1,095 matches
-
sub zodia „condiției de Ahasverus, de evreu rătăcitor și de exilat etern”. „Atât Fundoianu, cât și Voronca - susține Paul Cernat - sunt niște «călători» și niște exilați, destinele lor de poeți expatriați - evreo-franco- români - se aseamănă mult și, printr-o coincidență sem ni ficativă, [...] fiecare va publica un volum intitulat Ulysse ” <endnote id="(903, pp. 37- 38)"/>. Tristan Tzara era și el văzut (de prietenul său Ion Vinea, În 1925) pribegind sub aceeași zodie : „E jidovul rătăcitor, strigă unul din suită. Gârbov
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pierre Proudhon. „El este un intermediar, Întotdeauna fraudulos și parazit, care, În afaceri ca și În filozofie, operează prin potriveală, prin contrafacere, prin samsarlâc. [...] În economie, Întreaga sa politică e negativă ; el este principiul răului, Satana, Ahriman, Încarnat În rasa Sem” (455, III, p. 370). 608. George Voicu, Zeii cei răi. Cultura conspirației În România postcomunistă, Editura Polirom, Iași, 2000. 609. Radu Theodoru, România ca o pradă, Editura Alma, București, 1997. 610. Irina Nicolau, Haide, bre ! Incursiune subiectivă În lumea aromânilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
moft și zeflemea, „un împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape victoriană a ardelenilor, cu purita- nismul lor inervat patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe care mi-o forma- sem asupra poporului român. Amoralismul și imoralitatea personajelor caragialești transformau aria acțiunilor lor într-un infern de superficialitate și cinism, care nu putea să se împace, în gândul meu, cu spațiul spiritual româ- nesc.” Educația de reflex puritanist a ardeleanului intră
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
atipic). Pentru un evreu din Europa de Est, a fost absolut tipic) - r)zboi, moartea mamei, moartea țâț)lui, moartea surorii, patru ani printre germani f)r) s) mi se cunoasc) identitatea, moartea soției, moartea fiului. Treizeci de ani de munc) asidu), sem)nând și recoltând În kibbutz. Nimic excepțional. John mai pleac) rareori pe mare. Nu-i plac noile petroliere uriașe. Supramecanizate, ultraeficiente, nu ofer) deloc timp liber echipajului În porturile str)ine. Vasul cu care tocmai s-a Întors era Inc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
afirmi, așa cum spune George Steiner, c) sionismul a fost creat de naționaliștii evrei care s-au inspirat de la Bismarck și au adoptat un model prusac. Evreii nu au devenit naționaliști pentru c) și-au tras puterea din venerarea a ceva sem)nând cu germanicul Blut und Eisen*, ci pentru c) numai ei, dintre toate popoarele lumii, nu au beneficiat de dreptul natural de a exista f)r) a fi contestați pe p)mântul pe care s-au n)scut. Evident, acest
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
noastr) ca popor a devenit o surs) de ecstasy. Și iat)-m) aici, f)când același lucru. Schimmel și Silk readuc discuția la poezie și poeți. Cum ar)ta Ted Roethke? Ei bine, era un uriaș blond, cu fața rotund) - sem)na puțin cu Silk, dac) m) gândesc mai bine. Îi pl)cea s)-si scoat) pantofii și haină și Își l)rgea cureaua pentru a sl)bi burtă din strânsoare. Cand juca tenis la Yaddo, În Saratoga Springs, voleurile lui
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de bronz. Moară are ceva comun cu Turnul de Ap) din Chicago. Cand vacă doamnei O’Leary a r)sturnat felinarul și Chicago a fost distrus, aproape nimic nu a sc)pat de fl)c)ri, cu excepția turnului din piatr) sem)nând cu turla unei biserici presbiteriene În stil gotic victorian, de pe Michigan Avenue, minuscul printre zgârie-norii din jur, o f)ram) de istorie - sau de istorie, comerț și publicitate. Iar În Ierusalim este important, din punct de vedere politic, ca
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de r)zboi pl)tite de Germania ar fi trebuit s) fie puse deoparte de Israel pentru ajutorarea palestinienilor. Acest lucru ar fi putut da naștere Ins) unei interpret)ri potrivit c)reia ceea ce le f)cușer) naziștii evreilor ar sem)na cu ceea ce sionismul le f)cuse arabilor - o paralel) cu care nu ar fi de acord nici o persoan) s)n)toas) la cap. Totuși, tensiunea ar fi fost redus) dac) o mare sum) de bani ar fi fost dat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu fâșii de pânz). Starea de spirit a lui Jacob Leib Talmon combin) Înfl)c)rare și, În același timp, depresie. Vorbitor plin de energie și teatral, el aduce În conversație vastele sale cunoștințe de istorie. Are un aer categoric, sem)nând cu un profesor. Este Îmbr)cât elegant, cu cravat) bine asortat) - nu este genul de evreu cu p)r pe piept și c)masă descheiat) la gât. Conversația este serioas) - mai bine spus, „f)r) menajamente”. El exprim) pe
