18,720 matches
-
foarte fragilă (la clădirea căreia au contribuit absolut toate experiențele fericite sau traumatizante, cărțile citite, relațiile cu părinții, colegii de școală, profesorii, întîmplările erotice, moartea celor dragi), ușor de destabilizat la cea mai mica adiere de vînt. Nici un om nu semăna cu celălalt pentru că aliajul din care este constuit diferă. De aceea comunicarea dintre oameni scîrțîie, dincolo de cuvinte rămîn întotdeauna zone de umbra, iar nefericirea este înscrisă în genă umană. Fiecare personaj al românului Florinei Iliș formează diverse tipuri de triunghiuri
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
face-amu dom' Băsescu! Și curioși, dar mai ales înfiorați, ne-am apropiat și mai mult taburetele de MegaVijăn, în timp ce prietenul a continuat: - Doamnelor și domnilor, nu că m-aș da eu profesionist, da' zâceți-mi mie H5N1, dacă dom' Băsescu nu seamănă fix cu Alexandru Lăpușneanu când i-a zis lu' Negruzzi - citez din memorie: "-Mă, de m-oi scula d-acilea, pre mulți am să-i Popesc și eu..." Noi am înțeles lesne că era vorba despre memoria prietenului duhnind a
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
sufletească așteptam să vedem că energia Președintelui nu smulsese fereastra din țâțâni, că aceasta se afla la locul ei, iar dincolo de sita protectoare din geam, abia-abia ghiceam o imagine care, poate, nici nu era a Președintelui, ci a vreunui felcer semănând binișor cu o mască? Categoric, nu! Doamne, că mai bine-ar fi fost fără televiziune! (și eu gândesc la fel când văd unele emisiuni jalnic realizate...). Căci, ce vor înțelege acei nevolnici urmași din suferința noastră ? Pricepe-vor ei, oare
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
reportaj tv despre balistele antice) și ecranul MegaVijănului când nu i-a lăsat Coryntina să vadă un thriller în preambulul căruia muriseră deja, împușcați sau ciopârțiți cu sabia Ninja, cel puțin 300 de oameni, fuseseră violate două minore, doi tipi semănând cu finlandezii câștigători ai Eurovisionului din acest an (vom reveni) spărseseră o bancă, iar trei băiețași trăgeau la țintă cu pistoale adevărate într-un al treilea legat de-un gard... Așa că, din una-n alta, am hotărât să punem de-
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
să pot să protestez împotriva agresiunilor străzii. Carnetul de notițe m-a ajutat - funcția terapeutică a scrisului, dar și autocenzura ironiei, care intervenea de îndata ce scriam. Cît de omogenă este working life la români? Altfel spus, cît de mult seamănă viața activă a șefului de economat cu aceea a PR officer-ului de la o multinațională? Sunt diferențe enorme - condițiile de muncă, tipul de responsabilitate, modelul etic pe care îl urmează directorii și angajații, relațiile de muncă, contractul și salariul. Insist pe
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
1/1. Malignitatea istoriei se poate, astfel, condensa în conturul memorabil al unui personaj prea bine cunoscut, umblând bezmetic cu polonicul prin satele, bisericile și viețile noastre: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate/ soarbe clopote pe nerăsuflate/ ară biserici, seamănă panică/ și-apoi o seceră cu limba mecanică./ Știa ce spune grecul săracu':/ nu-ți lua turcoaică - îl iei pe dracu',/ nici casă-n Vlahia - ferește Doamne/ că-i cad ferestrele după trei toamne/ că vin cumanii și pecenegii/ și
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
decorații și aranjamente, ceea ce mă face să-i caracterizez prin două cuvinte: “gunoaie și decorațiuni”. Pe o parte a străzii vezi mlaștină, mormane de gunoaie și mizerie, iar pe cealaltă parte vezi ronduri de flori, curățenie și palate, deși unele seamănă cu cele din comuna Buzescu Teleorman. Acum m-am convins și eu ca acolo unde sunt gunoaie și mizerie, iar administrația nu se preocupă, există și câini vagabonzi și muște și țânțari și păsările cerului, dar și șobolani. INCREDIBILĂ INDIE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Un poet în cart de câine Duce navă către mâine, Cu tăișul cârmei crapă Noaptea coborâtă-n apă, Adunând stelele-n turme, Bacii pier fără de urme, Cade-n val Calea Lactee, Născând pe-Afrodita zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
