819 matches
-
În timpul domiei sale începe construcția unui sistem defensiv de fortificații pe Rin și Dunăre, provinciile beneficiază de o bună administrare și o bogată activitate edilitară (șosele, apeducte, porturi). Acordarea cetățeniei romane locuitorilor unor orașe din afara Italiei, îi atrage ostilitatea cercurilor senatoriale. În timpul domniei lui Claudius începe cucerirea Britanniei, care devine cea mai vestică provincie a Imperiului Roman. În 44 Iudeea și în 46 Tracia sunt transformate în provincii romane. După executarea Messalinei, cea de-a treia soție, în 48, acuzată de
Claudius () [Corola-website/Science/299856_a_301185]
-
253 - 268. El a domnit la început alături de tatăl său, Valerian (până în 260). Domnia i-a fost tulburată de nenumărate răscoale. s-a născut prin 218, ca fiu al lui Valerian și al Egnatiei Mariniana. Mama sa era de rang senatorial, fiica lui Egnatius Victor Marinianus. Valerian a ajuns pe tronul Romei în 253. Atunci a propus Senatului ridicarea fiului său Gallienus la rangul de "Augustus" (co-împărat). Precum Marcus Aurelius și fratele său vitreg Lucius Verus au făcut un secol mai
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
alți uzurpatori, pomeniți doar de "Historia Augusta", despre care se crede că au fost inventați: Trebellianus (în Isauria), Celsus, Saturninus. Sub presiunea evenimentelor, impune o serie de reforme: crearea unui corp nobil de intervenție de cavalerie grea, înlăturarea reprezentanților ordinului senatorial de la conducerea legiunilor, accelerarea pătrunderii unităților auxiliare recrutate dintre barbari în armata romană. Senatului i s-a luat dreptul de a bate monedă de aramă. În politica externă Gallienus a fost nevoit să facă mari eforturi pentru a pune stavilă
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
Bisericii, care nu trebuie confundat cu un alt Origen, coleg cu Plotin la "școala lui Ammonios" În 244 se stabilește la Roma, unde deschide o școală filosofică proprie, care își va dobândi în scurt timp un renume deosebit în cercurile senatoriale. Plotin a beneficiat de protecția și prietenia împăratului Gallienus, care pare să fi susținut la un moment dat "proiectul Platonopolis". - reconstrucția unui oraș ruinat ca "cetate a filosofilor" - care ar fi trebuit guvernată după princiipile din "Republica" lui Platon. Dar
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
a gândit să o transforme prin crearea unui spațiu care să permită vizualizarea monumentelor arhitectonice existente și să elimine obstacolele care împiedicau accesul facil la zonele de pe coline. În acest scop, artistul menține cele două edificii deja existente, respectiv Palatul Senatorial și Palatul Conservatorilor, și proiectează un al treilea, Palatul Nou (astăzi sediul Muzeelor Capitoliului), în așa fel încât să închidă piața pe cele trei laturi ale unei potcoave. Apoi, reface fațadele palatelor și orientează cele două edificii laterale, astfel încât acestea
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
fel încât să închidă piața pe cele trei laturi ale unei potcoave. Apoi, reface fațadele palatelor și orientează cele două edificii laterale, astfel încât acestea să fie ușor divergente, ca și cum ar fi deschise în formă de foarfecă față de construcția centrală (Palatul Senatorial). Prin intermediul acestui artificiu scengorafic - care anticipează tendințele urbanistice din secolul următor -, spațiul se dilată, iar senzația de asimetrie a unei piețe mai mult lungi decât late se atenuează considerabil. În centrul pieței, pe un piedestal desenat tot de Michelangelo, a
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
discontinuitățile dinastice, ceea ce au făcut că autoritatea "regilor absoluți" să se exercite inegal în teritoriu, diferit față de diverse categorii de supuși și variabil în timp. Vechea aristocrație romană și cea germanică fuzionează, prin înrudiri sau schimburi de elemente culturale. Familiile senatoriale romane pătrundeau în domeniul clerical, în timp ce nobilii germanici preferau funcțiile militare. Indiferent de originea etnică, se purtau nume latine, germanice și creștine. Oamenii liberi din clasele inferioare renunțau la libertatea personală pentru a-și caută protecția celor puternici. S-a
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
socialistă, absorbit ulterior de Partidul Social Democrat), căruia i-a devenit vicepreședinte în 1993 și prim-vicepreședinte și purtător de cuvânt în 1994; în legislatura 1992-1996 a fost senator de din partea acestui partid. Ca senator, a fost președinte al Comisiei senatoriale de cultură, artă și mass-media și al Grupului Parlamentar „Partida Națională”. A fost membru al delegației parlamentare române la Consiliul Europei de la Strasbourg, și, din această calitate, observator european la alegerile din Republica Moldova (1994) și Republica Croația (1995). În 1994
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
