809 matches
-
Înfeudate secole unor imperii străine, printr-un miracol. Bucuria libertății, a speranței mari, individuale și naționale, ce putea Încă o dată să renască și „să fie!”, iată unul dintre darurile pe care mi le-a făcut mie, dar și multor altora - senectutea. Regăsirea demnității; și mă Întristează cei care regretă vremurile dictaturii și uită că, dincolo de abuzurile, selecția mereu anti-valorică, presiunea poliției de orice fel, ca și enormele lipsuri, noi, Românii, sub dictatură - sub dictaturi, deoarece au fost două, cea dejistă, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce se aplicau cu rigoare!Ă - violența sau, mai bine zis capacitatea de violență atunci când Îți sunt amenințate libertatea sau granițele. 4 Da, de ce nu, printre alte „originalități” care mi se reproșează, să mi se adauge și această „apărare a senectuții!”. Laudă bătrâneții, așa cum cânta și fie iertat vlădica Tatălui meu, al episcopiei Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, mort Închis de comuniști deoarece nu a vrut să-și abjure credința sub amenințarea poliției dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
putea să-l excludă sau să-l acopere de sarcasm sau pur și simplu din comoditatea ființei, leneș instalată Într-unul din jilțurile sociale și psihologice. Dar, pentru mine, Încă o dată, aceste „stări” sunt nu numai un semn, acum, la senectute, al deschiderii mele și pentru ceea ce e „nou”, o stare poetică a nervilor, a sensibilității, să-i spunem, dar și un semn că sunt „Încă tânăr”, că pot reacționa ca un organism neuzat de timp față de experiențe și trăiri plenitudinare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe culoarele „meseriilor” noastre, cele care trăiesc din imaginație debordantă și din Închipuiri ultra-colorate, ultra-expresive, ultra-simbolice. Până la urmă, o să mi se spună, totul e chestiune de „unghi”: sub ce unghi, din care „parte” contempli ceea ce, cu un termen generic, numim senectute. E adevărat, doar, că În cazul meu, cel al unui eucolos, vulgar zis optimist - de fapt, ca și În cazul atâtora care „o” văd Într-o lumină, dacă nu opusă, oricum mult diferită, cu multe griuri, dacă nu de-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În clipa când Întindem mâna să le apucăm. În această lungă și labirintică existență, care uneori are aerul - sau caricatura! - unui basm! Iar aceste „semnale” care „trădează” o „dublură” a Memoriei Îi apar naratorului proustian, lui Marcel, doar În zorii senectuții; astfel, el trăiește acele fulgerări ale memoriei, care nu este, cum spuneam, cea „diurnă, curentă”; ci cea care se hrănește din scene și figuri pe care le „pescuiește” dintr-un strat sau altul epic al trecutei existențe ca un „avertisment
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales de perspicacitatea feminină și disprețuiți pe măsură, deși acești indivizi nu sunt altceva decât „caractere” care s-au oprit la un moment dat al evoluției morale, psihologice, inși incapabili să se „adapteze” unei alte vârste, maturității sau chiar și senectuții. E adevărat că din acești „pozeuri” se nasc, nu puțini, ratați autentici sau inși instabili în relațiile interumane, incapabili de prietenie, fidelitate sau constanță în urmărirea unui scop. A unui „ideal”, cum se spunea în secolul al XIX-lea! Masca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pulsiuni”, deoarece, cele „două”, Literatura și Erosul, au depășit de mult și „cu mult” granițele adolescenței, ale post-adolescenței, care în cazul meu a fost o zonă psihologică aproape eternă - apoi, ale maturității, până „aici și acum”, la țărmurile zigurate ale senectuții. Trebuie să constat și să mărturisesc că viața mea, în anii care au pregătit debutul literar și imediat după, era „tipică” pentru felul în care-și închipuie un cumsecade mic-burghez un „artist”, un ins „care nu face nimic”, inutil societății
