822 matches
-
vedere psihopatologic tulburările de caracter, A. Porot distinge trei mari grupe de modificări: 1) Modificări și variații fiziologice în raport cu pubertatea și adolescența, modificări precatameniale, modificările care apar la femei în cursul sarcinii, post-partum, la menopauză, sau în perioadele presenilă și senilă la ambele sexe; 2) Anomalii de caracter, semnalate ca trăsături caracteriale ale personalității de tip paranoic, gelozie patologică, impulsivitate, exaltări de tip pasional (politic, religios, erotic, reformator etc.); 3) Modificări patologice dobândite de caracter, întâlnite în cursul evoluției clinice a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acte motorii) sau agnozii (tulburări de evocare și recunoaștere). Tulburările psihice în care sunt semnalate cel mai frecvent tulburările de memorie de natură amnezică sunt următoarele: - confuzia mintală în care întâlnim amnezia lacunară; - sindromul Korsakow, amnestic confabulator; - demențele presenile și senile care prezintă o amnezie de evocare de un tip particular. În aceste cazuri amintirile cele mai vechi sunt cel mai bine conservate, pe când cele recente se pierd. Este un proces psihopatologic specific de „deteriorare mintală”. Psihopatologia proceselor de inteligență Aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psiho-organic cerebral, în care sunt puse în evidență, leziuni organice cerebrale diferite ca localizări, întinderi, gravitate, așa cum sunt ele întâlnite în cursul următoarelor afecțiuni psihiatrice: PGP, stările pseudo-paralitice, sindromul psiho-organic cerebral, demența parțială (dismnestică), sindromul Korsakow (amnestic-confabulator, sindroamele demențiale (presenile, senile și presbiofrenia). 16. SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) Cadrul general Cele anterior prezentate au căutat să definească natura, cadrul și conținutul sindroamelor psihopatologice. În continuare vom face o prezentare detaliată, de ordin analitic-descriptiv, a diferitelor sindroame psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dipsomania, cleptomania, piromania. 4) Nebunii secundare în care sunt incluse următoarele forme clinice: nebunii nevrozice (epilepsia și isteria), nebunii infecțioase (puerperale și sifilisul), nebunii toxice (pelagra, saturnismul, alcoolismul, morfinomania). 5) Paralizia generală progresivă, sau neurosifilisul. 6) Demența primitivă, secundară și senilă. 7) Stările morbide congenitale reprezentate prin imbecilitate, idioție și cretinism. Dincolo de aspectele „modelelor clinico-nosologice” mai sus prezentate și discutate, teoria care marchează profund concepția clinico-psihiatrică a secolul al XIX-lea referitoare la bolile psihice este teoria degenerescenței enunțată de A
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice a bolnavului. Ea nu este un „viciu de organizare” sau o „slăbire congenitală”, ci o stare de „degradare, o slăbire a facultăților psihice complet formate” (E. Régis). Tabloul clinic al acestora este reprezentat prin demențe: a) demențe primitive (demența senilă, demența ASC, PGP), b) demențe secundare (demența vesanică, epileptică sau alcoolică). Conceptul de degenerescență are un caracter prea general ca să poată fi admis și aplicat în mod curent în clinica psihiatrică (J. Fabet, J. Rogues de Fursac, E. Régis). El
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorii de afecțiuni psihiatrice și anume: 1) Varietăți anormale ale ființei psihice: - aptitudini intelectuale anormale; - personalități anormale; - reacții anormale la evenimentele vieții trăite. 2) Consecințe ale bolilor și malformațiilor: - grupa afecțiunilor somatotogice (intoxicații, PGP, infecții, boli cerebrale, traumatisme, ASC, afecțiuni senile, epilepsia); - grupa afecțiunilor psihologice (tulburări de conștiință, tulburări de personalitate, demențe). La aceste două grupe principale adaugă, ca forme clinico-psihiatrice, „psihozele endogene”, reprezentate prin PMD și schizofrenie. Psihiatria sistematică Cercetările actuale de psihiatrie caută o clasificare a bolilor psihice după
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
