97,091 matches
-
în glasuri de departe, Tu nu mă știi de-ntregul, nici clipa nu mă știe; Doar întâmplarea oarbă împarte și desparte; M-aplec peste fântână, în tremurul subțire O stea se-mbracă toată în straie de mireasă, Visând să vadă semnul și-n ceasul de nuntire Din pulberea de stele să fie cea aleasă; Și iar privesc spre boltă, din pacea ei deplină Aștept să-nceapă lumea, minunea să coboare, Pe drumuri neștiute un crainic nou să vină, Vestind o altă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
s-a deschis întreg Și se-auzeau tăcerile cum pier, Toți ne-am primit risipa ca un dar Și, neștiuți, durerilor ne-am dat, Un nor de suflet singur și stelar Călătorind pământu-n lung și-n lat, O lume fără semne de cuprins, Botezul întâmplărilor deplin Intrând în miezul fiecărui ins Ca un parfum de cer, ca un venin; Vă știu pe toți, oriunde v-ați fi dus, Pe-ntinsuri de lumini ori de noroi; Voi toți plecați cu mine spre apus
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept; Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
înțelesuri. Pot răsfoi sfintele cărți, minți luminate dând Bucureștilor Loc de uimiri, vaduri drumețului, azimă caldă flămândului, Fiul popii din Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț pe drumul țării, încă nu bate
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
sâmburi prăjiți Pe vatră, după ce pâinea din cuptor a fost scoasă, Și vă mai chem, anii mei, de unde sunteți, veniți, De după secerișuri, după cules, după otavă de coasă, Cât încă sufletul meu pe hotare cu snopii e Și mai sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie! Hălăduiri Supus unor stăruitoare preocupări agreste, Ajung prin cartiere democrate uneori, Ca în literatura cu lozinci și manifeste În care pentru un ideal erai pregătit să și mori. Cum să ies, îmi spun, din
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
mă întreb de ce-l caut, Dumnezeu e în mine Ori nu-i nicăiri, cum în zărania continitului Așteptam norii cu ploaia prin pustietățile senine. De ce n-aș trece sfidător, și de nimic să nu-mi pese, - Să vezi în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
ofertă sunt suflete cu aer condiționat și geamuri electrice nu știu cine le cumpără îngerii sau diavolii oricum cineva dă mai mult poate că suntem aici ca într-un spital așteptăm trecerea spre sala de operație doctorul tocmai se spală pe mâini semn 1 într-o noapte mă voi muta în ultima lampă aprinsă voi arde cu dor de cărți și dor de tine până mă vor stinge primele raze ale dimineții și pleoapa grea a cerului într-o noapte am să mă
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
2. pe vârful degetelor respirația ta e un talisman deși părul nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt franțuzește înot cu spatele și tocurile pantofilor taie podeaua cu înțepătura lor cei trei pași înapoi și crucea lor sunt semnul meu de femeie umerii tăi mișcători și pieptul înalt sunt semnul tău de bărbat între aceste puncte de viață atingerea e o biserică între niște dansatori care merg pe sârmă ei se împleticesc așa cum le poruncește stăpânul tangoului femeia ar
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt franțuzește înot cu spatele și tocurile pantofilor taie podeaua cu înțepătura lor cei trei pași înapoi și crucea lor sunt semnul meu de femeie umerii tăi mișcători și pieptul înalt sunt semnul tău de bărbat între aceste puncte de viață atingerea e o biserică între niște dansatori care merg pe sârmă ei se împleticesc așa cum le poruncește stăpânul tangoului femeia ar vrea să facă mai multe mișcări spre cer cu piciorul ei
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri geometrice inventate fiecare șiroia pe muchii resturi de extaz și cruzime. 9. te înțep cu tocul în coapsă acesta e semnul că dansul poate începe și că obrăznicia mea e îngăduită rochia mea e ruptă iar panglica de catifea de la gât e singura bijuterie care mă provoacă de parcă mi-aș arăta dinții și oasele mâna mea alunecă pe spinare ca să te
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
eu știu numai de voi. M-am născut de Bobotează. După calendarul care a deschis cerurile și ne coboară Lumina. Cu cea mai evidentă predestinare... M-am născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
printre popoarele de insomniaci care își venerează zeii și nostalgiile cu un like citesc pe peretele lui Octavian Soviany: „Sfârșitul unei lumi nu este niciodată, și nu poate fi niciodată, altceva decât sfârșitul unei iluzii” (René Guenon, „Domnia cantității și semnele vremurilor”) în bucătărie Dorina prepară ceaiul magic de dimineață cu care voi trece iarăși prin realitate ca într-un film fără final și fără prea multe înțelesuri pisica Tsunami stă cuminte la fereastră și îmi cântă: „Paradisul e întotdeauna o
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers - semn că întotdeauna ai fost dispus să-mi mai dai o șansă
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
