1,038 matches
-
forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii și textelor din perspectiva funcției de comunicare sau din perspectiva procesului de înțelegere. Efectul acestei distanțe poate fi bine sesizat dacă le confruntăm pe amândouă cu ființa stranie a tăcerii. O semiologie a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii și textelor din perspectiva funcției de comunicare sau din perspectiva procesului de înțelegere. Efectul acestei distanțe poate fi bine sesizat dacă le confruntăm pe amândouă cu ființa stranie a tăcerii. O semiologie a tăcerii este o imposibilitate în termeni. Despre semnul care nu este, nu poți decât să taci. în schimb, o hermeneutică a tăcerii devine aproape obligatorie. Semiologia are ca obiect semnul și vede în el un loc al diferențelor susținute
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
bine sesizat dacă le confruntăm pe amândouă cu ființa stranie a tăcerii. O semiologie a tăcerii este o imposibilitate în termeni. Despre semnul care nu este, nu poți decât să taci. în schimb, o hermeneutică a tăcerii devine aproape obligatorie. Semiologia are ca obiect semnul și vede în el un loc al diferențelor susținute de sistemul semnificant, de structură. Același obiect, hermeneutica îl definește ca simbol și caută în el asemănările care evidențiază arhetipul. La limită, semiologia poate apărea ca o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tăcerii devine aproape obligatorie. Semiologia are ca obiect semnul și vede în el un loc al diferențelor susținute de sistemul semnificant, de structură. Același obiect, hermeneutica îl definește ca simbol și caută în el asemănările care evidențiază arhetipul. La limită, semiologia poate apărea ca o hermeneutică negativă, care se mulțumește să reducă simbolul la semn. Celelalte hermeneutici negative reduc simbolul la ceva din afara limbii, din afara sistemelor semnificante: "maeștrii suspiciunii", Marx, Nietzsche și Freud, caută adevărul simbolului în relațiile de producție, în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
simbolul la ceva din afara limbii, din afara sistemelor semnificante: "maeștrii suspiciunii", Marx, Nietzsche și Freud, caută adevărul simbolului în relațiile de producție, în voința de putere sau în pulsiunile erotice ale inconștientului. Așa se face că, în pofida a ceea ce le desparte, semiologia structuralistă și hermeneutica heideggeriană se află de aceeași parte a baricadei teoretice, de partea tematizării limbii. Pentru ambele, limba este o realitate autonomă, chiar o realitate primordială, numai că fiecare o privește de pe un alt versant. Pentru ambele, semnificativul este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ambele, limba este o realitate autonomă, chiar o realitate primordială, numai că fiecare o privește de pe un alt versant. Pentru ambele, semnificativul este cea mai înaltă formă a raționalului. în toată amploarea ei, hermeneutica apare practic, la fel ca și semiologia, numai pe fundalul tematizării comunicării. Desigur, interesul pentru semne și pentru interpretarea lor este foarte vechi. Dar Antichitatea 11 clasică și mai ales patristica n-au produs decât reguli de interpretare disparate. După Renaștere și mai ales o dată cu Reforma se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
drept o disciplină auxiliară în căutarea unor reguli riguroase, chiar științifice ale interpretării. Inițiatorii hermeneuticii moderne, Schleiermacher și Dilthey, la fel ca Peirce și Saussure, au publicat prea puțin. Este aici încă o paralelă între destinul modern al hermeneuticii și semiologiei: și teoriile hermeneutice sunt numai schițate și publicate după manuscrise postume. Hermeneutica pe care o avem acum în vedere este însă o hermeneutică nouă, o hermeneutică filosofică. După ea, sensul textului și comprehensiunea implică Ființa. Soluția acestei filosofii hermeneutice la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fi. Dasein-ul își asigură pe calea hermeneuticii propria explicitare a propriei ființe. Dar totodată el se implică hermeneutic în mișcarea comprehensiunii. 121 Schimbarea pe care Heidegger o aduce în planul hermeneuticii, comparabilă cu arbitrarietatea semnului a lui Saussure în planul semiologiei, este refuzul concepției epistemice asupra înțelegerii. Heidegger răstoarnă situația considerând, invers, cunoașterea drept secundară și ea izvorând dintr-o comprehensiune mai elementară care este departe de a fi strict cognitivă. Este ceea ce se numește pre-înțelegere sau pre-comprehensiune (Vorverstăndnis), adică structura
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Etapa filosofică a hermeneuticii: Gadamer Hermeneutica lui Gadamer se formează în trena filosofiei heideggeriene și în dialog și opoziție cu semiologii structuraliști. Abia în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau intertextual: nu trimite decât la el însuși sau la alte texte. Pentru hermeneutică, cu toată autonomia și primordialitatea neinstrumentală a limbii, ea este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
