1,092 matches
-
au ignorat regula, n-aveau aceeași cultură, și i-au pocnit cu picioarele. În picioare purtau bocanci 45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a fost iarăși ceea ce fusese, cu terorizantul gând că tot ceea ce lăsase va găsi intact la întoarcere ori și mai rău. A doua zi, plecând de la revista săptămânală, a urcat într-un autobuz prăfuit, cu câteva flori mărunte ascunse în servietă, de parcă i-ar fi fost rușine de ele, pe care le-a scos numai după ce coborâse aproape de capătul traseului, la clinica Aslan: porți mari și ziduri înalte în spatele cărora se întindea parcul, o alee largă asfaltată, cu arbori înalți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o clipă“, spuse Voicu Constantinescu. „Te-ai supărat? Sper că nu te-ai supărat. Eu ți-am spus doar prietenește ce-i mai bine...“ „Nu, nu-i nici o problemă. Mulțumesc. La revedere“, închizând ușa încet în urma lui, apoi luându-și servieta, apoi ieșind din enorma clădire în lumina bolnavă a după-amiezii, care-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ne-am gândit că este modalitatea cea mai blândă de a-ți spune. Chestiile astea trebuie rezolvate rapid. Alan reuși să spună: — Noi? — Ai să-mi spui ceva despre acest post înainte să pleci? Neprimind nici un răspuns, Hilary își deschise servieta și spuse: Poftim, CV-ul tău; am notat și adresa celui mai apropiat birou al forțelor de muncă. Azi e deschis până la trei și jumătate, deci ai destul timp. Îi întinse hârtia, dar el n-o luă. O puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Din nefericire, ai lăsat poarta larg deschisă. Așa că am intrat pur și simplu și acum avem locurile cele mai bune și stăm cu tălpile ridicate pe masă. Și avem de gând să rămânem aici foarte mult timp. Hilary își închise servieta cu un țăcănit și se îndreptă spre ușă. — Cum ajung de aici la biroul tău? Septembrie 1990 1 A fost pură întâmplare că am început să scriu o carte despre familia Winshaw. Cum anume s-a întâmplat este o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
total diferit: un miros puternic, scârbos, de carne, care începea să se impună peste buchetul de arome rivale emanate de sudoare și alte diverse mirosuri umane. Sursa apăru repede când omul de afaceri slăbănog de lângă mine reuși să-și deschidă servieta și scoase din ea punga de hârtie inscripționată cu marca unei cunoscute rețele de fast-food. L-am privit uluit, gândindu-mă: n-o să faca una ca asta, nu se poate să facă așa ceva, dar, iată că, mormăind vag niște scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru mine, domnule Winshaw. Pentru mine și pentru mulți alții suficient de bătrâni ca să fi slujit Reichul, care cunoaștem bine numele familiei voastre cu mult înainte de a apărea în pragul ușii noastre. Mark se ridică îi picioare și își luă servieta. Nu părea interesat. — Știu exact ce face Saddam Hussein la așa-zisul lui centru de cercetare. Mai știu că Israelul va fi prima lui țintă. Desigur, de aceea îl susțin. Va relua procesul de epurare pe care noi n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că o să înghițim o poveste ca... — Cred că veți afla că domnul Owen spune adevărul, rosti o voce din ușă. Toți se întoarseră și văzură că domnul Sloane intrase în cameră. Încă purta costumul negru din trei piese și o servietă subțire, pe care o ținea strâns în mâna dreaptă. — Mortimer Winshaw a cerut în mod special să fie prezent astă-seară, contină el, venind să se încălzească la foc. Nu vom ști de ce până ce nu va fi citit testamentul. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru a mă analiza, la fel un bărbat absolut superb, deși era evident homosexual și nu-l interesa decât Îmbrăcămintea mea. Chiar În momentul În care am intrat În spațiul rezervat asistentelor, aflat Înaintea biroului Mirandei, Emily mi-a smuls servieta din mână și a dosit-o iute sub biroul ei. Mi-a trebuit o singură secundă ca să pricep mesajul din spatele gestului, și anume Cară chestia asta cu tine și Îți pierzi toată credibilitatea. Apoi m-am pomenit chiar În biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ce fac acum? După ce mi-am stors creierii și mi-am luat toată garderoba la mână, am decis să port un pulover albastru deschis și o fustă neagră până la genunchi, cu cizmele mele negre trei sferturi. Știam deja că o servietă nu avea să fie potrivită acolo, așa că nu-mi rămânea decât să port geanta neagră de pânză. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc din noaptea aceea este tentativa de a naviga primprejurul masivului meu pat În cizmele cu toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru pruncul Iisus, ușa sălii se deschide În spatele nostru cu un scârțâit trădător. O sută de perechi de ochi se rotesc pentru a se uita la o femeie cu fața roșie de rușine ducând o pungă de plastic și o servietă. Pare să fie mama lui Amy Redman. Când se strecoară pe ultimul rând de scaune, umilă și cerându-și scuze, Alexandra Law Îi aruncă un „sssst“ zgomotos. Compasiunea mea instinctivă pentru acest semen al meu e aproape instantaneu copleșită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de proiect. Femeile au În cap puzzle-ul vieții de familie, e un dat. În fiecare seară În drum spre casă, venind din centru, urmăresc femeile grăbindu-se, În lumina portocalie a becurilor de pe stâlpi, cu sacoșe de cumpărături, echilibrând serviete sau tresărind În stațiile de autobuz ca niște jucării cu cheie care au fost Întoarse prea mult. Nu demult, prietena mea Philippa mi-a zis că ea și soțul ei au făcut un testament: Phil mi-a spus că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de circuite gri se topește În curând În peisajul cu câmpuri. Nu pot privi primăvara atât de strident de verde, atât de copilăros de optimistă. Îmi cumpăr o cafea de la unul dintre cărucioarele care trec pe lângă mine și-mi deschid servieta ca să scot niște hârtii și să lucrez. Deasupra teancului se află raportul lui Jill. Nu ar trebui, dar Îmi doresc mult să-l citesc. Vreau să-mi aud din nou prietena, chiar dacă sunt numai cuvintele ei scrise pe hârtie. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mișună mii de furnici pe piele, am avut câteva Braxton Hicks, acele contracții obișnuite care seamănă cu exclamațiile unui colonel În rezervă din Nether Wallop. Până la urmă, ajunsesem să-l visez pe colonelul Hicks sărindu-mi În ajutor. Îmi ducea servieta și, cât așteptam În stația de autobuz de pe City Road aproape Îngenuncheată de oboseală, el Îmi Întindea mâna, spunându-mi: „Vă rog să urcați, doamnă“. M-am Înscris și la cursuri prenatale, dar nu am prins niciodată Începutul, de la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
controlului sau se manifestă violent va fi imobilizată, după care i se va face controlul corporal. 3. Controlul bagajelor Controlul bagajelor constă în verificarea amănunțită a interiorului, exteriorului și conținutului acestora. Prin bagaj se înțelege orice obiect (geantă, valiză, geamantan, servietă, sacoșă, pachet, poșetă etc.) în care o persoană deține și transportă bunuri. Controlul bagajelor se execută atunci când, datorită împrejurărilor și locurilor unde a fost întâlnită persoana, creează suspiciuni că transportă sau deține bunuri provenite din săvârșirea unor infracțiuni ori pot
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
implicat Frank.) Cel mai bine ar fi să luați taxiul și să vă duceți. O să vi se clarifice totul la Marbella... Señor Danvila mă aștepta În holul de la intrarea În judecătorie. Înalt, ușor Încovoiat, spre șaizeci de ani, ducea două serviete pe care le tot muta dintr-o mînă În alta, semănînd cu un profesor de școală buimăcit, care scăpase clasa de sub control. M-a salutat cu vizibilă ușurare, strîngîndu-mă de braț de parcă ar fi vrut să se asigure din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
anchetă. Mă tem că În asemenea circumstanțe cauțiunea iese din discuție. — Ce circumstanțe? Vreau să-l văd acum pe Frank. Doar și judecătorii spanioli eliberează oameni pe cauțiune, nu? — Nu În astfel de cazuri, murmură În barbă señor Davila, schimbîndu-și servietele dintr-o mînă În cealaltă, Într-o Încercare fără sfîrșit de a se hotărî care dintre ele era mai grea. O să vă vedeți fratele Într-o oră, poate mai devreme. Am vorbit cu inspectorul Cabrera. Vrea să vă Întrebe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