de nimic: orele vieții mele. Îți dau înapoi și tăcerea dintre cuvinte, acest obiect de preț din care mi-am făcut emblemă. Îți restitui și virgula dintre copaci și cratima dintre doi nori și asteriscul care face cu ochiul și semnul întrebării răsărind pe mare în zori și semnul mirării unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea și-a lumii, și semnele diacritice ca burnița peste fântâni arteziene, și omniprezentul
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
și tăcerea dintre cuvinte, acest obiect de preț din care mi-am făcut emblemă. Îți restitui și virgula dintre copaci și cratima dintre doi nori și asteriscul care face cu ochiul și semnul întrebării răsărind pe mare în zori și semnul mirării unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea și-a lumii, și semnele diacritice ca burnița peste fântâni arteziene, și omniprezentul a-rond ca tălpile lui Yetti pierzându-se
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
nori și asteriscul care face cu ochiul și semnul întrebării răsărind pe mare în zori și semnul mirării unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea și-a lumii, și semnele diacritice ca burnița peste fântâni arteziene, și omniprezentul a-rond ca tălpile lui Yetti pierzându-se în zăpadă, și majusculele ca guler de blană alfabetului, și mândria teleghidată a prescurtărilor internaționale: SOS, INRI, BB, USA, etc. și romantica cicăleală a
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
mai îndepărtat fruct tocmai la capătul celei mai lungi și firave crengi pe care piciorul desculț prudent o palpează neîncrezător în promisiunile elasticității dar mai insistentă decât primejdia e chemarea primejdiei ea pe copil îl atrage mai intens decât rodul semn că există și fructele inaparente ale voinței de a-ți încerca șansa precum și împrietenirea ta cu neprevăzutul chiar dacă nu îi cunoști acestuia poamele în tremurul acestei crengi-mână care își ține îndepărtatul fruct deasupra abisului vibrează toată viața probabilităților la dispoziția
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
sau mâna se retrage când ar trebui să-ndrăznească sau ochiul se întunecă tocmai atins de lumina care polenizează crengile înseamnă că ai aflat: cea mai teribilă oprire în timp este clipa prezenței tale-n prezent și mai este - probabil - semnul că fructul trebuie să rămână mereu disponibil pentru cules iar tu îl poți avea numai neculegându-l
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
avuseseră parte plictisiți de ei înșiși dar gata să se prezinte drept frați vitregi cu dracul ori să se creadă părinți adoptivi pentru orice spirit rebel cu condiția ca acesta să fie dispus să încapă într-un număr obligatoriu de semne să se alinieze-n mulțime să-i aparțină mă primiseră fără să-mi caute noduri în papură mă-nconjuraseră în murmur de voci învățate să blesteme doar cu paharul în mână la festivaluri colocvii simpozioane vedeau în mine doar o
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
ce căuta în somnul altui om și altui animal care dorm în iarbă, între pruni. Și e atât de frumos, de parcă-am murit demult. Totul este frumos în toate. În vale, în sat, lucrurile sunt înclinate și se leagănă în semn de respect pentru cineva. De o parte și de alta a drumului mii de păsărele cântă un cântec dezorganizat și agresiv. Se înserează. Soarele e roșu. Umbra cuiva, nu știu a cui, mi se așează ca o dantelă pe față
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea... Era un înger ce mă dojenea. Aureola i se aburise Și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența frîntă-n catifea...
Întîmplare… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/5691_a_7016]
-
perfectă în slujba oamenilor O, după moartea mea găsi-vor un sertar întreg plin cu altruismul micilor pastile și-al prafurilor de bucate ce-au reușit să-mi supraviețuiască ori poate că au expirat și ele la aceeași dată în semn de solidaritate
Solidaritate by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5706_a_7031]
-
în mijlocul tribului prin ce ne strică petrecerea prin ce ne face să apărem atît de expansivi neputincioși ca-n fața unui cazan în care fierbe sîngele cum apa Mării Egee? îl cunoaștem tot mai puțin ne-ndepărtăm de țărmurii lui în semn de nețărmurită dragoste ne lepădăm de zgomotele lui de fier și animale ca și cum le-am fi filmat pe toate absolut pe toate îl renegăm ca și cum am fi pus pe lama microscopului îndurerați ca pe-un catafalc toate morțile lui neștiutele
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
zarea triumfală cum austrul fiecăruia i se cuvine propriul cal troian, așa e? și dacă nu măcar o scamă o privire-ntîmplătoare lascivul zvîcnet al celui mai netrebnic nerv țandăra unei secunde un atom cel mai mărunt și mai bicisnic din semnele de dăinuire ce ne-ar îndreptăți a fi ce n-am putea fi niciodată.
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
moartea mare, crește desfrînarea, floarea prăduitoare *** Lucrează liniști mari la alcătuirea chipurilor, liniști care vor reveni la dezintegrare, purtînd firișoare de sînge și sunete, ai zice, o muzică, dar se aud doar oftaturi, și se văd unii cum rămîn, făcînd semne de consolare *** După întîlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul aplaudă, moare de rîs în propriile lui aplauze, se uită
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]