această categorie intră următoarele tulburări: stările de arierație sau oligofreniile. 5) Tulburări psihice grave datorate unor deteriorări severe, cu evoluție cronic-progresivă a sistemului personalității și care apar fie în perioada presenilă (demențele Pick și Altzheimer), fie în perioada de involuție senilă (demența senilă și presbiofrenid) și care realizează tabloul clinic al demențelor; în acest grup distingem două sub-clase și anume: a) Demențele abiotrofice primare, cu leziuni organice cerebrale ale țesutului nervos nobil (neuroni și nevroglie) de tip presenil (Pick și Altzheimer
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intră următoarele tulburări: stările de arierație sau oligofreniile. 5) Tulburări psihice grave datorate unor deteriorări severe, cu evoluție cronic-progresivă a sistemului personalității și care apar fie în perioada presenilă (demențele Pick și Altzheimer), fie în perioada de involuție senilă (demența senilă și presbiofrenid) și care realizează tabloul clinic al demențelor; în acest grup distingem două sub-clase și anume: a) Demențele abiotrofice primare, cu leziuni organice cerebrale ale țesutului nervos nobil (neuroni și nevroglie) de tip presenil (Pick și Altzheimer) și de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
presbiofrenid) și care realizează tabloul clinic al demențelor; în acest grup distingem două sub-clase și anume: a) Demențele abiotrofice primare, cu leziuni organice cerebrale ale țesutului nervos nobil (neuroni și nevroglie) de tip presenil (Pick și Altzheimer) și de tip senil (demență senilă și presbiofrenia). b) Demențele secundare unor leziuni organice cerebrale de tip vascular, infecțios (luetic), traumatic, toxic (alcoolismul) etc. II) Tulburări mixte, psihosomatice, în cadrul cărora tabloul clinic este dominat de tulburările somato-viscerale, ca o consecință a „conversiunii somatice” a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care realizează tabloul clinic al demențelor; în acest grup distingem două sub-clase și anume: a) Demențele abiotrofice primare, cu leziuni organice cerebrale ale țesutului nervos nobil (neuroni și nevroglie) de tip presenil (Pick și Altzheimer) și de tip senil (demență senilă și presbiofrenia). b) Demențele secundare unor leziuni organice cerebrale de tip vascular, infecțios (luetic), traumatic, toxic (alcoolismul) etc. II) Tulburări mixte, psihosomatice, în cadrul cărora tabloul clinic este dominat de tulburările somato-viscerale, ca o consecință a „conversiunii somatice” a tulburărilor psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Stare post-procesuală: - remisiune - deteriorare - defect Leziunile cerebrale „difuze” interesează zone întinse ale creierului și ele apar de regulă în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni de natură degenerativ-abiotrofică, așa cum sunt întâlnite în demențele presenile (Pick și Altzheimer) sau în demențele senile și presbiofrenie, în alcoolismul cronic, în epilepsie etc. J.M. Burchardt a sintetizat aceste sindroame psiho-organice cerebrale în următoarele cinci tipuri: secțiunea medulară cu tetraplegie; starea de comă de diferite grade și intensitate ca gravitate; sindromul apatic (Kretschmer); sindromul Korsakow; sindromul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diferite tulburări de personalitate. Toate acestea sunt legate, în principal, de o atingere lezională a lobilor frontali. În această categorie de tulburări, autorii anterior menționați, includ următoarele afecțiuni: a) Procesele degenerative sau demențele primare (demențele presenile Pick și Altzheimer, demența senilă și prebiofrenia, coreea cronică Huntington și maladia Creutzfeldt-Jakob); demența ASC; tumorile cerebrale; neuroinfecțiile (encefalitele virale și neurosifilisul); traumatismele cerebrale. R. Tölle propune o clasificare sintetică a sindromului psiho-organic cerebral, care acoperă majoritatea aspectelor discutate anterior, așa cum se poate vedea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
