt și, așa cum credea acest
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
secvențelor, în ciuda deturnărilor de planuri epice, discursive, spațio-temporale. Așadar cititorul se lasă teleportat dus-întors între Parisul veacului XX, început și sfârșit al mitului revizitat (rescris) și Spania peregrinărilor mitologicului personaj Don Juan din secolul al XVI-lea. Celebrul arhetip al seducătorului înveterat trăiește în prelungiri, bine mersi, la Paris, în carne și oase, nu doar în calitate de ilustru disident atât vs. morala religioasă, cât și laică (dotat cu un invidiabil potențial filosofic și teologic) ci și de protagonist radical al păcatului; este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Juan Leporello narator), înte care există un cerc vicios nesfârșit de credință biunivocă, ea însăși nesfârșită, ca imaginile dintr-o oglindă reflectate într-o oglindă paralelă. Autoidentificându-se, protagonistul percepe migrația genei donjuanismului în propria personalitate, demnă de un urmaș al seducătorului mitic. Lașul, neputinciosul, șovăielnicul și abulicul se trezesc la o nouă viață indusă de Don Juan, de unde și subita temeritate de amant irezistibil, amintirile ce-i par străine de viața sa, gesturile sub dicteul unei puteri nepământene. Romanul inițierii tânărului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și paradox: fragilă și dominatoare („voce de bronz și argint”), natura de „cuceritoare” (Elenă Văcărescu), iradiind inextricabil aroganță și simplicitate, prodigios locvace, cu o gestica vehemență, subtil afectată, intransigent justițiara, stăpânește elanul de a convinge și „reflexul de a decretă” seducător. Adorata de contemporani, multi iluștri, si întreținând frenetic „climatul geniului” (Léon Blum, Maurice Barrès o vedeau că întruchipare a condiției geniale), a trăit adulata, cu tot cortegiul simbolurilor excelentei: e lider informal de opinie, conduce în topurile revistelor culturale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
cere să-și facă timp pentru a citi anunțul publicitar); - orice enunț publicitar vizează să obțină bani de la cititorul-consumator, ceea ce reprezintă atît o amenințare a fațetei sale negative, cît și a locutorului, plasat în poziția de solicitant. Realizarea unei publicități seducătoare, care oferă plăcere destinatarului, înseamnă anularea imaginară a amenințării fațetelor, care este parte integrantă din enunțarea publicitară. În schimb, discursul jurnalistic este oarecum legitimat din start, dat fiind că cititorul însuși decide să-l cumpere. Ziarul caută să se prezinte
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
film: Abby, o tînără doctoriță veterinară cu un fizic obișnuit, animează o emisiune de radio. Unul din corespondenți, sedus de sfaturile sale, o invită la un pahar, dar Abby se descrie sub trăsăturile prietenei sale cele mai bune, o blondă seducătoare. Ne putem imagina confuziile pe care această situație le va provoca. Télé Loisirs, nr. 566, 1997 Acest text scurt pare perfect clar pentru majoritatea cititorilor. De fapt, pentru a-l înțelege nu este suficient ca respectivul cititor să cunoască limba
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a se descrie folosind trăsăturile celei mai bune prietene; în scenariul flirtului, un bărbat invită o femeie să iasă la un pahar ca preludiu la o acțiune de seducere. Pe de altă parte, se presupune că cititorul știe că "blondele seducătoare" sînt foarte curtate și că femeile cu un "fizic obișnuit" au mult mai puține șanse să fie curtate. Numai activînd cele două scenarii și toate cunoștințele aferente "ne putem imagina confuziile pe care această situație le va provoca". 2. Competența
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
texte, care figurează pe aceeași pagină de ziar (sublinierile în bold ne aparțin): 1. Primăvara trecută, brevetul intrigase experții, încîntase mass-media și entuziasmase investitorii internaționali. Plecînd de la demonstrații, "Conservare XXI" promitea pur și simplu cvasi-imortalitatea alimentelor proaspete. [...] Bogat, tînăr și seducător, promotorul operațiunii Denis Allet, în vîrstă de 33 de ani, cîștiga imediat o reputație de golden boy talentat. De vineri seară "genialul grădinar" este închis în închisoarea de la Fleury-Mérogis. Le Figaro, 2 aprilie 1997 2. Atunci cînd ea moare, pe
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se presupune că produsul vă distinge de ceilalți, dar, de fapt, este același produs pentru toată lumea... 5. Determinantul hotărît generic Singularul Este știut că putem atribui o valoare generică GN cu articol hotărît, la singular: Viermele, cu aspectul său puțin seducător, cu activitate subestimată, urcă în rang [...]. Iată că tocmai la rîma ignorată, disprețuită, dezgustătoare, omul va binevoi să apeleze. Animaux magazine, nr. 193, iulie 1991 În această interpretare generică, grupul nominal nu se interpretează cu ajutorul situației sau cotextului; specia este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fapt frustrarea atribuită de text celor doi înotători. Enunțarea explică acest joc cu așteptările cititorului prin intermediul structurii "pentru că despre ei este vorba", care comentează enunțarea. Să aruncăm acum o privire peste reclama următoare, plasată deasupra fotografiei unui cuplu tînăr și seducător care se îmbrățișează în curtea unei ferme: El visa la o casă imediat. Ea voia să se simtă confortabil, orice s-ar întîmpla. Efectul noilor noastre Credite imobiliare fu imediat. Reclamă pentru BNP Textul conține două pronume ("el", "ea"), fără