prin lume, o "scriere" a lumii. Peste tot aici, prin metafizică, metalimbaj și arhitectură, modernitatea și-a exercitat tendința spre o dominație absolută a multiplicității vieții, limbilor și populațiilor. Postmodernul este probabil constatarea sau experiența sfârșitului acestui plan de dominare. Semiologia clasică era încă legată de o metafizică a prezenței. Dar semnul reprezintă prezența în absența ei; îi ține locul. Derrida opune semiologiei clasice poziția lui Heidegger, pentru a respinge orice preexistență a lucrurilor sau sensurilor în raport cu limbajul. Orice scris are
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
absolută a multiplicității vieții, limbilor și populațiilor. Postmodernul este probabil constatarea sau experiența sfârșitului acestui plan de dominare. Semiologia clasică era încă legată de o metafizică a prezenței. Dar semnul reprezintă prezența în absența ei; îi ține locul. Derrida opune semiologiei clasice poziția lui Heidegger, pentru a respinge orice preexistență a lucrurilor sau sensurilor în raport cu limbajul. Orice scris are un caracter inaugural, pentru că sensul se naște pe măsura înregistrării sale. 134 în text, pluralitatea nu derivă din intersectarea sau înlănțuirea consecințelor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și definitoriu. Și deconstrucția este până într-atît de specifică încît am putea atribui numele ei postmodernismului, numindu-l în formula lui cea mai pură și mai acută, deconstructivism. Deconstrucția este formula unei "hermeneutici slabe", născută din întrețeserea hermeneuticii heideggeriano-gadameriene cu semiologiile structuraliste și în general cu hermeneuticile negative. Preluată din gândirea heideggeriană și trecută prin semiologia structuralistă, deconstrucția este o operație de desfacere a arhitecturii conceptual-semnificante a oricărui fel de text și, în primul rând, o dizolvare a opozițiilor bipolare ierarhizate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
postmodernismului, numindu-l în formula lui cea mai pură și mai acută, deconstructivism. Deconstrucția este formula unei "hermeneutici slabe", născută din întrețeserea hermeneuticii heideggeriano-gadameriene cu semiologiile structuraliste și în general cu hermeneuticile negative. Preluată din gândirea heideggeriană și trecută prin semiologia structuralistă, deconstrucția este o operație de desfacere a arhitecturii conceptual-semnificante a oricărui fel de text și, în primul rând, o dizolvare a opozițiilor bipolare ierarhizate valoric, pentru a obține arhiconcepte care reabilitează termenul slab. 135 Jean Baudrillard se situează ușor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
abordărilor, cedând diferit influențelor post-structuraliste, heideggerian-gadameriene sau filosofiei analitice. Postmodernismul se arată a fi o sinteză mai extinsă decât lăsase să se vadă anterior. într-un prim moment, cea mai vizibilă atitudine a fost deconstrucția. Sinteza operată aici recupera o semiologie a semnificării și o hermeneutică a discontinuității, pentru care intervalul dintre diferitele orizonturi istorice devenea de netrecut. Este cel mai net exemplu al unei lecturi a semnelor în temeiul imanenței disipate, a diferenței constitutive din sistemele semnificante, ce provine din
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a semnificării și o hermeneutică a discontinuității, pentru care intervalul dintre diferitele orizonturi istorice devenea de netrecut. Este cel mai net exemplu al unei lecturi a semnelor în temeiul imanenței disipate, a diferenței constitutive din sistemele semnificante, ce provine din semiologia structuralistă. Un al doilea tip de sinteză a interiorizat în hermeneutică refuzul structuralist al istoriei, al continuității tradiției. Asumarea discontinuității a condus la exercițiul de interpretare al "hermeneuticilor slabe". Sinteza paradoxală care pare să se impună însă acum vine, neașteptat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
să se impună însă acum vine, neașteptat, dinspre filosofia analitică. Diferit de deconstructivismul semiologic și hermeneuticile slabe, care sunt opțiuni teoretice, apare soluția pragmaticii discursive care se interesează de utilizarea semnelor. Sinteza operată aici preia problematici și soluții atât din semiologie cât și din hermeneutică fără să se preocupe de complicațiile teoretice, interesîndu-se numai de eficiența pragmatică imediată la nivelul comunicării existențiale, interpersonale și mediatice, sau de comunicarea socială, politică ori chiar economică. E ca și cum, o dată cu noua epistemă, filosofia și-ar
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