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e adevărat! - la social, cum o credem noi, oamenii modernității?! Pentru că noi, cei mai mulți, „intoxicați” de știința și tehnica enorm victorioasă, ne-am cam pierdut „cârjele” ideatice și sentimentale cu care indivizii altor secole înaintau spre adolescență, maturitate și apoi spre senectute - credința în zei, apoi într-un singur Zeu, într-o altă viață, mai „echitabilă”, mai ales pentru cei injustițiați de soartă și de vremuri sau de brutalitatea contemporanilor! Credința într-un ideal sau altul care-i făcea pe unii să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cațără lejnicioare albastre ghirlănzi, ghirlănzi"; un păzitor la coșarele moșierești e coșărar sau humelnic; o dată reține termenul ghionder auzit la Murighiol și utilizat în Împărăția apelor. Sute de alți termeni în nuanțele lor semantice elocvente se adaugă fără contenire până la senectute. Artist cu virtuți de filolog erudit, acest cel mai mare cunoscător al limbii române pe toată întinderea și pe întreaga-i istorie nu pierde nici un prilej pentru a-i ilustra tezaurul. Relatările diaristului perspicace, notele lui de drumeție pe itinerarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de G. Călinescu „niște abstracțiuni”, fără proeminență caracterologică. Scoaterea acestor figuri tutelare din scenariul inițiatic duce la imposibilitatea analizei și decodarea rolului lor este clasată în mod eronat: „niște bătrâni cu purtări adeseori absurde și nepotrivite cu vârsta lor”. Tocmai senectutea sub care se întrupează cele două divinități trebuie să atragă atenția, cunoașterea acumulată are valori maximale și conferă un statut superior la nivel spiritual. Purtările absurde și în dezacord cu vârsta (!) trebuie raportate la norma rituală, și nu la contingentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calitatea răzbunătoare a toiagului fermeca. În basmul Cu cătana, din Vălcău-de-Jos, Sălaj, puterea în formă brută este secondată de un obiect cu puteri magice. Dumnezeu dă eroului (ipostaza lui de inițiat se traduce prin împlinirea perioadei de cătănie și vârsta senectuții) o straiță ce capturează diavolii doar prin poruncă, la fel ca în cazul botei bătăușe. Traista trebuie pusă în aceeași categorie cu mreaja fetei prădate de peștele mitic, pentru că folosește aceeași magie a legării, o strunire vremelnică a răului. Atât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în București.. CIȘMIGIU PETRE - 1915 - 2006 Printre marii maeștrii sportului de performanță la TIR a României s-a numărat și Petre Cișmigiu. Mare iubitor al acestui sport, i s-a dedicat încă din tinerețe și nu l-a abandonat până la senectute. Lui, acest sport îi datorează generații întregi de sportivi în TIR care au adus numai fala României în sportul internațional. S-a născut în luna iunie 1915 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi Ucraina) în familia agronomului Cișmigiu, distins de
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
care a trecut societatea românească în ultimii douăzeci de ani. Sau poate în unele cazuri au rămas doar urmele, dar s-au pierdut mărturiile. Exercițiul este unul deosebit de util, atât pentru tânăra generație, cât și pentru cei aflați la vârsta senectuții. Se creează punți de comunicare între o generație prea grăbită ca să mai asculte povești și o alta, prea însingurată, ca să mai aibă cui povesti. Se impun câteva precizări despre realizarea interviurilor. Tributară profesiei, am angrenat în acest modest proiect școlar
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
constata cu privire la o altă dimensiune a operei acestui scriitor, mai ales pentru tânăra generație de cititori, dar la fel de interesantă și atractivă prin atmosferă, personaje și arta narațiunii. Este vorba de memorialistică. E adevărat că aceasta a fost scrisă în anii senectuții lui Gane, fără a cunoaște mai multe ediții și comentarii avizate. Până la al doilea război poate fi consemnată o singură excepție: ediția Amintiri (18481891), cu prefață și note explicative de Ioan Șiadbei (Craiova, 1941). Desigur, există mai multe motive care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
este istoria: națiunea nu poate fi cunoscută în afara istoriei. Onisifor Ghibu s-a considerat și a fost, în primul rînd, un om de acțiune; de aici atitudinea sa de subapreciere a efortului de organizare sistematică a ideilor pedagogice. La vîrsta senectuții, cînd scria Pe baricadele vieții, rămînînd consecvent crezului său de o viață, recunoaște că n-a dat un contur mai precis concepției sale. "N-am reușit" scrie el "să încheg într-un sistem concepția mea despre pedagogia românească; paguba nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