prin învoirea noastră, nu fără mare suspin și grea osteneală vor fi biruiți<footnote Sf. Ioan Casian, Așezăminte mănăstireștiă, p. 103. footnote>. Lupta cu gândurile de curvie este foarte puternică. În acest sens, Cuviosul Isaia Pustnicul spune limpede: De se seamănă în tine plăcerea curviei, când șezi în chilia ta, ia seama și opune-te gândului tău ca să nu te răpească. Silește-te să-ți aduci aminte de Dumnezeu, că El ia aminte la tine, și că de cugeți ceva în
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
copiilor ei, ci și la viața ei proprie, și din punct de vedere spiritual, este moartă. Femeia nu are decât două alternative : ori să dea viață, devenind astfel mamă, după modelul suprem al Maicii Domnului, ori să aducă și să semene moarte, identificându-se cu Eva după ce a gustat din fructul oprit, și în acest ultim caz, atrăgându-și mânia lui Dumnezeu, primind plata păcatului. Încă din momentul nașterii, omul este un chemat al lui Dumnezeu. Nu vine la viață întâmplător
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Romani, în NPNF seria I, vol. 11, p. 520 apud Pr. Prof. Dr. John Breck, op. cit., p. 193. footnote> Sesizând relația cauză-efect, Sfântul Ioan Gură de Aur respinge contracepția și adulterul, întrucât acestea conduc la avort. Astfel, el spune: De ce semeni acolo unde nu poți secera? Acolo unde se folosesc medicamente de sterilizare și unde omorul se petrece înainte de naștere? Așa nu o lași nici pe prostituată să rămână prostituată, ci o faci și ucigașă. Vezi cum din beție izvorăște pofta
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
6-7). Dar inevitabil apare întrebarea: Omul îi crește? În Psaltire menționează proorocul: (Doamne) Cel ce dai hrană la tot trupulă(Psalmul 103). Referitor la aceasta și în Evanghelia după Matei ni se relatează: Priviți la păsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? (cap. 6,26). Se observă că Mântuitorul nu a dat ca pildă pe Ilie sau
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
această metafizică care absolutizează lucrul cel mai fundamental în noi: insatisfacția...”<footnote Hans Urs von Balthasar, Présence et Pensée ..., p. 75-76. footnote>. Iar mai departe același von Balthasar afirmă: „Găsim de fapt la sfârșitul acestei filosofii a chipului ceva care seamănă cu o resemnare și care nu ar fi altceva decât o formă îndulcită a «disperării» și «tristeții»”<footnote Ibidem, p. 99; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 611. footnote>. Această dorință etern nesatisfăcută ar ascunde, sub forma unei nostalgii crescânde, disperarea
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
interzis." Însă înnoiri nu se pot face cu acei - mulți? puțini? - profesori plămădiți dintr-un material de duzină, trădîndu-și printr-o simplă vorbă găurile din propria-le educație, care-i fac, pe măsură ce ostenesc în meserie, sau chiar de la început, să semene cu niște mahalagii autoritari. De citit, de către toate profesoarele care ridică glasul, făcînd, în clase și cancelarii, atît de familiarele crime de lez-urbanitate, însemnările despre Pupăza, sau despre ce nu trebuie să iasă din gura unei profesoare. Și alții, figuri
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
Paris", iar abagii, găitănarii, covrigarii, bragagii se retrag discret, pe nesimțite, spre periferie. Așa că la Expozițiunea de la 1906 (volumul al III-lea), menită a celebra împlinirea a 40 de ani de la venirea lui Carol I în România, nimic nu mai seamănă cu deprimantul peisaj bucureștean din momentul sosirii. Orașul și-a găsit o nouă identitate, îndrăzneala arhitectonică devine regulă, capitala este perfect sincronizată cu pretențiile Europei la început de veac. Cele trei albume Bucureștii în imagini. În vremea lui Carol I
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
Dacă aș spune că Ana-Stanca Tabarasi, atunci cînd s-a hotărît să traducă în românește toată opera lui Kierkegaard, și-a propus un scop ambițios, ar însemna să rostesc un eufemism convențional și răsuflat, a cărui semnificație, sub cuvînt că seamănă cu o laudă, ar aduce mai degrabă cu o bagatelizare. Căci scopul tinerei traducătoare nu e ambițios, ci este de-a dreptul neomenesc sub unghiul cantitativ al nevoințelor pe care le va îndura. În această privință, cel puțin pentru scara
