2,366 matches
-
Astfel, pe de o parte, izbucnirea Primului Război Mondial și consecințele devastatoare ale acestuia au tulburat profund ființa umană, mai ales, în resorturile sale interioare, creând o mai acută nevoie de echilibru, armonie și ordine. Pe de altă parte, această aspirație către seninătatea clasică, din punct de vedere ontologic, s-a conjugat în domeniul artelor cu o anumită "sete de repaos", resimțită încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și marcând, în acest fel, sfârșitul zbuciumului romantic. În acest sens, modernismul, la începuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
direcție subsumată unei tonalități religioase.264 Transpunerea acestei viziuni a limitării în poezie presupune o raportare mai acută la contingent, o conștientizare a granițelor precise în care se poate mișca ființa umană, conștientizare care asigură o anumită pace interioară, o seninătate, opusă pesimismului romantic generat de conflictul între posibilitățile reale ale omului și aspirațiile sale. Prin raportarea constantă la limită, poezia clasică devine una a măsurii, a echilibrului. Este, de fapt, ceea ce recomandă implicit Hulme, asociind ideea de finitudine cu conotații
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și morale care sunt stabilite în momentul creării sale și care nu se schimbă și nu sporesc niciodată." Argumentarea lui Hulme se încheie prin exprimarea regretului și a dezamăgirii față de prejudecățile care marchează mintea modernă, incapabilă încă să "suporte cu seninătate ideea unei lumi absolut constante." În acest sens, autorul consideră că adoptarea ideii de progres cu orice preț, alături de alte concepte precum dinamism, ritm, viață se subordonează mai mult unui anumit snobism intelectual declanșat de romantism, decât unor convingeri profunde
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
inițiale se schimbă sub presiunea evenimentelor narate. Gay Brewer face o diferență clară între două grupuri de romane chandleriene (primele patru, The Big Sleep, Farewell, My Lovely, The High Window și The Lady in the Lake, ar constitui - din perspectiva „seninătății” personajului principal - etapa diurnă a creației; ultimele trei, The Little Sister, The Long Goodbye și Playback - faza vesperală, a amurgului apăsător). Acest lucru n-ar fi relevant pentru scrisul lui Chandler, ci pentru logica internă a personajului. Posibil. Numai că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aceste lucruri, el se plasează deja dincolo de orizontul realității imediate. Prezent în pagină cu o forță fără precendent, Marlowe și-a luat zborul spre o lume a idealității, spre un tărâm pe care nu-l va atinge, de fapt, niciodată. Seninătatea indiferențeitc "Seninătatea indiferenței" Ultimul roman al lui Raymond Chandler, Playback, publicat în 1958, este doar partea vizibilă a unui aisberg. Unsprezece ani mai devreme, în împrejurări pe cât de tulburi, pe atât de spectaculoase, Chandler dobândise un nesperat privilegiu din partea mogulilor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
el se plasează deja dincolo de orizontul realității imediate. Prezent în pagină cu o forță fără precendent, Marlowe și-a luat zborul spre o lume a idealității, spre un tărâm pe care nu-l va atinge, de fapt, niciodată. Seninătatea indiferențeitc "Seninătatea indiferenței" Ultimul roman al lui Raymond Chandler, Playback, publicat în 1958, este doar partea vizibilă a unui aisberg. Unsprezece ani mai devreme, în împrejurări pe cât de tulburi, pe atât de spectaculoase, Chandler dobândise un nesperat privilegiu din partea mogulilor de la Hollywood
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Cuprins" I. Metafizica detectivului Marlowe 7 II. Ucigaș la Hollywood 57 III. Septet de ticăloși 117 Cinci zile din viața lui Marlowe 121 Graalul păcătoșilor 157 În penumbră 181 Cartea femeilor 205 Cuibul de „scorpioni” 226 Cavalerul fără armură 250 Seninătatea indiferenței 286 IV. Viața după Chandler 311 Final cu adrenalină 314 Paradisul negru 328 Referințe critice 353
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu gust pentru registrul dramatic, poetul construiește miniaturi dialogate, versifică anecdote, fie în tonalitate populară, fie în timbrul grav-meditativ din Viața lumii, poemul lui Miron Costin. ,,Morga” psalmistului rămâne exterioară, convențională, vibrația personală este mai aproape de Ion Minulescu și de seninătatea „veselului Alecsandri”. Prozele scurte, inspirate din existența celor umili, respiră compasiune, un protest implicit față de strâmba orânduială a lumii, dar și ironie detașată, aproape caragialescă. Un comentator contemporan identifica apartenența lui R. la direcția nouă, a prozei de călătorie „obiective