curînd Îndreptată.) Unde au avut loc crimele astea? — În Estrella de Mar. La vila familiei Hollinger. Și cine erau victimele? — Domnul Hollinger, nevasta lui și nepoata lor. De asemenea, o tînără servitoare și secretarul. — E o nebunie, am decretat, luîndu-i servietele din mîini Înainte de-a mai apuca să le cîntărească din nou. De ce-ar vrea Frank să-i omoare? Lasă-mă să mă văd cu el. O să nege. — Nu, domnule Prentice, spuse señor Danvila și făcu un pas Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din cazul acesta tot mai confuz. — Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați, dar a intervenit o mică problemă... Am Încercat să-l calmez. — Señor Danvila...? CÎnd pot să mă văd cu Frank? — Avem o problemă. Își căută servietele, care nu erau acolo, nerăbdător să le mute iar dintr-o mînă În cealaltă. Îmi vine greu să vă spun asta. Fratele dumneavoastră nu vrea să vă vadă. — De ce nu vrea? Nu pot să cred. Toată povestea asta devine absurdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
holul principal; n-a părut surprins că nu i-am recunoscut figura, pe fundalul tapetului cu sporturi tradiționale englezești. — Domnule Prentice...? E vreo problemă? — Nu. Señor Danvila? Mi-am scos ochelarii de soare și i-am identificat figura chinuită și servietele pe care le schimba veșnic Între ele. — Cu ce vă pot fi de folos? l-am Întrebat. — E o chestiune urgentă care-l privește pe fratele dumneavoastră. Azi-dimineață am auzit că acum o să vă primească. — Bun... — Domnule Prentice? Avocatul veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din Marbella. Totul depinde de Întîlnirea voastră de azi. Trebuie să vă purtați cu blîndețe, domnule Prentice. Am aranjat să ne vedem În parcarea de la Închisoare rezervată vizitatorilor. L-am condus pe Danvila la mașină și, În vreme ce el Își aranja servietele pe scaunul de alături, am scos din buzunarul halatului meu flaușat setul de chei pe care Îl găsisem În livada de lămîi. Le-am testat În Încuietoarea portierei lui și, după cum bănuisem, nu se potriveau. Însă Danvila Îmi remarcă schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prin poștă. Sau să Închiriez un aeroplan să zboare În fiecare zi cu un banner pe deasupra Residenciei. Lecții de tenis gratuite, ore de gimnastică aerobică, masaj și aromaterapie, chestii de-astea... Elizabeth Shand Îi zîmbi lui Hennessy, care Îi ducea servieta la mașină. Părea și el la fel de amuzat, zîmbind pe sub mustață, nerăbdător să se alăture distracției. — Pliante și bannere? Nu prea cred, spuse Elizabeth, așezîndu-se pe banchetă și aranjîndu-se comod În budoarul de mătăsuri. După ce Mahoud Închise portiera, ea se Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hai să chiulim și să ne jucăm în zăpadă! îți promit că vin la ziua ta dacă vii și tu acum cu mine! Georgiana izbucnește în râs și aprobă din cap, ghidușă. Dăm buzna în clasă. Ne înhățăm canadienele și servietele și o zbu ghim pe ușă, anunțându-ne colegii că noi chiulim. Fugim pe scări chicotind și ajungem în curte deja îmbujorate de fugă. Ne aruncăm servietele cât colo și încercăm să ne batem cu bulgări, dar zăpada e prea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și aprobă din cap, ghidușă. Dăm buzna în clasă. Ne înhățăm canadienele și servietele și o zbu ghim pe ușă, anunțându-ne colegii că noi chiulim. Fugim pe scări chicotind și ajungem în curte deja îmbujorate de fugă. Ne aruncăm servietele cât colo și încercăm să ne batem cu bulgări, dar zăpada e prea pufoasă, nu se întărește în pumnii noștri calzi și se destramă iar în fulgi. Ne alergăm una pe alta prin zăpadă și, în cele din urmă, o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înțelepțește. Am să vin la ziua ta, îi promit Georgianei, cu un glas vo ios, în timp ce mă ridic. Iar cu olimpiada, oi vedea atunci, după ziua ta, dacă mai am chef să mă duc... îmi pun ochelarii și-mi înhaț servieta, simțind, în timp ce mă scutur de zăpadă, că mă scutur totodată de euforia dinainte. Am redevenit o elevă oarecare, o elevă de liceu care a chiu lit de la ora de chimie cu colega ei de bancă și care visează bazaconii, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]