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
altfel? Poate blestemul lui Dumnezeu s-o Înfrumusețeze? Palestina nu mai face parte din aceast) lume. Este consacrat) poeziei și tradiției - este o tar) fermecat)”. În aceast) neatr)g)toare tar) fermecat) sioniștii au plantat livezi de pomi fructiferi, au sem)nat câmpurile și au construit o societate Înfloritoare. Puține state noi care au ap)rut dup) al doilea r)zboi mondial au Înregistrat succese. Israelul este unul dintre ele. Libanul este - sau, mai bine zis, a fost - altul. K edourie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
trecutul memorat și necesitățile de autolegitimare ale comunității sau ale individului. Constatarea cu privire la funcția istorică a imaginarului, de releu și de arhivă identitară, poate fi punctul de plecare pentru o sondare adâncă în magma vocabularului, în căutarea "genealogiilor" cuvântului, a semelor care au migrat în timp de la o noțiune la o alta învecinată, pentru a-i întări sensul în raport cu formele lingvistice uzuale și cu familia ei lexicală, cu simbolurile generate, dar și cu referințele reale. Tematologia imaginarului deschide câmpuri conceptuale și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
faptul că este structură de discurs identitar) la funcția de simbolizare (în interiorul procesului de memorare a experienței colective). În plus, una din constatările revelatorii la care conduce acest parcurs este că semnificația cuvântului nu dispare odată cu obiectul de referință, iar semele nu se pierd în magma vocabularului. Faptul în sine, și anume că simbolismul noțiunii era puternic ancorat în spiritualitatea utilizatorilor (romani), este susținut de menținerea și acomodarea lui la schimbarea de paradigmă declanșată în anul 330. Reflexul de ritualizare pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prin reprezentările imaginare pe care le provoacă, participă la codificarea experienței practice, a gândirii și a creației, sub forma unei logici similare celei care ghidează existența reală. Nu toate, însă, și nu în același mod; spre exemplu, unele, care conțin "sem(n)ele" puterii, pot conduce chiar la schimbarea unei paradigme și a codurilor aferente ei (precum scrierile lui Eusebiu din Cesareea despre natura divină a împăratului); altele pot deschide o direcție de interpretare, până când aceasta se decantează în timp și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
stabilizată sau relevantă. Totuși, alte cuvinte din aceeași familie lexicală, "imagine" și "imaginație", aveau deja o lungă istorie semantică, așa cum atestă numeroase scrieri, fie antice grecești, fie ale creștinismului primitiv 14. La ele este necesar să trimitem pentru a urmări semele comune, în relație cu noțiuni învecinate conceptual, lexical sau contextual, fundamentale pentru gândirea politică. Semantismul acestui cuvânt s-a format pe un bazin larg și generos al limbilor antice. Phantasía, noțiune introdusă de Platon în vocabularul filosofic, cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lumea lor), de a gira memorarea colectivă a evenimentului și a destinului măreț al împăratului (ca martori necesari, superiori substanțial celor prezenți), de a semnala legătura puternică cu trecutul și cu sacrul. În perioada respectivă, termenului i s-au alocat seme și simboleme precise, care i-au limitat însă utilizarea lingvistică. Forma substantivală este atestată abia în latina clasică și în cea imperială târzie, în secolele IV-V d.Ch. (la Flavius Vegetus Renatus, cu semnificația de "cel care poartă chipul împăratului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al imaginarului. A creat, de fapt, fundamentul și bazinul larg pe care se va reașeza mult mai târziu noțiunea, cu noi înțelesuri, dintre care pe unele le folosim și astăzi. Componenta politică explicită s-a estompat în timp, în favoarea unor seme înrudite sau a unor vecinătăți semantice, și datorită influenței celorlalte cuvinte din familia lexicală, imagine și imaginație - toate trei cu o mare relevanță teoretică pentru instituțiile puterii și pentru diseminarea și susținerea ideologiilor lor în imperiul creștin. Totuși, episodul roman
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la matricea elenă și a modificării gândirii imperiale. Precum un cursor care a glisat de la est la vest și înapoi, într-un schimb creator (teza lui Paul Veyne, exprimată prin formula imperiului "greco-latin"), noțiunea de imagine trece mai întâi de la semele și simbolemele cu caracter spiritual la cele marcat politice, ca apoi să se întoarcă la un registru spiritual − un destin uimitor, mult asemănător celui al civilizației antice europene, în ansamblul ei. Întrevăd în acest "destin lingvistic" un exemplu revelator și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