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
n-are așa ceva". „Săracul" nefumător n-are nevoie de recompensă. Organismul nostru n-a fost conceput să viețuiască otrăvindu-se sistematic. Cel mai trist lucru este că, și atunci când fumează, fumătorul nu obține senzația de pace, de încredere și de seninătate pe care nefumătorul o are de-a lungul întregii sale vieți fără țigară. Nefumătorul nu stă în biserică, simțind cum îl cuprinde agitația și dorind să fie în altă parte. El se poate bucura de fiecare minut al vieții. îmi
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
țigară, iar nefumătorul nu face nimic, așa că se simte privat de ceva. Să-ți fie limpede - înainte de a-ți aprinde țigara, nu nefumătorul este privat de vreun lucru, fumătorul e cel privat de: SĂNĂTATE ENERGIE BANI ÎNCREDERE LINIȘTE SUFLETEASCĂ CURAJ SENINĂTATE LIBERTATE RESPECT DE SINE. Dezobișnuiește-te să-l invidiezi pe fumători și începe să-l vezi așa cum sunt în realitate: niște ființe mizerabile și demne de milă. Știu, eu însumi am fost cel mai rău din tagma asta. De aceea
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust și, câteodată, de exasperare. Mizantrop, misogin, găsindu-și seninătatea doar în natura care îl tămăduiește de nevroze, poetul se încarcă de înverșunare și, cu frustrări de proletar, fierbe de ură atunci când se lovește de strâmbătatea care, în profitul câtorva paraziți, îmbrâncește în mizerie neagră plugari și salahori, șomeri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar fi tendențioasă și vinovată, pentru nepuțința lor și mișcările intelectuale temeinice au inventat cuvântul jidov și derivatele lui, cu care etichetează tot ce răsare înnafară de șanțurile cu bozii pe care le ocupă dânșii. E oare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ale naturilor primitive. Astfel Saint-Preux în Noua Heloiză (I, 23), după o descriere minuțioasă a călătoriei sale prin munți, cu acest amestec uimitor de natură sălbatică și natură cultivată, după ce s-a bucurat de frumusețea peisajelor, de puritatea aerului, de seninătatea și farmecul unei naturi primitoare, de calmul locurilor, evocă omenia dezinteresată a locuitorilor și "zelul lor ospitalier arătat tuturor străinilor pe care întâmplarea sau curiozitatea i-a adus până la ei". Când ajunge seara într-un cătun, este surprins să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pace indestructibilă. Când ești un pic obosit la prânz, asta face parte din desfășurarea firească și fericită a zilei. Pentru domni. Aici, e tot timpul prânz, spuse K. (329)". Există așadar la personaje o oboseală care nu este oboseală, o seninătate și un mare calm. Oboseala zeilor este insondabilă. "Iată-l pe zeul tău grec! Trage-l din pat!" Pietro Citati are dreptate să noteze că în Castelul Kafka este mai politeist decât în Procesul. Există o multitudine de creaturi divine
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dar și încondeiază, cu bonomie, veșnice deficiențe omenești sau deplânge discret suferințe consumate în tăcere și singurătate. Este o perindare de oameni comuni, „fără bucurii prea mari și fără dureri prea adânci”, ale căror principale trăsături par să fie resemnarea, seninătatea, bunătatea. În narațiune descrierile, dialogurile, epitetele sunt menite să autentifice faptele, fără să se poată evita o anume impresie de artificial. Masivul roman Cumpăna vremii (1943) dezvăluie o viziune mai cuprinzătoare, probând și anumite propensiuni filosofice. Ponderea epică o dețin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
vrei, / Tu care vecinic Viața / ne-o dai și n-o mai iei..." O altă Sutră (a șaptea) e litanie condensată, ritual apologetic asociind timbrului psaltic termeni de filozofie modernă: "Doamne-al ipseității / și al quidității, / al bunătății / și-al seninătății / și / Rostitor / al / Deității!" Despre quiditate glosase odinioară Camil Petrescu, fervent admirator al fenomenologiei lui Edmond Husserl. III Mai insistent ca la Nichita Stănescu (partener de generație), la autorul Baaad-lui citatul livresc de mare diversitate se înscrie într-o dialectică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nouă"! Peste ani, la o întrebare a lui Geo Bogza despre modul în care vede natura, ea răspunde așezat: "O iubesc ca pe mine însămi, dar eu fac parte din ea și n-am s-o pot privi niciodată cu seninătate, de undeva de unde poate fi privită în întregime (...). Încerc doar s-o străbat până acolo sus la izvoare, unde am fost chemată să ard eu însămi trupul drag al unei vietăți care stă să moară" (Călătorie). De la senzorial la reflexivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
