1,145 matches
-
Însemna un număr mai mic sau mai mare de morți și răniți, câteva (sau câteva zeci de) familii din țară intrau a doua sau a treia zi de doliu. Acum arată ca un deal lipsit de măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava. Așa vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ÎNTOARCERE Întoarcerea-mi piezișă din inimă, spre tine, A răscolit tot cerul, căzut ceva mai jos, Peste semețe creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
Nu fi absurdă. Du-te și distrează-te pentru amândouă! Ne-am Întors la grup și ne-am așezat din nou, sperând că sticla de vin care-și croia drum spre masa noastră avea să fie ultima. Când chelnerul prezentă semeț nota, fără să vizeze pe cineva anume, am tras puternic aer În piept. Un calcul mental rapid mi-a arătat că datoram pe undeva În jur de 250$. Dar se pare că nu se punea problema ca fiecare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
minți; dacă zăbovește, așteaptă-o, căci va veni și se va împlini negreșit. 4. Iată, i s-a îngîmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credința lui. 5. Ca și cel beat și semeț, cel mîndru nu stă liniștit, ci își lărgește gura ca locuința morților, este nesățios ca moartea, așa că pe toate neamurile vrea să le strîngă la el, și toate popoarele le trage la el. 6. Nu va fi el de batjocura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de-ostrogoți, visătorii ce vin din "Hercinici", au frați, au surori și bunici și-n fața lor vreau să mă-nchin, ai trecut vreodată pe aici, străinule, prin Munții Măcin ? freamătul lor altfel te cheamă, ochii prin el căutându-l, semeț, bătrân, viteaz, unind faimă cu faimă, pe vodă, pe Mircea Românul, știi câte hoarde-au privit înspre mare lovind zâmbete, călcând vis după vis ? o, Dobroge, pământ din care renaște eterna cetate Tomis, în seri de foc, de primăvară pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cerul pe care avusese de gând să-l supună cu aripile, elicea și motorul avionului său. A rămas, așa, suspendat În timp, visul de copil În curtea grădiniței și a bisericii care, după cum ți-am spus, era atunci mult mai semeață. Autoritățile puseseră stăpânire pe casa parohială și o transformaseră În grădiniță de copii. Nu Îmi dau prea bine seama cum se Împacă treaba asta cu lupta Împotriva misticismului: grădinița se afla la numai câțiva metri de intrarea În biserică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și e gata să se pună pe sporovăit; pe iarbă, printre flori, fel de fel de vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le tremura și se scutura ca a cailor când alungau muștele și tăunii. Răsuflau din ce În ce mai adânc. Noroiul se zbicea pe ei și se făcea zgrunțuri. Zgomote Îi făcură să-și Întoarcă privirile către culmea dealului pe care acum se Înălța, semeț, conacul boierului cu os domnesc. Ei nu apucaseră să vadă casa cea mare, căci fusese demult făcută una cu pământul. O vedeau, Însă, aievea, așa cum și-o Închipuiseră din spusele bătrânilor. În fața palatului cu ferestre neînchipuit de Înalte, văzură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără urme, și convins să nu mai facă altă dată. Așa, tot satul avea lemn bun, de stejar sau cer, cumpărat la prețuri de zece ori mai mari decât cele oficiale, iar burțile pădurarilor și milițienilor se rotunjeau, dând semn semeț de bunăstare. Școala nu pupa În mod normal lemne, ci numai cărbuni, cu care Îngrijitorii nu se prea descurcau, că nu ardeau cum trebuie, miroseau urât și se aprindeau greu. Directorul, nebun cum era, obținuse, totuși, niște bonuri de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare În dos primite de la Înjurături ajunse și el la zece. În Încăpătoarele pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți și câmpii, țări, Întreg pământul, universul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adâncurile nesfârșite ale nămolului. Apa de deasupra Își potolea valurile. De sub cireșul amar de pe fața spână a coastei se ridicară din somn cei câțiva băieți. Odată cu visul lor se topi În Apa Morților și conacul de pe culme, care apăruse acolo semeț ca un palat de Împărați. Apa aproape că Își domolise undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveau să dispară după plecarea lui. Însă marea realizare a fost să-l numească bibliotecar pe omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase de băut. Într-o Noapte de Ajun, vârful pinului semeț din fața Căminului cultural dispăruse. Directorul umbla turbat de colo-colo, Înjura și făgăduia făptașului necunoscut pedepse fioroase și torturi rafinate. Făcuse reclamație scrisă la Miliție, cerea efectuarea de expertize criminalistice de către oameni specializați de la Județ, voia să vadă cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ucigaș de friptură de iepure. Profesorului Marin Foiște Îi apărea În fața ochilor cum Satul cu Sfinți se prefăcea Într-o necuprinsă ciupercă de bălegar ori putregai, umflându-se și lățindu-se văzând cu ochii. Drumurile, casele, curțile, chiar și turlele semețe ale bisericii și moara se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic ori mai moale, după cât de adânci se vădeau văluririle scoarței pământului. Foiște sta cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pai. visezi scenete din serai... Nu vrei să mergi cu mine? Hai cât încă‐ n lume‐i luna Mai! Ce bine‐ ar fi de noi! Ce trai... Fără ʺcodițăʺ la mălai, tu suplă‐ n vaporosul strai, am tot urca semețul plai până pe muntele Sinai. Dar vezi tu, n‐ am ce da la cai, mănâncă numai jeregai și turte vechi, cu mucegai. Gândești că ai tocmai ce n‐ai și stai pe gânduri. Cât să stai? Mă țin de tine ca