el, cu următoarea caracteristică diferențială: în cadrul lui, protagonist absolut este spiritul divin întrupat, însoțit de un întreg cortegiu al figurilor majore din istoria creștinismului. Acest câmp central, al reprezentării divinului, nealterat până astăzi, păstrează din vechea semnificație a imaginarului doar semele și simbolemele glorificării, ale memoriei colective (aici, creștine), menținând în același timp și componenta funerară a sacrificiului (dar ca martiriu apostolic) și primește ideea de penitență asumată de credinciosul aflat în așteptarea judecății și a mântuirii sale. Imaginarul creștin "ancorează
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Marea Neagră și Marea Mediterană - iar de la ei se trag popoarele cu limbile și obiceiurile lor. Așa și este dar adevărul nu l-au spus ei, ci numai l-au pervertit și falsificat în interesul lor. La 10,21-23 ne spune că Sem, un alt fiu al lui Noe a avut ca urmași pe Elam, Asur, Arpacșad, Lud și Aram. Acesta din urmă a avut ca fii pe Uț, Hul, Gether și Maș iar în Cronici 1,4 apare Meșec în locul lui Maș
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
expresie a legăturilor dintre necreat și creat, dintre eschaton și istorie. J. Zizioulas pune în dezbatere ideea Bisericii înțeleasă drept o „comunitate escatologică, instituită de Fiul și constituită de către Duhul Sfânt”. Prezența celei de-a treia persoane a Sf. Treimi sem nifică aducerea în istorie a eschatonului. Biserica are menirea de a transfigura lumea aceasta sub semnul veacului ce va să vie. Statul, în schimb, instituție istorică prin excelență, are tendința de a istoriciza Biserica. Există două tendințe de limită ce
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
viața. O întreagă arie de scriitori mărunți se pierd când scriu doar simbolic, fără intrarea în concret, despre lucruri pe care cu timpul lumea nu le mai acceptă sau nu le mai înțelege: simbolurile se dizolvă într-un halou de seme. Dacă, peste timp, nimeni nu acceptă rațional că Eminescu mai putea să creeze după 1883 sunt dați la o parte ca netrebuincioși cei care atestă tocmai capacitatea de creație a poetului. Nu este mai puțin adevărat că și ei au
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ca să intre în faza cumințeniei active.“12 Când i se reproșează această ati tudine, el ține să precizeze apăsat că „eu nu sunt un conservator de baș tină, sunt un vechi democrat care m-am raliat acestui partid“, adăugând că sem nându-și articolul și-a luat personal toată răspunderea pentru ideile pe care le exprimă, fără a angaja astfel partidul în slujba căruia își pusese pana de ziarist profesionist cu o ținută verticală: „Iscălitura proprie în semnează că orice solidaritate între
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
când dirija orchestra, plăcerea cea mai mare o avea când galeria îi cerea un cân tec. Când, după executarea unei bucăți clasice, răsuna de sus strigătul: „Sârba!“, Hübsch se înălța pe scaun, apuca bagheta, ridica ochii către galerie și dedea sem nalul. Și orchestra ataca o sârbă pe care capelmaistrul o dirija într-un tempo vivace. Și aplauzele izbucneau de sus pentru marea fericire a artistului. Acestui neamț îi plăcea poporul și îi iubea fanteziile.273 270. Năstase Ochialbi, tatăl vioristului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în diferite chipuri. Zeus este un mare seducător, dar nu se știe ce limbă vorbește. Își semnalează prezența în spațiul realității sub forma unei ploi de aur, a unui taur sau a unei lebede. Și răspunde la rugăciuni: rugat de Semele să se înfățișeze sub formă divină, i se arată în toată gloria, ceea ce, vai, o distruge literalmente pe amantă. În Iliada și Odiseea, Atena vorbește în greacă cu Ulise, asemenea lui Circe sau Calypso. Nu se știe în ce limbă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
au fost epuizate. Invitația maioresciană evidențiază utilitatea prudenței ca formă liberal conservatoare de stimulare a schimbării. Revizuirea de la 1883 amenință să perturbe echilibrul fragil care se poate naște doar din lucrarea îndelungată și tenace a principiilor de civilizație. Nerăbdarea este sem nul imaturității hrănite de tentația raționalismului politic. Societățile nu se pot ordona sub impulsul 104 baghetelor magice ale politicienilor seduși de himera viitorului. Cadența progresului este un factor esențial. Vorbiți de experiența Constituțiunii de la 1866, însă nu ați experimentat încă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]