verbal, cu o păstrare aparentă a stării de conștiință vigilă. 8) Demența este o tulburare psihopatologică prezentând două forme: a) reunește un grup de afecțiuni psihice cu o etiologic specifică de tip degenerativ-abiotrofic (demențele presenile Pick și Altzheimer și demența senilă), b) grupul demențelor de cauze diferite în comparație cu primele (vasculare, toxice, traumatice, infecțioase etc.). Acest grup de tulburări este caracterizat printr-un proces degenerativ cu evoluție clinică progresivă, printr-un prognostic grav și ireversibilitate. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul demențial
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorie de afecțiuni psihiatrice, cu caracter psihoorganic cerebral, fac parte următoarele afecțiuni: maladia Pick, maladia Altzheimer, maladia Creutzfeld-Jakob, coreea cronică Huntington, demența presenilă cu atrofie cerebeloasă, demența presenilă cu degenerescență talamică, demența presenilă simplă Gillespie, catatonia tardivă, maladia Parkinson, demența senilă simplă, presbiofrenia, demențele secundare (vasculare, post-traumatice, toxice etc.). Psihopatologia demențelor În evoluția clinică a demențelor se delimitează patru stadii, în raport cu tipul și gradul de alterare a funcțiilor psihice ale bolnavilor, așa cum se poate vedea din tabelul de mai jos (A
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinic, poate fi detectată numai cu ajutorul examenului psihodiagnostic care pune în evidență o stare de deteriorare mintală a subiectului. Vom prezenta în continuare caracteristicile psihopatologice ale acestor trei grupe. 1) Demența cronică și ireversibilă Aceasta are ca model clinico-psihiatric demența senilă. Din punct de vedere psihopatologic sunt semnalate prezența următoarelor tipuri de tulburări psihice. Modificarea comportamentului general al bolnavului este reprezentată prin următoarele aspecte: modul de a se prezenta (neîngrijit, murdar, gatos), tulburări ale activității (dezordonat, insolit, absurd), pierderea inițiativei, a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin semne clinice minore și disparate (dismnezii, perseverări, anxietate, iritabilitate etc.). În această grupă de tulburări de tip demențial sunt încadrate următoarele forme clinice: a) demențele organice secundare (ASC, tumori cerebrale, traumatismele cranio-cerebrale etc.), b) demențele abiotrofice primare (Pick, Altzheimer, senilă, Creutzfeld-Jakob, sindroamele parkinsoniene, coreea cronică Huntington). 2) Demențele vesanice sunt afecțiuni psihiatrice secundare care apar ca urmare a unei evoluții îndelungate a proceselor psihotice de tip endogen. În sensul acesta sunt menționate următoarele forme clinice: demența apato-abulică care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în boală? De obicei, membrii familiei bolnavului sunt cei care observă și pot indica primii, cu o siguranță uimitoare, în ce moment au apărut primele simptome ale demenței. K. Birnbaum relatează în sensul acesta descrierile lui Wasianowski, referitoare la demența senilă a lui I. Kant. Redăm în continuare câteva extrase mai semnificative din însemnările lui Wasianowski care l-a îngrijit pe I. Kant, în ultima perioadă a vieții acestuia. „Un defect pe care-l prezenta Kant în timpul vieții, într-o măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a înțelege nimic din viața curentă... Apoi a început a confunda tot ceea ce-l înconjura; pe sora sa, medicul și în cele din urmă, pe servitorul său... Bunăvoința sa obișnuită s-a transformat în indiferență totală.” În cursul demenței senile își fac apariția diferite fenomene psihopatologice negative. J. de Ajuriaguerra a izolat, în sensul acesta, trei grupe clinice, în cadrul demenței senile, în raport cu caracteristicile psihopatologice care le definesc pe fiecare dintre acestea: Grupa 1 cuprinde demențele senile simple cu un sindrom
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cele din urmă, pe servitorul său... Bunăvoința sa obișnuită s-a transformat în indiferență totală.” În cursul demenței senile își fac apariția diferite fenomene psihopatologice negative. J. de Ajuriaguerra a izolat, în sensul acesta, trei grupe clinice, în cadrul demenței senile, în raport cu caracteristicile psihopatologice care le definesc pe fiecare dintre acestea: Grupa 1 cuprinde demențele senile simple cu un sindrom amnestic, mai mult sau mai puțin important, cu deficite operatorii și de organizare a spațiului, fără un sindrom afazo-apracto-agnozic și fără