grase“. Moși și babe Ne place sau nu, moși și babe găsim numai în partea noastră de lume. Încolo, spre vest, vedem doar domni și doamne în etate, domni și doamne de vârsta a treia, persoane respectabile, cetățeni ajunși la senectute... Un moș de la noi îi cere unei farmaciste buline. Farmacista vrea să vadă rețeta, dar moșul fie că n-aude, fie că se preface că-i surd. Ridică vocea, de parcă femeia e tare de ureche: „Buline, buline de piept“. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
făceau adevărate lecții de geografie, sau naturale, apoi adunăm plante, insecte și pietre mai deosebite, încât la întoarcere avem tolbele pline, ce trebuiau aranjate în laboratoare, pentru o notă bună. Profesorul Pantelimon Socaciu a păstrat toate tradițiile Arboroasei, până la vârsta senectuții, chiar și în momentele grele din viața unor colegi, din diferite colțuri de țară, când un arborosan trecea la cele veșnice. Am avut prilejul să fiu martor îndurerat la Brașov, Iași și Suceava la asemenea evenimente de despărțire a vechilor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
la ceasul nostru. Mircea a încercat să-l repare, însă fără succes. M-am gândit atunci că ar putea exista probabil și o altă cauză a "îmbolnăvirii" lui, legată cum să zic? de îndelungata lui funcționare, de "vârsta" lui, de senectutea care lovește fără milă atât omul, cât și "lucrul", ambele fiind expediate la sectorul cu destinație specială printr-o expresie comercială sinistră, lapidară și irevocabilă: "articole cu funcționalitate expirată". Punct. În concluzie: "Sărmane ceas bătrân Poți să te oprești, Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii tăi. Și uite, am și geanta asta destul de grea. Lasă că vom ajunge la timp! Am fost constrâns la o încetinire a ritmului și la o diminuare substanțială a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de specialitate. Ei nu au avut copii și au divorțat în 1966, după care colegul nostru Valceanu Dumitru a plecat definitiv, în anul 1977 în Statele Unite ale Americii, iar în prezent locuiește în Germania. Am fi bucuroși, ca la anii senectuții, să ne revedem și cu el la liceul din Rădăuți, în Bucovina natală, pentru a depana amintirile din anii tinereții.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93337]
-
și vibrează satisfăcut că se află în mijlocul copiilor săi, iar chipul i se luminează la strălucirea de pe fețele și din ochii acestora. Concomitent, bătrânul dascăl trăiește tristețea unei realități dureroase pentru el. Vârsta foștilor săi elevi îi dezvăluie incontestabil dimensiunea senectuții sale. Stau mărturie ridurile adânci de pe obraz, ochii stinși cu albastrul lor decolorat, părul argintiu, trupul împuținat cu spatele adus sub povara toamnelor pe care le poartă, mișcările mai lente și mersul încetinit. Este ceea ce a mai rămas din vioiciunea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe deplin justificată. Rămânând în aria exemplului prezentat, am aflat mai târziu că adolescentul de atunci, aspirant la titlul de învățător, a dobândit ulterior calificare de profesor și conduce o școală generală din Iași... O colegă dăscăliță, ajunsă la vârsta senectuții, evoca nostalgic cu ochii scăldați în lacrimile amintirilor un fapt aparent banal dar semnificativ pentru întregirea temei abordate. La începuturile studenției, povestește ea, în vremurile bogate în lipsuri și neajunsuri, bunicul ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toate îi apar acum lui Dumitru Dascălu ca niște dificultăți inerente pentru acele timpuri, care l-au îndârjit, i au sporit puterea voinței, l-au călit pentru marile bătălii cu obstacolele vieții și ale activității profesionale. Acum, în prag de senectute, o întrebare îi stăruie în minte: dacă în adolescență s-ar fi bucurat de condițiile bune și foarte bune, pe care le au elevii interni de astăzi, personalitatea lui ar fi dobândit, oare, o altă alcătuire? Este întrebarea la care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și ea la vârsta senectuții. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce se va alege din frumoasa ei gospodărie după... Probabil că moștenitorii o vor vinde. Dar ce se va întâmpla cu amintirile mele? Vor fi vândute și ele? Le voi mai putea întâlni? Și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]