1,406 matches
-
p. 35. 13 Ibidem, p. 38. 14 Richard Arneson, "Equality and Equal Opportunity for Welfare", ed. cit., p. 85. 15 Ibidem, p. 86. 16 Richard Arneson, "Liberalism, Distributive Subjectivism, and Equal Opportunity for Welfare", ed. cit., p. 163. 17 Amartya Sen, Commodities and Capabilities, North Holland, Amsterdam, 1985, p. 191. Pentru o abordare detaliată a problemei preferințelor adaptative, a se vedea Jon Elster, Sour Grapes: Studies in the Subversion of Rationality, Cambridge University Press, Cambridge, 1983, ch. 3. 18 A se
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
se vedea și Andrew Mason, "Equality, Personal Responsibility, and Gender Socialization", în Proceedings of the Aristotelian Society, 100, 2000, pp. 227-246. 42 Avishai Margalit, The Decent Society, Harvard University Press, Cambridge, 1996. 43 Christine Korsgaard, "Commentary", în Martha Nussbaum, Amartya Sen (ed.), The Quality of Life, Clarendon Press, Oxford, 1993, p. 91. 44 Elizabeth Anderson, "What is the Point of Equality?", în Ethics, 109 (2), 1999, p. 314. 45 Jonathan Wolff, "Fairness, Respect, and the Egalitarian Ethos", în Philosophy and Public
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Equality", Public Affairs Quarterly, 14, 2000, pp. 87-103), cel care a utilizat pentru prima dată termenul este Richard Arneson (în "Why Justice Require Transfers to Offset Income and Wealth Inequalities", Social Philosophy & Policy, 19, 1, 2002, pp. 172-200). 16 Amartya Sen, Inequality Re-examined, Clarendon Press, Oxford, 1992, pp. 39-40. 17 Pentru o prezentare detaliată a acestor capabilități, a se vedea Martha Nussbaum, Frontiers of Justice: Disability, Nationality, Species Membership, Harvard University Press, Cambridge, 2006, pp. 77-79. 18 Martha Nussbaum, op. cit., p.
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
aducă muritorilor promisiunea nemuririi. Nu vrem să se vadă în acest rezumat succint nici o ironie, ci numai constatarea unei erori ale cărei consecințe implică cele mai mici detalii ale dogmatizării textelor. Prezentăm mai jos rezumatul exegezei simbolice: I. Dumnezeu reprezintă senul misterios al vieții, prima persoană a Treimii. Dar el nu este viața temporală caracterizată prin permanente molificări, ci "substanța invariabilă", sau, ca să evităm acest termen care ne duce prea mult cu gîndul la o existență materială el este "esența" vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît suferința provocată de trădarea sensului vieții. Cu alte cuvinte, bucuria de a rămîne pînă la moarte credincios sensului vieții este pentru el mai importantă decît bucuria de a trăi. Mai mult, moartea eroului nu ar avea importanța "răscumpărării" dacă senul vieții lui nu ar fi constituit sensul întregii vieți: purificare, eliberarea, manifestarea sufletului prin psihic. Dar și mai dificilă decît atestarea prin moarte a acestei sacrificări pline de bucurie a eului aparent euluii esențial este împlinirea ei fără greș de-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
permită calificarea unei situații sociale fără a avea nevoie de compararea utilităților individuale. Dar criteriul lui Pareto este parțial, deoarece el nu ne spune nimic despre situațiile conflictuale. Re-gula alegerii sociale paretiene reclamă o clauză de unanimitate. Welfarismul (Hicks, 1939; Sen, 1979) se bazează în aceeași manieră pe optimul lui Pareto, dar el operează în spațiul vectorial al utilităților și nu asupra corpurilor reale, pre-cum criteriul utilitarist. Welfarismul nu reține comparația utilităților, chiar dacă aceasta nu e exclusă. Noua economie a bunăstării
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de alegere colectivă nondictatorială, atunci cînd utilitățile sunt ordinale și noncomparabile. Aceasta este o teoremă importantă căci depășește simpla procedură de vot. O altă teoremă de imposibilitate, care o extinde pe cea a lui Arrow este pusă în evidență de către Sen (1970) și caracterizează ceea ce el a numit conflictul liberalo-paretian. Sen stabilește imposibilitatea de a atinge un stadiu pareto-optimal dacă este respectată o condiție minimală de libertate. 4.1.3. De la welfarism la justiția socială Utilitarismul poate fi considerat ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
noncomparabile. Aceasta este o teoremă importantă căci depășește simpla procedură de vot. O altă teoremă de imposibilitate, care o extinde pe cea a lui Arrow este pusă în evidență de către Sen (1970) și caracterizează ceea ce el a numit conflictul liberalo-paretian. Sen stabilește imposibilitatea de a atinge un stadiu pareto-optimal dacă este respectată o condiție minimală de libertate. 4.1.3. De la welfarism la justiția socială Utilitarismul poate fi considerat ca fiind la originea teoriilor privind justiția socială. Mai precis, utilitarismul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cînd extindem interogațiile asupra situațiilor în care indivizii nu au dotări inițiale egale, sau atunci cînd abordăm cazul economiilor de producție, echitatea și eficacitatea se combină mai dificil, reducînd conceptul de justiție doar la absența invidiei (Kirman). Cum a remarcat Sen (1970), explicația se află probabil în faptul că invidia se bazează pe luarea în considerare a comparațiilor intra-personale și nu interpersonale ale utilității. Această definiție raționalistă a invidiei ar putea fi unul din multiplele avataruri ale imposibilității economiștilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
