1,199 matches
-
mașini de scris mecanice, așa cum nu se mai folosesc decît În regiunile de pe glob unde tot n-a pătruns Încă electricitatea! El Însuși ajungea să-și pună pînă la urmă Întrebări. Nu mai ieșea din cartier. Ultima oară cînd traversase Sena cu taxiul, Îi ceruse șoferului să oprească. Nu mai văzuse de luni de zile „malul Senei“ pe care un poet Îl făcuse cîndva să rimeze cu „viață fără necazuri“. Luase taxiul ca să se ducă În Cartierul Latin, unde nădăjduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
n-a pătruns Încă electricitatea! El Însuși ajungea să-și pună pînă la urmă Întrebări. Nu mai ieșea din cartier. Ultima oară cînd traversase Sena cu taxiul, Îi ceruse șoferului să oprească. Nu mai văzuse de luni de zile „malul Senei“ pe care un poet Îl făcuse cîndva să rimeze cu „viață fără necazuri“. Luase taxiul ca să se ducă În Cartierul Latin, unde nădăjduia să găsească o carte apărută cu optsprezece ani În urmă și de a cărei existență abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
compune o carte În minte, așa cum făceau prizonierii, Însă e mai ușor să te concentrezi Într-o celulă decît pe stradă. Pe drumul de Întoarcere, se oprise În mijlocul podului Marie ca să privească soarele În amurg, un soare roșu care dădea Senei o nuanță de aperitiv italienesc. Îi plăcea podul acela pe care, de-a lungul a treizeci de ani, mai multe femei Îl sărutaseră. Fusese foarte dezamăgit să afle că podul Marie nu-și datora numele vreunei prințese sau regine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trecînd peste Pont-Neuf. A doua zi dimineața, m-am sculat cu mult Înaintea Tinei, am pregătit micul-dejun și m-am dus pe jos la dr. Zscharnack: am mers pînă la el fără pic de angoasă. Locuia mai jos de strada Senei, la cinci sute de metri În linie dreaptă de la mine de acasă (consultasem planul Parisului, unde un centimetru reprezenta o sută de metri). Ce urma să-i povestesc? CÎnd am sunat la ușa lui, Încetasem de a mai fi agorafob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
face ca toată spărtura să devină una cu restul canalelor, În care acum plutesc șobolani grași și putrezi, suprafața negricioasă ce se zărește În jos prin trapă este de-acum un vestibul al pierderii În noapte: departe de tot e Sena, apoi marea... Prin trapă atârnă o scăriță mobilă prinsă de marginea de sus, iar pe ea, jos, la fața apei, se instalează Luciano, cu un cuțit: cu o mână ținându-se zdravăn de prima treaptă a ei, cu cealaltă strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
coincidență grozavă, e și prietenul lui Jacopo Belbo aici, vino, vino și dumneata...“ M-am ridicat imediat, am salutat și am ieșit. Am străbătut Într-un minut rue de la Manticore, am cotit pe alte străduțe, m-am trezit pe cheiul Senei. „Imbecilule, Îmi spuneam, ce anume pretindeai? Să ajungi acolo, să-l găsești pe Agliè, să-l apuci de haină, el s-ar fi scuzat, totul a fost doar un echivoc, iată-l pe prietenul dumitale, nu i-am clintit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
orașe: te muți mai Încolo, la câțiva metri, și regăsești singurătatea. Dar, pe neașteptate, după câteva grupuri de case, la stânga mea, Conservatoire-ul, palid În noapte. Pe dinafară, perfect. Un monument care doarme somnul celor drepți. O iau către sud, spre Sena. Aveam o țintă În minte, dar nu-mi era clară. Voiam să Întreb pe cineva ce s-a Întâmplat. Belbo, mort? Ceru-i senin. Întâlnesc un grup de studenți. Tăcuți, furați de genius loci. La stânga, silueta lui Saint-Nicolas-des-Champs. Merg Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui rue Flamel se zărește, alb, Tour Saint-Jacques. La intersecție, librăria Arcane 22, taroc și pendule. Nicolas Flamel, alchimistul, o librărie alchimistă și Tour Saint-Jacques: cu leii ăia ai lui albi la bază, acest inutil turn În stil gotic-târziu, pe Sena, după care Își luase titlul și o revistă esoterică, turnul În care Pascal a făcut experimente asupra greutății aerului și pare că Încă și astăzi, la 52 de metri Înălțime, există În el o stație de cercetări climatologice. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la hotel. Aveam să găsesc oare alt taxi? Pe cât putusem să Înțeleg, mă aflam probabil la periferia pariziană cea mai Îndepărtată. Îmi fixasem un punct către direcția de unde venea o lumină palidă și difuză și se zărea cerul liber. Era Sena? Și, ajuns la colț, l-am văzut. La stânga mea. Ar fi trebuit să bănuiesc că era acolo, la pândă, În Împrejurimi, În acel oraș numele străzilor trasau un mesaj fără echivoc, erai mereu pus În gardă, cu atât mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am visat și vizita la doctorul Wagner. Secretara mi-a cerut datele generale, a pregătit o fișă, m-a pus să plătesc onorariul. Din fericire, aveam deja biletul de Întoarcere. Un cabinet de dimensiuni reduse, fără obișnuitul divan. Ferestre spre Sena, la stânga umbra Turnului. Doctorul Wagner m-a primit cu afabilitate profesională - În fond e drept, nu mai eram unul dintre editorii săi, eram un client de-al său. Cu un gest amplu și calm m-a invitat să mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că n-aveau nici o scăpare și că nu le rămânea decât să-i înfrunte pe cei de la ușă. — Vă place Tokyo, domnule Gaston? E un oraș tare murdar, nu? Parisul este un oraș minunat... centrul artistic al întregii lumi... castanii, Sena... Tokyo e îngrozitor. Nu se poate compara cu Parisul, nu? Adresându-i-se lui Gaston și Tomoe, Ōkuma nu mai contenea cu critica la adresa orașului Tokyo și a Japoniei. Disprețul pentru țara în care s-au născut și pentru orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
chițibușuri.” În după-amiaza zilei de 1 iulie, căldura era sufocantă; era una dintre acele după-amiezi care se termină prost, când furtuna, până la urmă, izbucnește alungând trupurile dezgolite. Ferestrele din biroul lui Desplechin dădeau spre cheiul Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau doi câte doi sau În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși cu uleiuri de plajă străluceau În lumină, fesele cambrate luceau. În timp ce pălăvrăgeau, unii Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lor inițială de fizicieni, erau probabil singurii din CNRS care Își dădeau seama: când bazele atomice ale vieții vor fi abordate cu adevărat, fundamentele biologiei actuale se vor face țăndări. Desplechin medită la aceste chestiuni În timp ce seara se lăsa peste Sena. Nu putea să-și imagineze pe ce căi avea s-o apuce gândirea lui Djerzinski; nu se simțea În stare nici măcar să-i vorbească. Se apropia de șaizeci de ani: pe plan intelectual, se simțea complet secătuit. Homosexualii plecaseră, cheiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai bine așa. În seara morții lui Annick, vremea se Încălzise, era foarte plăcut. Era abia sfârșitul lui martie, Însă era deja o seară primăvăratecă. La patiseria tunisiană, Bruno cumpără un cornet lung plin cu migdale, apoi coborî pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
umanistă”, era singura mea șansă de a regula, nu aveam nici o Îndoială. M-am așezat la o masă pe terasa de la Escurial. Penisul Îmi era fierbinte, umflat, dureros. Am băut două beri, apoi m-am Întors acasă pe jos. Traversând Sena, mi-am adus aminte de Adjila. Era o magrebină din clasa a X-a, foarte drăguță, foarte fină. Elevă bună, serioasă, cu un an mai mică decât colegii ei. Avea o expresie inteligentă și blândă, deloc zeflemitoare; voia să Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să ia din nou pilule contraceptive. Michel izbutea s-o penetreze, dar cel mai mult Îi plăcea să doarmă lângă ea, să-i simtă trupul viu. Într-o noapte visă un parc de distracții din Rouen, pe malul drept al Senei. O roată imensă, aproape goală, se Învârtea pe un cer livid, deasupra unor cargouri eșuate, cu structuri metalice mâncate de rugină. Michel Înainta printre barăci vopsite În culori terne și totodată țipătoare; ploaia și un vânt glacial Îi biciuiau fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apoi internul de gardă veni să-i vorbească: Christiane dormea; viața nu-i era În pericol. În duminica următoare, fu operată: i se prelevă măduvă osoasă; Bruno reveni pe la ora șase. Se Înnoptase, o ploaie măruntă și rece cădea peste Sena. Christiane era Întinsă În pat, cu spatele sprijinit pe perne. Surâse văzându-l. Diagnosticul era simplu: necroza vertebrelor coccigiene atinsese un stadiu iremediabil. Ea se aștepta la asta de mai multe luni, i se putea Întâmpla În orice moment; medicamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pentru a se perfecționa În domeniul lor de activitate. (n.tr.) Radioteleviziunea franceză de stat. (n.tr.) Françoise Sagan, scriitoare franceză În mare vogă În anii 50-60. (n.tr.) Revistă pentru tineret. (n.tr.) Georges, (baron de) Haussmann, prefect de Sena Între 1853-1870, a condus lucrările de modernizare a Parisului. (n.tr.) Reviste pentru adolescente. (n.tr.) Lanț de magazine. (n.tr.) Valseuses, În argou, testicule. (n.tr.) Programmation neuro-linguistique, programare neuro-lingvistică. (n.tr.) Supermagazin din Paris. (n.tr.) Club Méditerranée