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
una după alta. O biserică cu o înfățișare aparte și cu țintirim împrejur străjuiește o latură a uliții. La răscrucea din capătul de sus tocmai se clădește un zid înalt în jurul unei biserici nou-nouțe. Zidul se încheie cu un turn semeț...Dangătul de clopote ce anunță utrenia plutește unduitor peste fire. Pe lângă mine trec câțiva târgoveți vorbind între dânșii. Mi se pare că grăiesc altă limbă. Curios, mă uit după ei. Poate sunt turci, dar ceva îmi spune că nu. Sunt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
rafturile locuință, nu înainte de a le da unele indicații... La asta mă pricep destul de bine. Voi, cele violete, veniți aici, pe raftul din față! Vi se cuvine un loc de cinste. Ați fost creative și înălțătoare. Ele și-au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas săltat spre locul indicat, privind mândre spre cele împrăștiate. -Cele albastre,vă rog, așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat. Nu mai știam ce culoare are cerul. Ele s-au prins
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de unde ai tras cu arcul până unde a căzut săgeata ar însemna o pistrea. Mai departe e ușor de priceput... Pornim la drum. Nu după multă vreme, am ajuns pe creasta dealului Cetățuii. Ne oprim. Îmi rotesc privirea începând de la semeața Repede, mătur apoi valea Nicolinei cu o prelungă privire asupra Galatei - ctitoria lui Petru Șchiopu voievod - îmi cațăr vederea pe dealul Copoului, cu alunecare aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină”, zidire a lui Aron Vodă. De aici pornesc să urmăresc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
e plin cu stafide. La suprafață sunt la fel fiindcă amândouă sunt pe bază de napolitană. —Bine, a conchis Chaquie. Eamonn a rânjit. — Dacă e cineva pe lume care să știe sigur, atunci ăla ești tu. Eamonn și-a dat semeț capul pe spate, în timp ce fălcile îi tremurau de parc-ar fi fost din jeleu. Sugestiile au continuat să curgă. —Un Fuse? —Galaxy? —Un Marathon? Stați puțin! a strigat Eddie. Stați puțin! Da-ți puțin înapoi! Un ce? —Un Fuse? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tachinez, în timp ce amândoi stăteam întinși pe pat. De ce-ai fost așa de sigur c-o să mi-o scot? Poate că ieșeam cu altcineva. Cu cine? a râs Luke. Cu Daryl? Cu idiotul ăla? — Nu e idiot, am răspuns eu semeață. E foarte drăguț și are o slujbă grozavă! — Același lucru s-ar putea spune și despre Maica Tereza, a întors-o Luke în zeflemea, dar eu tot n-aș vrea să mă duc cu ea acasă. Mă bucuram că Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de metri depărtare, strângând mânerul takubei, lunga spadă înfiptă în pământ, Gacel Sayah, nobilul inmouchar din neamul Kel-Talgimus, îl aștepta, hotărât să-i ceară socoteală pentru faptele sale. La rândul lui, și-a luat spada și a înaintat foarte încet, semeț și demn, oprindu-se la cinci pași de el. — Metulem, metulem, a salutat, folosind expresia preferată a tuaregilor. N-a primit răspuns și, de fapt, nici nu-l aștepta. Aștepta, în schimb, întrebarea: — De ce-ai făcut-o? — M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în spațiosul birou al guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-l afară pe secretar care, practic, se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul din fotoliile greoaie, privea fără să vadă pădurea de palmieri prin perdelele groase și s-ar fi zis că mintea lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se pare că nici nu-l aștepta. Căută o țigară în buzunarul cămășii, și-o aprinse cu bricheta care îi aparținuse căpitanului și fumă încet, lăsându-se învăluit de fum și de imaginea fetei ce-l privea la rândul ei, semeață și sfidătoare. — Știi de cât timp n-am văzut o femeie goală? întrebă zâmbind cu amărăciune. Nu, nu poți să știi, pentru că nici măcar eu nu-mi amintesc. Făcu un gest cu capul spre calendarul ce atârna deasupra patului. — Curva asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de spaimă când văzu, la mai puțin de trei metri de el, gura neagră a puștii și silueta semeață a targuí-ului ce devenise coșmarul său. -Tu? Doar atât putu să spună. — Da. Eu - veni răspunsul sec. Unde e familia mea? — Familia ta? întrebă uimit. Ce treabă am eu cu familia ta? Ce s-a întâmplat cu ea? — I-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]