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
reamintească autorităților seculare că există un singur Dumnezeu și că doar Lui se cuvinte întreaga cinste, laudă și slavă. În locul zeiței Iustitia, consacrată de Augustus, Pavel vestește dreptatea lui Dumnezeu, adusă lumii de Iisus Hristos, adevăratul Rege al lumii. În locul seducătoarei pax romana, câștigată totuși prin bătălii militare sângeroase, Biserica creștină invocă Domnul păcii și darurile Duhului 2. Vestea bună adusă de Iisus este, de fapt, o veste proastă pentru toți cei învechiți în meseria asupririi aproapelui. Pe scurt, Evanghelia Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale criticului: cameleonismul stilistic, capacitatea de a intra în pielea „personajelor” sale fie pentru a le discredita prin pastișă, fie pentru a le prelungi obsesiile pe cont propriu. Se sugerează totodată resorturile unui asemenea modus operandi, căci dincolo de aparența lor seducătoare, reverberațiile proustiene ale titlului atestă un veritabil program critic, a cărui miză ar fi aceea de a căuta (și mai ales de a „regăsi”) timpurile și locurile „pierdute” ale operelor. Or, în aceste condiții e previzibil că în sfera de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
cazul schimbării abrupte de atitudine, într-o singură scenă, a Ioanei Boiu - explicată de Perpessicius, în termeni psihanalitici, ca o formă de manifestare a isteriei sexuale - sau al prefacerii lui Cellino, din Act venețian, dintr-un personaj ușuratic și cinic, seducător cu sistem, într-un alt Nicola, supus credincios și plin de umilință, pregătit de orice sacrificiu pentru un stăpân a cărui autoritate copleșitoare se constituie în semnul paralizant al absenței oricărei dimensiuni umane. Verosimile ca personaje sunt Matei Boiu-Dorcani - boierul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu avusese maeștri. Totul se născuse miraculos, printr-un soi de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și un mare seducător. Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, prin altă formă de iubire, intrând cu voioșie pe cel pe care te găsea. Însă odată venit lângă tine, termina prin a te lua de mână și a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vampirii, adică monștrii care-și asigură o tinerețe veșnică sugând sângele celor vii, statuia, manechinul, armura, automatul care deodată se însuflețesc și își câștigă independența, blestemul unui vrăjitor care atrage o boală îngrozitoare și supranaturală, femeiafantomă, venită din lumea cealaltă, seducătoare și ucigătoare, camera, apartamentul, etajul, strada, casa eliminate din spațiul real, oprirea sau repetarea timpului (la interval de minute sau de secole, aceleași fapte se repetă în aceeași ordine), opoziția animat inanimat (de exemplu, statuile vii), alunecarea într-un univers
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
interpretarea reprezentațio nalista a procesului cunoașterii aferent nivelului speciilor inteligibile pare a nu mai avea nevoie de alte argumente. Cel putin aceasta este opinia lui Robert Pasnau. Dar, cu toate ca demonstrația propusă de exegetul american este elegantă și, pe alocuri, chiar seducătoare, cred ca se bazează pe prea puțin suport textual și că, în genere, dovezile sunt circumstanțiale. Altfel spus, gândul lui Toma din Aquino este împins mai departe decât o permit textele lui. Și afirm această deoarece, fără (ÎI.2.21
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de farmec, Andrei nu acceptă să rămână captivul iubirii. În femeie el nu caută desfătarea, ci frumosul, ca și misterul de care este însetat. Dar, printr-un renghi al destinului, idealistul ajunge să fie privit de ceilalți doar ca un seducător cinic și egoist. Un soț zuliar îl ucide și amintirea omului politic de anvergură se va pierde în legenda unui Don Juan care și-a primit pedeapsa cuvenită. Adevăr și minciună, esență și aparență sunt conceptele de manevră ale unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
care vorbesc protestatarii și mai ales căreia îi vorbesc, Berlinul, nu poate fi înțeleasă în termeni duali precum bolnav/sănătos, bine/rău sau alții asemănători. Ca toate orașele mari și mai mult decât ele, este un oraș dur, fascinant, mizerabil, seducător, halucinant tocmai datorită pluralității lui, se definește prin amestec, și nu prin esență, ca experiment - adorat de postmoderni - al delocalizării, al limitelor libertății și al fluidizării instanțelor tari de orice fel. Berlinul nu poate fi judecat în raport cu o altă lume
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]