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
totală.” În cursul demenței senile își fac apariția diferite fenomene psihopatologice negative. J. de Ajuriaguerra a izolat, în sensul acesta, trei grupe clinice, în cadrul demenței senile, în raport cu caracteristicile psihopatologice care le definesc pe fiecare dintre acestea: Grupa 1 cuprinde demențele senile simple cu un sindrom amnestic, mai mult sau mai puțin important, cu deficite operatorii și de organizare a spațiului, fără un sindrom afazo-apracto-agnozic și fără semne neurologice. Grupa 2 cuprinde demențele senile cu sindrom amnestic, tulburări neurologice, tulburări de limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe fiecare dintre acestea: Grupa 1 cuprinde demențele senile simple cu un sindrom amnestic, mai mult sau mai puțin important, cu deficite operatorii și de organizare a spațiului, fără un sindrom afazo-apracto-agnozic și fără semne neurologice. Grupa 2 cuprinde demențele senile cu sindrom amnestic, tulburări neurologice, tulburări de limbaj, debutul unor apraxii ideatorii și ideo-motorii, apraxie constructivă totală. Grupa 3 reunește bolnavi cu demență senilă, prezentând o stare de „altzheimerizare” completă. Această „Altzheimerizare” a demenței senile are un dublu aspect, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de organizare a spațiului, fără un sindrom afazo-apracto-agnozic și fără semne neurologice. Grupa 2 cuprinde demențele senile cu sindrom amnestic, tulburări neurologice, tulburări de limbaj, debutul unor apraxii ideatorii și ideo-motorii, apraxie constructivă totală. Grupa 3 reunește bolnavi cu demență senilă, prezentând o stare de „altzheimerizare” completă. Această „Altzheimerizare” a demenței senile are un dublu aspect, atât anatomo-patologic, cât și clinic. Acești bolnavi sfârșesc prin a adopta aspectul clinic al demenței presenile Altzheimer. După această delimitare a cadrului involuției și senilității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neurologice. Grupa 2 cuprinde demențele senile cu sindrom amnestic, tulburări neurologice, tulburări de limbaj, debutul unor apraxii ideatorii și ideo-motorii, apraxie constructivă totală. Grupa 3 reunește bolnavi cu demență senilă, prezentând o stare de „altzheimerizare” completă. Această „Altzheimerizare” a demenței senile are un dublu aspect, atât anatomo-patologic, cât și clinic. Acești bolnavi sfârșesc prin a adopta aspectul clinic al demenței presenile Altzheimer. După această delimitare a cadrului involuției și senilității, putem trece la expunerea sistematică a formelor clinico-psihiatrice de demențe. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un dublu aspect, atât anatomo-patologic, cât și clinic. Acești bolnavi sfârșesc prin a adopta aspectul clinic al demenței presenile Altzheimer. După această delimitare a cadrului involuției și senilității, putem trece la expunerea sistematică a formelor clinico-psihiatrice de demențe. 1) Demența senilă Această afecțiune psihică este caracteristică vârstei înaintate. Ea se instalează după 65-70 ani, fiind consecința unui proces de senilitate cu atrofie cortico-cerebrală difuză a creierului. Debutul clinic este de două feluri: debut clinic insidios, caracterizat prin următoarele: instalarea unui deficit
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acute caracterizate prin următoarele tulburări: agitație psihomotorie, fugi, conduite delictuale, somnolență diurnă cu insomnii nocturne, vagabondaj, episoade confuzionale cu dezorientare temporo-spațială, idei delirante de prejudiciu, stări depresive și ipohondriace, melancolie anxioasă, delir de autoacuzare și persecuție. Tabloul clinic al demenței senile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: ținuta neîngrijită a bolnavului și o stare de igienă personală deficitară, activitate dezordonată, colecționarism de obiecte heteroclite și inutile, cu caracter bizar sau chiar absurd, inversarea ritmului somn-veghe, bulimie, deficit de memorie cu uitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]