chiar dacă trebuie semnalat faptul că în materie de alegeri raționale "pa-siunile" încep să fie luate în considerare (Frank, Livet). Odată cu această abordare economică a invidiei, reapare problema care a susținut evoluția utilitarismului: comparațiile interpersonale ale utilității. Modelînd simpatia lui Hume, Sen propune compararea stadiilor sociale uti-lizînd preferințele fiecăruia pentru a aprecia astfel situația celuilalt. Dar cum se poate determina o normă de justiție în absența unor veritabile comparații interpersonale ale preferințelor? 4.1.3.2. Hirsanyi și spectatorul imparțial Noua economie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
problemă, iar echilibrul economic general o mare iluzie, în ultimii ani se fac eforturi de reintroducere a criteriului etic, a moralei în cîmpul analizei economice și chiar de interpretare a economiei ca mod de descifrare a lumii (Baumol, Fisher, Hirschman, Sen, Bartoli, Tinbergen, Ladrière, Gruson și alții)59. O seamă de incongruențe și chiar un anumit impas al gîndirii economice contemporane se datorează utilizării excesive a calculului rațional, a matematicilor, econometriei, formalizării de dragul formalizării, pierzîndu-se adeseori din vedere tocmai obiectul studiului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Cabalei, Editura Hasefer, București, 1997; Samuelson P., Foundations of Economic Analysis, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1947; Schmitter P.S., Lehmbruch G. Trends Toward Corporatist Intermediation, Beverly Hills, Sage, 1979; Schumpeter J., History of Economic Analysis, Oxford University Pres, New York, 1954; Sen A.-K, Choice, Welfare and measurement, M.I.T. Press, 1982; No Democracy without Justice, 1999; Shackle G., Epistemics and Economics; A Critique of Economic Doctrines, Cambridge University Press, Cambridge, 1972; Sidgwick H., The Scope and Method of Economic Science, Kelley, New York
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Gilles Dostaler, La Pensée économique depuis Keynes, Paris, Seuil, 1993. 59 Vezi W. J. Baumol, D. Fisclier, Superfairness: Application and Theory, Cambridge, MIT Press: A. O. Hirschman, L'Economie comme science morale et politique, Paris, Gallimard Seuil, 1984; A. K. Sen, No Democracy without Justice, 1999; A. Bartoli, L'Economie multidimensionelle, Paris, Economica, 1991; J. Tinbergen, Word Security and Equit, Aldershot Hauls, Edward Elgar, 1990; P. Ladrière, C. Gruson, Ethique et gouvernabilité, Paris, PUF, 1992. 60 Vezi enciclica: Centesimus Amus. 61
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
alegerea figurilor retorice nu este întâmplătoare: chiasmul, antiteza, elipsa, oximoronul, enjambamentul sunt menite să evidențieze fiecare vocabula, să o separe de curgerea strofei și să o ridice din continuum-ul frazei. Ți șo. În te tutta smarrita / alza bellezza i seni, / s'incava ai lombi în soave moto / s'allarga per îl pube timoroso, / e ridiscende în armonia di forme / ai piedi belli con dieci conchiglie (Parolă). 260 Sabrina Machetti, Uscire dal vago, analisi linguistica della vaghezza nel linguaggio, prefață de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Acquamorta (...) Șei simile al mio cuore (Acquamorta). 305 E spesso al suon della funebre squilla, / Al canto che conduce / La gente morta al sempiterno obblio, / Con più sospiri ardenți / Dall'imo petto invidiò colui / Che tra gli spenti ad abitar sen giva. (Amore e morte); Avremo voci di morți anche noi (Dove i morți stanno ad occhi aperti). 306 În me dolora / un airone morto (...) Io mi divoro în luce e suono; / battuto în echi squallidi / da tempo a tempo geme
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
piaggia, îl bosco, îl monte; / Parla al mio core îl fonte / Meco favella îl măr (Îl Risorgimento). 314 Invan brillare îl vespro / Vidi per muto calle / Invan sonò la valle / Del flebil usignol (...) spento era îl desio / Nel mio spossato sen (Îl Risorgimento). 315 Quando mi fia ogni beltate o di natură o d'arte / fatta inanime e muta (Al conte Carlo Pepoli); Pietà, ch'io non sia / senza voci e figure / nella memoria un giorno (Airone morto); paure d'ombre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
1.4. Teoria optimului de rang secund / 212 14.2. IMPOSIBILA DEFINIRE A UNUI OPTIM SOCIAL / 214 14.2.1. Problema repartiției bunăstării / 214 14.2.2. Funcția bunăstării sociale / 214 14.2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen / 216 Capitolul 15. CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ. CRIZA ECONOMICĂ / 221 15.1. CREȘTEREA ECONOMICĂ VERSUS DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALĂ / 221 15.2. REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ ȘI ETAPELE CREȘTERII ECONOMICE / 222 15.3. CUM FUNCȚIONEAZĂ O TEORIE ECONOMICĂ A CREȘTERII / 225 15.4. CICLUL