pe acesta foarte supărat la întoarcerea sa în Ravenna. Dar, atât Papa Ioan cât și regele Teodoric au murit la scurt timp după aceasta, conflictul stingându-se astfel. În 525, Iustin a anulat legea prin care unui membru din clasa senatorială i se interzicea să se căsătorească cu o femeie din clasele inferioare ale societății. Astfel a fost posibilă căsătoria lui Iustinian cu Teodora, o actriță. Următorii ani au fost marcați de luptele cu ostrogoții și cu perșii. În 526, Iustin
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
azi, unde apar porturi noi, ca Quentovic pe țărmul râului Canche, Durstede în delta Rinului. Orașele renasc economic, sunt practicate activități meșteșugărești pe scară largă. Vechea aristocrație romană și cea germanică fuzionează, prin înrudiri sau schimburi de elemente culturale. Familiile senatoriale romane pătrundeau în domeniul clerical, în timp ce nobilii germanici preferau funcțiile militare. Indiferent de originea etnică, se purtau nume latine, germanice și creștine. Oamenii liberi din clasele inferioare renunțau la libertatea personală pentru a-și caută protecția celor puternici. S-a
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
Publius Licinius uș (c. 200 - dupa 260) a fost împărat român între anii 253 - 259. se trăgea dintr-o veche familie senatoriala. A avut doi copii, împreună cu soția sa, Egnatia Mariniana: Gallienus și Valerianus Minor. În 238, Gordian I l-a numit "princeps senatus". În 251, cănd împăratul Decius a reintrodus funcția de cenzor, aceasta demnitate i-a fost acordată lui Valerian
Valerian () [Corola-website/Science/303260_a_304589]
-
proconsul. De asemenea, el ar fi la mila lui Pompei și legiunilor acestuia. Pentru a preveni acest lucru Cezar mituiește un tribun al plebeilor, pe Curio, pentru a se folosi de dreptul de veto pentru a împiedica un asemenea decret senatorial, care l-ar priva pe Cezar de armatele sale și comanda provinciilor sale, apoi se asigură că Antoniu este ales tribun pentru următoarea perioadă. Antonius și-a exercitat dreptul lui de veto ca tribun, cu scopul de a preveni un
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
l-ar priva pe Cezar de armatele sale și comanda provinciilor sale, apoi se asigură că Antoniu este ales tribun pentru următoarea perioadă. Antonius și-a exercitat dreptul lui de veto ca tribun, cu scopul de a preveni un decret senatorial care declara aplicarea legii marțiale împotriva dreptului de veto, apoi cu violență este expulzat din Senat împreună cu un alt susținător al lui Cezar, Cassius, care era tot tribun al plebeilor. La auzul acestor știri Cezar a traversat râul Rubicon și
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
laticlava" - cu banda lata de purpura, inelul de aur, pantofii "calcei", aveau un cal și locuri rezervate la spectacolele de teatru și circ. Magistrații care dețineau "imperium" (responsabilitate) - consulii, pretorii, magisteri equitum, interrex și tribunii plebei - puteau convoca senatul. Ședințele senatoriale se desfășurau într-un "templum", un loc desemnat de magistrații care convocau senatul, fie în Curia Calabra pe Capitoliu, fie în Comitium sau în alte temple ori teatre. Ședințele durau o zi, dar se puteau prelungi. Atribuțiile senatului erau decizionale
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
săraci și fără pământ în legiune. Alături de aceștia a mers la lupta și a fost victorios în fața invadatorilor germanici. După război, Marius a reușit să procure așezări pentru veteranii săi că o recompensă pentru serviciile lor, însă doar înfruntând opoziție senatoriala violență. Era un semn al schimbării - trupele române aveau de acum să fie formate aproape în întregime de către bărbați săraci, fără pământuri și slujba care își priveau comandații că binefăcătorii lor. După criza, Senatul s-a dovedit încă o dată ineficient
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
petrecut majoritatea anului încercând să se depășească în extravaganța evenimentelor publice organizate. În ciuda caracterelor necooperante ale celor doi consuli, au fost adoptate două legi care înlăturau constituția lui Sulla; prima, tribunul a primit puterea de înainta legi; a doua, monopolul senatorial asupra judecaților s-a încheiat, iar calitatea de membru a fost împărțită egal între senatori, ecveștri și un grup cunoscut sub numele de „tribunii trezoreriei“. Între timp, Lucullus lupta, chiar cu succes, împotriva lui Mithridates și a aliatului și ginerelui
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
instituit reforme: a creat "comitatus", un corp de cavalerie mobilă, după modelul perșilor, alcătuit din cataphtractarii. În 261 a emis un edict prin care senatorii erau excluși de la comanda legiunilor, fiind promovați în locul lor membri ai ordinului ecvestru, subminând autoritatea senatorială.. Pentru senatori a fost un șoc, deoarece se simțeau lipsiți de posibilitatea de a mai dobândi glorii militare și de a se mai remarca pe câmpurile de lupta. Gallienus a condus lupte grele cu goții și herulii în Grecia, în