copiii (uciși de o "pasire de hier", de război adică); "Să-i fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână / și de 24 de ori pe zi..." Nostalgie, un anumit mod de smerenie, o discretă seninătate pe un fond reflexiv-liric iradiază din erotica romanticului însingurat; poezie de șoapte și rememorări, discurs care s-ar vrea citit sau rostit în acompaniament de harpe și flaute, în lumini catifelate, scăzute. În fapt, Nicolae Dabija evoluează în prelungirea cântului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se bucură de prestigiul unicității: viziunea sofianică transpusă în metafore paradisiace; modelul ideal de frumusețe al păstorului realizat prin imagini „imposibile” („Perișorul lui, peana corbului,/Mustăcioara lui, spicul grîului”); alegoria moartea-nuntă, constituită dintr-o formă poetică „răsturnată”; eroismul gîndirii, adică „seninătatea abstractă” în fața morții. Ne aflăm, deci, într-un spațiu al paradoxurilor, specific doar capodoperei. Spunînd că Miorița este o epopee riscăm să recurgem la vocabularul romanticilor. Și Al. Russo și Vasile Alecsandri au apreciat-o în aceiași termeni. Nu căutăm
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a unei simetrii evident arhitecturale urmărite în mod deliberat de viziunea conceptuală, imaginea sonoră imprimă totuși ideea mișcării acelor zeități mitice înviate pentru o clipă, îmbinând armonios atmosfera plină de gravitate cu erotismul glacial al acestora. O anumită nuanță de seninătate derivă din rezonanțele enigmatice ale acestei inspirații ce insuflă o nobilă resemnare. Acordurile masive cu dispunerea largă a sunetelor se înlănțuie într-o uniformitate ritmică ce sugerează, pe de-o parte, rigiditatea mișcărilor, iar pe de altă parte imprimă o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
feeric se risipește printr-o dispariție spectaculoasă (prezența apogiaturii de pe sunetul din registrul acut), iar revenirea ulterioară a discursului în registrul mediu semnifică deopotrivă sfârșitul poveștii și reîntoarcerea în spațiul material al lumii terestre. IV.5. Bruyères (Mărăcini) Atmosfera de seninătate se prelungește prin înfiriparea unei scene pastorale plină de calm și luminozitate, evocată de simplitatea unei melodii pentatonice, într-o evidentă corespondență sonoră cu acel chip al Inocenței din La fille aux cheveux de lin. De altfel, cu paginile acestui
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
not the mantel's). 49. Despre semnificația Bizanțului, vezi Yeats, A Vision, Londra, 1933, pp. 279-281. 50. Herman Nohl, Stil und Weltanschauung, Jena, 1920. 51. Cf. Emile Cailliet, Symbolisme et âmes primitives, Paris, 1936, în care se acceptă cu remarcabilă seninătate și lipsă de discernămint critic echivalența dintre spiritul prelogic al popoarelor primitive și obiectivele poeților simboliști. 52. MacNeice, op. cit., p. 111. 53. Vezi Harold Rosenberg, Myth and Poem, în Symposium, II (1931), p. 179 și urm. 54. Gladys Wade, Thomas
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
nu se simtă în largul lor; ei preferă serviciile vechi, pe care se pot baza. Ca dovadă, imaginați-vă reacția pe care v-o provoacă un centru de practică psihologică numit Serena. În ciuda tentativei, bine-intenționate, de a sugera liniștea mentală (seninătate), numele pare prea modern și detașat. Poate și mai rău, majoritatea neologismelor scot în evidență contribuția majoră a celor ce s-au ocupat de marketing. Tind așadar să sune manipulator - ceea ce reprezintă o mare greșeală. Π Vă gândiți la un
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
între neputință și performanță, un pas pe culme, punct de trecere de la o natură terifiantă la o natură stăpânită. "Delectarea" clasicului, cea a lui Poussin, este dobândită împotriva groazei ceea ce-i conferă valoarea. Frumusețea este tot o groază domesticită. Iar seninătatea rezultatului artistic, fructul unei încrâncenări fizice asupra unei materii fizice. Consistența unei opere cere o anumită împotrivire a haosului primar, a materialului brut față de mâna care-l lucrează. Astăzi, el nu se mai împotrivește. Odată cu creșterea puterii uneltelor, putem să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
e la artist, ci, în definitiv, eu, spectatorul, deschid la sfârșit porțile. Ceea ce l-a îndemnat pe el să creeze această pânză îmi poate fi comunicat, prin ea, invers. Pictându-și camera de la Arles, Van Gogh voia să-și exprime seninătatea. Eu o percep ca pe o angoasă. Și tac. O imagine venită din adâncul trupului începe întotdeauna prin a-mi impune tăcerea. Un tablou bun, într-o primă fază, ne dezvață de cuvânt și ne reînvață să vedem. Să cântărim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]