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
social. De aceea sînt necesare criterii sau alegeri pur politice, iar aceste alegeri nu pot fi guvernate doar de criteriul eficienței (criteriul lui Pareto), nici prin vreo definiție a optimului social. 14.2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen În continuarea contribuțiilor lui John Kenneth Arrow, o serie de lucrări au extins problema alegerilor colective, adoptînd o abordare axiomatică și normativă. Sînt definite un anumit număr de postulate ce s-ar dori unanim recunoscute ca norme minimale pentru ca o
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
cu întrebarea dacă normele minimale ce se impun societății sînt compatibile în mod logic și în ce condiții pot fi astfel. Dintr-o literatură mai bogată pe această temă, reținem două teoreme esențiale, cele ale lui J.K. Arrow și A. Sen. Începem cu prezentarea celor cinci postulate minimale care, potrivit lui Arrow, trebuie respectate de orice procedură a alegerilor colective: Postulatul nr. 1: Principiul unanimității (sau principiul lui Pareto). O soluție preferată de către toți membrii comunității este întotdeauna adoptată. Aceasta semnifică mai
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
adevărat că pare puțin acceptabil faptul de a limita orice alegere publică la o comparație între doar două soluții. Dar chiar abandonînd această condiție contestabilă, nu se rezolvă imposibilitatea revelată de către Arrow. 14.2.3.2. Teorema imposibilității a lui Sen Amartya Sen (în 1970) reia problema pusă de Arrow, renunțînd la al cincilea postulat. Potrivit concepției sale, o regulă a alegerilor colective trebuie să respecte patru condiții: primele trei condiții ale lui Arrow (principiul unanimității, nondictaturii, nonlimitării a priori a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pare puțin acceptabil faptul de a limita orice alegere publică la o comparație între doar două soluții. Dar chiar abandonînd această condiție contestabilă, nu se rezolvă imposibilitatea revelată de către Arrow. 14.2.3.2. Teorema imposibilității a lui Sen Amartya Sen (în 1970) reia problema pusă de Arrow, renunțînd la al cincilea postulat. Potrivit concepției sale, o regulă a alegerilor colective trebuie să respecte patru condiții: primele trei condiții ale lui Arrow (principiul unanimității, nondictaturii, nonlimitării a priori a alegerilor previzibile
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
preferințele restului societății. Este vorba de o condiție de libertate minimală. Concret, aceasta înseamnă că fiecare poate decide în chestiuni precum modul de locuit, de a se hrăni, de a-și petrece vacanțele etc., colectivitatea neputîndu-i impune o alegere diferită. Sen demonstrează că nici o procedură de decizie colectivă ce respectă cele patru condiții nu permite asigurarea alegerilor colective nonciclice. Consecința practică a acestor teoreme ale imposibilității este următoarea: alegerile publice coerente și eficace nu pot fi deduse direct din agregarea preferințelor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pozitive și negative? * Ce sînt bunurile sau serviciile colective pure? * În ce constă teoria optimului de rang secund? * Poate fi definit un optim social? * În ce constă funcția bunăstării sociale (Bergson-Samuelson)? * Prezentați teoremele imposibilității, ale lui J.K. Arrow și A. Sen. * Care sînt postulatele minimale ce trebuie respectate de o procedură a alegerilor colective, în concepția lui Arrow? Dar în concepția lui Sen? Capitolul 15 CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ. CRIZA ECONOMICĂ Creșterea economică este rezultatul procesului de industrializare început acum două
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
optim social? * În ce constă funcția bunăstării sociale (Bergson-Samuelson)? * Prezentați teoremele imposibilității, ale lui J.K. Arrow și A. Sen. * Care sînt postulatele minimale ce trebuie respectate de o procedură a alegerilor colective, în concepția lui Arrow? Dar în concepția lui Sen? Capitolul 15 CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ. CRIZA ECONOMICĂ Creșterea economică este rezultatul procesului de industrializare început acum două secole în țările astăzi dezvoltate. Actualmente, în perioada crizei post-crizei economice globale, o serie de țări în curs de dezvoltare și emergente
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
aceste considerente, se pare, puținii dizidenți slab organizați au adoptat prin imitație și la noi practicile underground și samizdat. Clanul conducător al românilor devenise opac la umor. Ceaușescu adula figuri războinice antice și medievale românești, lideri contemporani precum Kim Ir Sen, Ghadafi și alții asemănători. Schimburile de idei cu liderii țărilor socialiste europene se restrânseseră și ele. Bunurile exportate nu comunicaseră prea multe stări de spirit de la noi, iar interesul economic nici astăzi nu s-a realizat prin plăți corespunzătoare de către
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]