3,720 matches
-
se cheamă generic “lupta de emancipare națională? Ioan Moța, preotul care și-a învățat copilul să nu fie slugoi! Fiul său a murit bărbătește la Majadahonda. "Lupul Daco-României și vulturul bizantin și-au cam tocit colții și ghearele ce altădată sfâșiau beregata ticăloșilor." “Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toți haiducii, care în fața jugului străin nu s-au
JOACA CU PACIFISMUL ORTODOCS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384834_a_386163]
-
a îngenuncheat că un pescar la mal așteptând să primească două mâini în schimbul lor să-mi poată mângâia față măcar o dată pentru prima dată pentru totdeauna în zori nu era nicio până de înger pe pernă mea pe dinăuntru mă sfâșia o gheara față de gheață îmi înflorea pe dinafara din ochii mei o mană visa că zboară Referință Bibliografica: Măcar o dată / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1947, Anul VI, 30 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
MĂCAR O DATĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384886_a_386215]
-
fân. Probabil scriitorul Gala Galaction a văzut dincolo de căpița aceea de fân și plânsul copilului. A văzut pericolul ce l-a pândit din văzduh. A văzut vulturii aceia ce i-au zărit lacrimile și l-au răpit pentru a-l sfâșia. Departe de căldura mamei, în căpița de fân nesigură am căutat prieteni, dar fiecare prieten și-a urmărit interesul. A așteptat asemenea vulturelui, un scâncet ca apoi să mă sfâșie. Mereu mai lăsau câte o bucată care să se regenereze
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
au zărit lacrimile și l-au răpit pentru a-l sfâșia. Departe de căldura mamei, în căpița de fân nesigură am căutat prieteni, dar fiecare prieten și-a urmărit interesul. A așteptat asemenea vulturelui, un scâncet ca apoi să mă sfâșie. Mereu mai lăsau câte o bucată care să se regenereze și ei să poată iarăși sfâșia rodul. Se ridică de pe bancă și face câțiva pași.) Cântecul apei era așa de viu. Mi-am văzut în el întreaga-mi viață, iar
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
căpița de fân nesigură am căutat prieteni, dar fiecare prieten și-a urmărit interesul. A așteptat asemenea vulturelui, un scâncet ca apoi să mă sfâșie. Mereu mai lăsau câte o bucată care să se regenereze și ei să poată iarăși sfâșia rodul. Se ridică de pe bancă și face câțiva pași.) Cântecul apei era așa de viu. Mi-am văzut în el întreaga-mi viață, iar viața mi-a fost sfâșiată de vulturi. Trebuie să o iau de la capăt, dar nu mai
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
o bucată care să se regenereze și ei să poată iarăși sfâșia rodul. Se ridică de pe bancă și face câțiva pași.) Cântecul apei era așa de viu. Mi-am văzut în el întreaga-mi viață, iar viața mi-a fost sfâșiată de vulturi. Trebuie să o iau de la capăt, dar nu mai am putere. Cântecul ploii părea prohodul a tot ceea ce am fost și mai sunt. (Se plimbă.) Da. Mirosul! Mirosul acela de după ploaie. Cântecul a încetat și aerul era atât
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
frunziș posedându-le Tremuratul, gustând cu sălbatică voluptate, teama arborilor ce i se pleacă frenetic abandonându-se jocurilor centaurului fantomatic, Undeva în beznă o poartă uitată deschisă Se zbate neputincioasă gemând în zvârcolirile Mistralului, ploaia tremură înfricoșată când pasiuni îi sfâșia trupu-n șiroaie zvârcolindu-se sub săruturile amantul sălbatic, haotic căutând ascunziș în cele mai mici crăpături. Plânsul ei de fecioară umilită se transformă-n săbii de gheață aruncate cu furie pe acoperișuri, ferestre pe trupul nefericitelor creaturi ce rătăcesc pe sub
STĂPÂNUL FURTUNII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384915_a_386244]
-
eu Te simt ca pe-un altar de vânt; Ascund în gând fiorul slăvii Tale Și Îți descopăr umbra pe pământ. Mustrat de îndoială, câteodată, Mă zvârcolesc orbit în întunerici, Că nu pot înțelege-un lucru, Tată: De ce te-au sfâșiat între biserici?!... Te-ntreb cu umilință și uimire: La noi când reveni-vei dintre nori Și fi-vei ostenit de nemurire, ... Citește mai mult PSEUDO-PSALMde Nicolaie Tony DINCĂEu am găsit speranța și pustiulAscunse-n ochii Tăi adânci și triști, Dar
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Dar eu Te simt ca pe-un altar de vânt; Ascund în gând fiorul slăvii Taleși Îți descopăr umbra pe pământ.Mustrat de îndoială, câteodată,Mă zvârcolesc orbit în întunerici,Că nu pot înțelege-un lucru, Tată: De ce te-au sfâșiat între biserici?!...Te-ntreb cu umilință și uimire: La noi când reveni-vei dintre noriși fi-vei ostenit de nemurire,... V. ÎNVINS IREVERSIBIL, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017. ÎNVINS IREVERSIBIL de N.T. DINCĂ
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
fi dragostea destinată doar Poeziei, iar noi nu mai avem habar? Hai, tu stihule, răspunde-mi mie: -A ta bucurie-i oare utopie?... Nu poți a-mi spune și știi prea bine Că venerăm eterna perfecțiune, O lume pe dos sfâșie viață Omului nou, dar credința-i și voință... "Cântec de lebădă" mi-e speranța, Limpezește spirit ridicându-i ceața, Frumoasa auroră coboară În destin și versului îi este scară... Referință Bibliografică: Cântec de lebădă / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂNTEC DE LEBĂDĂ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385079_a_386408]