filosofia și-ar fi schimbat îndemnul inițial "Cunoaște-te pe tine însuți!" cu "Comunică bine cu tine însuți!", ori ca și cum și-ar fi înlocuit imperativul categoric al moralității cu cel, încă mai categoric, al comunicării fără limite. 138 Bibliografie: I. Semiologie 1. Barthes, Roland, Despre Racine, EpL, București, 1969 2. Barthes, Roland, Mythologies, Seuil, Paris, 1970 3. Barthes, Roland, Le degre zero de l'ecriture, Seuil, Paris, 1972 4. Barthes, Roland, S/Z, Seuil, Paris, 1976 5. Codoban, Aurel, Structura semiologică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Racine, EpL, București, 1969 2. Barthes, Roland, Mythologies, Seuil, Paris, 1970 3. Barthes, Roland, Le degre zero de l'ecriture, Seuil, Paris, 1972 4. Barthes, Roland, S/Z, Seuil, Paris, 1976 5. Codoban, Aurel, Structura semiologică a structuralismului. Critica unei semiologii pure și practice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984 6. Ducrot, Oswald, Schaeffer, Jean Mărie, Noul dicționar al științelor limbajului, Editura Babei, București, 1996 7. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982 8. Eco, Umberto, Les limites
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
București, 1970 18. Levi-Strauss, Claude, Antropologia structurală, Ed. Politică, București, 1978 19. Mauro, Tullio de, Introducere în semantică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978 20. Miege, Bernard, Gândirea comunicațională, Ed. Cartea Românească, București, 1998 21. Mounin, Georges, Introduction ă la semiologie, Les Editions de Minuit, Paris, 1970 22. Rovența-Frumușani, Daniela, Semiotică, Societate, Cultură, Institutul European, Iași, 1999 23. Todorov, Tvetan, Teorii ale simbolului, Ed. Univers, București, 1983 24. Saussure, Ferdinand de, Cours de linguistique generale, Payot, Paris, 1969 25. ***, Semnificație și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
textului, Univers, București, 1980 5. Heinrich F. Plett, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, 1983 6. ***, Postmodemismul. Deschideri filosofice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995 Cuprins Introducere 1. Noua epistemă: tematizarea comunicării..............................................5 2. Raționalitate și semn.............................................................................8 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul)..................................................................17 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Heinrich F. Plett, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, 1983 6. ***, Postmodemismul. Deschideri filosofice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995 Cuprins Introducere 1. Noua epistemă: tematizarea comunicării..............................................5 2. Raționalitate și semn.............................................................................8 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul)..................................................................17 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8. Tehnici și procedee ale lecturii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tematizarea comunicării..............................................5 2. Raționalitate și semn.............................................................................8 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul)..................................................................17 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8. Tehnici și procedee ale lecturii semiologice.......................................53 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii.....................................69 II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii...................................................75 11. Principii, concepte și reguli ale hermeneuticii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8. Tehnici și procedee ale lecturii semiologice.......................................53 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii.....................................69 II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii...................................................75 11. Principii, concepte și reguli ale hermeneuticii.................................80 12. Etapa filologico-retorică a hermeneuticii.........................................85 13. Variante ale hermeneuticii filologico-retorice și contrafigura ei, hermetismul......................................................................................90 14. Etapa psihologico-istorică a hermeneuticii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
necunoscută, și secundare, unde se poate defini o leziune (anatomică sau biochimică) sau se poate realiza o conexiune etiologică precisă (diabet zaharat, de exemplu). O altă variantă este de a le separa în localizate și generalizate, în funcție de cantonarea simptomatologiei și semiologiei. III.1.1. SIMPTOMATOLOGIA DISFUNCȚIILOR VEGETATIVE ÎN FUNCȚIE DE SISTEMELE IMPLICATE Primul semn de insuficiență vegetativă la bărbați este impotența, deseori apărând cu mult înaintea (chiar și cu 10 ani) altor manifestări. Secvența de evenimente este: -Pierderea erecției matinale spontane, -Pierderea tumescenței
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]