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
bagatelizare. Căci scopul tinerei traducătoare nu e ambițios, ci este de-a dreptul neomenesc sub unghiul cantitativ al nevoințelor pe care le va îndura. În această privință, cel puțin pentru scara de performanță a traducerilor românești din Kierkegaard, Ana-Stanca Tabarasi seamănă cu o excepție a cărei promisiune abia deceniile viitoare o vor putea cu adevărat confirma. Apoi, sub unghi calitativ, chiar judecînd numai după primul volum pe care l-a scos în lume, munca Anei-Stanca Tabarasi este cu totul atipică, și
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
cu ,j" în loc de ,i" și prefera cel mai adesea varianta pseudonimelor, asta dacă nu recurgea pur și simplu la trucul atribuirii propriilor cărți unui autor anonim, cum se întîmplă de altfel în cazul lucrării de față. Recenzia cu pricina nu seamănă deloc cu ceea ce înțelegem noi astăzi prin cuvîntul ,recenzie", cartea lui Kierkegaard fiind mai curînd o diatribă ad hominem îndreptată împotriva unui Andersen care, deși nu-și publicase încă poveștile care aveau să-i aducă faima mondială, era deja un
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
zice: - Tati, m-a trimis mami să mă bați, că iar am luat un doi la geografie... Că lu' mami i-i milă... - Da? Așa a spus? l-a întrebat prietenul, ia cheam-o aici pe mumă-ta... Iar vocea lui semăna cu a lui Miron Mitrea când a declarat, în duminica alegerilor, unui reporter de televiziune: ,- Din '92 până azi m-a durut în spate de toate, da' acum mă doare-n piept..." - Îl cred, fin'că e junghiul nealegerii în
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
ne instrui în diverse chestiuni îi judecam individual, în funcție de prestația lor. Unii făceau exces de zel, pe fețele altora se citea clar stânjeneala de a spune lucruri în care nu cred sau se ghicea începutul unui zâmbet ironic. Niciunul nu semăna cu celălalt. Existau ariviști în stare să vândă oricând, pe oricine, pentru te miri ce, bețivi veseli sau melancolici, activiști apatici, blazați, pentru care totul părea o corvoadă, șmecherași despre care se știa că pot fi unși cu șpagă (n-
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
într-un spațiu circular, o reproducere la scară mică a circularității universului, capătă, în mod spontan, o funcție majoră, de semnal și de receptacul pentru lumile paralele. Într-un anumit fel, sistemul de semne pe care în propune Paula Ribariu seamănă, ca utilitate prezumtivă, cu misterioasele și încîlcitele desene de la Nazca, ilizibile pînă la opacitate privite de aproape, adică din chiar interiorul grafiei lor, dar fascinante și cutremurătoare văzute de sus, din spațiul aerian, de acolo de unde funcția lor începe să
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
sala rondă de la Etaj 3/4, iar apoi în sala mare din Colonia artiștilor din Baia Mare, amenajată cu atîta acribie și cu acea convingere care, pe nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
bolovănos și surd, ca la Bacovia, ci discret, feminin, o lume de tristeți parfumate, de migdală, de coajă de mandarină amară: "Te ascult.../ Pe ochii mei sîmt degetele serii.../ Vorbește-mi, dar încet... încet și mult...// Și vorba ta să semene tăcerii..." Vagi atingeri cu o Gedankenlyrik, în preferința pentru majuscule, la Ritm, Bufon, Ecou, Vis, devenite personaje ale unei farse fără subiect, din care doar finalul se agață, molatic, cu energia în descrescendo a unei nevralgii vechi, de vreun colț
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
îl trăiau medievalii. Paradigma s-a schimbat, și o dată cu ea și pragul nostru de receptivitate livrescă. Cu alte cuvinte, ne aflăm în față unei cărți destinate uzului cărturăresc al cititorilor culți. Fără umoarea sobră a unei priviri cultivate, cartea ar semăna cu o antologie de amănunte exotice pe care teologii le-au exploatat odinioară în folosul dogmelor aflate în vogă. De aici aerul de predică creștină din care a fost extirpată orice tentă sarcastică sau frivolă. Amănuntul că tipul acesta de
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]