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
o victorie împotriva chaibonilor și herulilor, iar în 287 a condus o expediție dincolo de Rin. În 288, Dioclețian a invadat Raetia, iar în 290 se confruntă cu sarmații. La mijlocul sec.al II-lea d.Hr imperiul era divizat în provincii senatoriale și imperiale, facând foarte dificilă o guvernare eficientă a statului. Dioclețian a reorganizat imperiul, împărțindu-l în zece dioceze, în anul 290 d.Hr. În 292 a avut loc prima revoltă a Egiptului. Pe 1 martie 293, sistemul tetrarhic a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
crescut de la 600 la 2000 prin crearea senatului de la Constantinopol. Accesul se făcea prin urcușul tradițional, fie prin adlectio, după ocuparea unui post militar Vechile privilegii fiscale și penale au fost ridicate, apar diferențieri zonale: după avere și prestigiul familiilor senatoriale. În provincii apusene, aristocrația senatorială va primi membrii germanici, sporind neomogenitatea ordinului. Apar grupuri individualizate: "ilustres, spectabiles" și "clarissimi". Decurionii erau compuși din elitele municipale, ce erau deținători de proprietăți funciare ce aveau că obligații să plătească impozite, să supravegheze
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
prin crearea senatului de la Constantinopol. Accesul se făcea prin urcușul tradițional, fie prin adlectio, după ocuparea unui post militar Vechile privilegii fiscale și penale au fost ridicate, apar diferențieri zonale: după avere și prestigiul familiilor senatoriale. În provincii apusene, aristocrația senatorială va primi membrii germanici, sporind neomogenitatea ordinului. Apar grupuri individualizate: "ilustres, spectabiles" și "clarissimi". Decurionii erau compuși din elitele municipale, ce erau deținători de proprietăți funciare ce aveau că obligații să plătească impozite, să supravegheze mersul poștei, să susțină cheltuielile
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Tacitus (56-117), care a fost istoric și om politic roman, și-a început cariera politică în vremea lui Domițian (81-96). A parcurs toate etapele „cursus honorum”: questor, pretor, senator, consul în 97. Ca om politic a făcut parte din opoziția senatorială față de Domițian, motiv pentru care opera sa are un profund caracter anti-imperial. A scris lucrări ca: "Dialogus de oratoribus", "De origine et situ Germanorum" (prezentare geografică, modul de viață, raporturile triburilor germanice cu romanii) - scrisă în timp ce avea o funcție administrativă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
geografică, modul de viață, raporturile triburilor germanice cu romanii) - scrisă în timp ce avea o funcție administrativă și "De vita et mortibus Iulii Agricolae" (dedicată vieții socrului său, Iulius Agricola). Iulius a fost guvernator al Britanniei, general victorios și lider al opoziției senatoriale împotriva lui Domițian, lucru ce i-a adus moartea, fiind otrăvit din ordinul împăratului. A mai scris "Historiae", ce tratează perioada 69-96, adică Anul celor patru împărați (69) și dinastia Flaviilor; din cele 14 cărți s-au păstrat 4 și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de asemenea, nici împărații Nerva și Traian nu sunt amintiți. În primele pagini, Tacitus ne scrie că a vrut să compună o istorie a primelor dinastii. Ca istoric, Tacitus este profund subiectiv, iar ca om politic este partizan al clasei senatoriale. Credea în necesitatea unui echilibru între Principe și Senat, așa cum a fost în timpul lui Traian. Împărații sunt prezentați ca niște despoți sângeroși, în timp ce domniile încep să se termine prin crime. Mesajul central al lui Tacitus este critica permanentă a încredințării
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
o lucrare a lui Cassiodorus. Îi confundă pe goți cu geții, pe care îi consideră strămoșii goților, poporul său. Grégoire de Tours (538- 594) a fost istoric galo-roman și episcop de Tours, ce provenea din familie aristocratică galo-romană de rang senatorial. A scris lucrarea "Decem Libri Historiarum" - "Historia Francorum", o istorie a francilor de la Facerea Lumii până la apogeul regatului francilor. Pentru Grégoire, gloria francilor începe odată cu creștinarea lor. Opera prezintă perioada de tranziție de la Antichitate la epoca medievală, în care sunt
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Bisericii, care nu trebuie confundat cu un alt Origen, coleg cu Plotin la "școala lui Ammonios" În 244 se stabilește la Roma, unde deschide o școală filosofică proprie, care își va dobândi în scurt timp un renume deosebit în cercurile senatoriale. Plotin a beneficiat de protecția și prietenia împăratului Gallienus, care pare să fi susținut la un moment dat "proiectul Platonopolis". - reconstrucția unui oraș ruinat ca "cetate a filosofilor" - care ar fi trebuit guvernată după princiipile din "Republica" lui Platon. Dar
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]