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cel de‑al Doilea Război Mondial. - Grozav, nu? m‑a Întrebat Ravelstein, schițând unul dintre gesturile lui sacadate. I‑am confirmat că așa era. Ni se așternea la poale centrul Parisului - Place de la Concorde cu obeliscul, Orangerie, Chambre des Députés, Sena cu podurile ei pompoase, palatele, grădinile. Firește, erau priveliști grandioase și cu atât mai grandioase acum, când erau contemplate de la etajul de sus al hotelului „Crillon”, de către Ravelstein, care numai cu un an În urmă avusese datorii de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Foarte amabil, ministrul m‑a asigurat că statul făcea eforturi conside‑ rabile pentru a‑i ține pe tinerii supradotați În țară, oferindu‑le burse de merit și organizând pentru ei excursii În străinătate, În care Îi plimba cu vaporașul pe Sena. În afară de asta, nu exista nici o strategie de a‑i mobiliza după terminarea studiilor, supradotații ieșind pe piața muncii supuși regulilor obișnuite ale cererii și ofertei, ca toți muritorii de rând, numai că pe nimeni nu interesa, evident, cineva care gândește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
învățământului. Foarte amabil, ministrul m-a asigurat că statul făcea eforturi considerabile pentru a-i ține pe tinerii supradotați în țară, oferindu-le burse de merit și organizând pentru ei excursii în străinătate, în care îi plimba cu vaporașul pe Sena. În afară de asta, nu exista nici o strategie de a-i mobiliza după terminarea studiilor, supradotații ieșind pe piața muncii supuși regulilor obișnuite ale cererii și ofertei, ca toți muritorii de rând, numai că pe nimeni nu interesa, evident, cineva care gândește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
clipă privirile noastre să poată aluneca pe parcursul lui Victor, pe ceea ce văzuse el și ne împărtășea cu atît generozitate și nouă. Moment de meditație pe plajele de debarcare din Normandia... Traseu renascentist pe Valea Loarei... Vizită la buchiniști pe cheiurile Senei... Uluitor este faptul că Victor nu se repeta, formula aceste rînduri fără emfază, dar cu un spirit metodic, marele mesaj transmis de el constînd în dorința sa de a ne avea continuu cu el, de a ne face să călătorim
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ani în urmă (mi-a evocat chiar o ultimă mare demonstrație la care a participat împreună cu un vechi prieten, poetul Paul Celan), m-a făcut să descopăr noile "mulțimi" (=turiștii) în Place des Vosges sau în cartierul Marais, pe cheiurile Senei sau în pitoreasca insulă Saint Louis, am traversat de cîteva ori podurile peste Sena. Vara trecută m-a ajutat să descopăr Piața Aligre, în apropierea locuinței sale, cea mai veche și frumoasă piață alimentară a Parisului, funcționînd încă și etalînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
participat împreună cu un vechi prieten, poetul Paul Celan), m-a făcut să descopăr noile "mulțimi" (=turiștii) în Place des Vosges sau în cartierul Marais, pe cheiurile Senei sau în pitoreasca insulă Saint Louis, am traversat de cîteva ori podurile peste Sena. Vara trecută m-a ajutat să descopăr Piața Aligre, în apropierea locuinței sale, cea mai veche și frumoasă piață alimentară a Parisului, funcționînd încă și etalînd noile mulțimi cohortele de cumpărători. Serge Moscovici trăiește Parisul, îl consideră orașul-laborator pentru studiul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rămîne străine aspectele insolite ale cotidianului citadin, În care Își dau Întîlnire, Într-o convergență complexă, elemente ale cosmosului tradițional al poeziei, cu altele, trimițînd la realitatea imediată, chiar prozaică: „Toate plantele au poposit În acest / Catalog de mașini agricole: Sena” - sună două versuri din prima secvență a poemului ce dă titlul cărții. Iar În altă parte: „zgomotele descresc ca prețul cerealelor”, „corect arborii stenografiază pe cer”, „strigătele urcă la cer ca apa În țevi”, „frunzele colecționează autografe, parfum”, „orice salcîm
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]