-
Spre tine eu trimit un roi de fluturi Destinul tău mi-e literă de lege. De gânduri rele acum să te scuturi Ca împlinite, ele să tot stea de veghe. Văd marea ce acum e tulburată Iar pescărușii liberi o sfâșie. Cu tipăt viu de fiecare dată Dar glasul lor acuma mă îmbie. O zi normală ca oricare alta Ai grijă, de eu cad tu să mă prinzi. Să nu rămân cu orele sau fata De care nu mai vrei ca să
O ZI NORMALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385182_a_386511]
-
de o navă, Să evadăm spre insule, timizi. Cu un copac căzut peste etravă. Cu paravane roase de omizi. Sărim din luntre, valuri ni se sparg în sentimente cu native pulsuri. Doi pasageri pe-o mare și-un catarg, Prea sfâșiat de minusuri și plusuri. Referință Bibliografică: DOI PASAGERI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DOI PASAGERI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384339_a_385668]
-
pitit în leagănul cu alint aninat de cireșul în floare, Te caut în rugăciunea zvonului de pleoape din adormite îmbrățișări de lacrimi, în zboruri de păsări măiastre ce-și părasesc temătoare cuiburile și-n gânduri ce-mi bat în piept sfâșiindu-mi inima într-o mie de flori de nu-mă-uita ce pulsează încăpățânate strigându-ți numele prin șoapte și tăceri. Te caut pe Tine așa cum îmi caut copilăria. Și sufletul... Referință Bibliografică: ȘI SUFLETUL... Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ȘI SUFLETUL... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384366_a_385695]
-
din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Grupul de călăreți se distingeau năluci întunecate peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută de râul ale cărui valuri de un cenușiu tulbure șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare. În acel anotimp invernal, undele clocoteau surd, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se nășteau în măruntaiele stâncoase sub temeliile Muntelui
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Acasa > Poezie > Amprente > METEMPSIHOZĂ Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Priveam nelămurit în oglinda sufletului, Dragoni lascivi îmi mușcau vintrele creierului, Șira spinării mi se curbă dreaptă, Nelămurirea sfâșie și mă așteaptă. Nori plumburii îmi umplu retinele, Îmi bâzâie în urechi toate albinele, Nici nu mai știu care-i dreaptă și stângă Dar amândouă mă cuprind să mă strângă ! Gâtul îmi horcăie, capu-mi plesnește Prins nemilos într-al
METEMPSIHOZĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384493_a_385822]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SĂ FI FOST? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului SĂ FI FOST? Sigur nu e întâmplător, Divinul mi te-a scos în cale, Să-mi sfâșii sufletul de dor, Să fi fost o întâmplare? Recitesc scrisoarea olografă, Aduc din trecut secvențe, Să prind timpul în agrafă, Pe unde cu diverse frecvențe. Pe atunci nu aveam un dor, Tu l-ai strecurat în scrisoare, Caut răspunsul din
SĂ FI FOST? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384566_a_385895]
-
dar nu previzibilă, a progresului continuu. Elementele științifice, din domeniul medical, în special, înserate printre texte și contexte, apropie, uneori, ro¬manul, în unele părți, de eseu. Autorul ne împinge spre concluzia că inima omului este nemărginită. Sângerează și se sfâșie printre democrați, politicieni, religii, manipulatori, sau în iubire și erotism, în dorințe împlinite sau neîmplinite. Și totuși, rămâne mereu prea plină: mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
cer și se rugau la Iehova, să le dea o speranță, o minune. În același an, umblând printre lucrurile sale vechi, Rameses, fiul cel tânăr și frumos al egipteanului Asenath, dădu de brâul cu care băiatul evreului îi învelise piciorul sfâșiat de crocodil. Rămase uimit aducându-și aminte de acel episod, de care uitase demult. Piciorul lui se vindecase chiar de atunci, dar mai erau semne multe pe pulpă. Abia atunci, Rameses începu să se întrebe oare cine erau băieții sătenilor
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
Acasa > Versuri > Visare > NU ÎNTÂMPLĂTOR! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului NU ÎNTÂMPLĂTOR! Sigur nu e întâmplător, Divinul mi te-a scos în cale, Să-mi sfâșii sufletul de dor, Să fi fost o întâmplare? Recitesc scrisoarea olografă, Aduc din trecut secvențe, Să prind timpul în agrafă, Pe unde cu diverse frecvențe. Pe atunci nu aveam un dor, Tu l-ai strecurat în scrisoare, Caut răspunsul din
NU ÎNTÂMPLĂTOR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382406_a_383735]
-
să o aibă, când tot Imperiul Roman abia avea vreo zece milioane de oameni ... Acum, venind an de an în România, de 26 de ani, sunt din nou martorul altor , călăreți apocaliptici care s-au năpustit asupra României ca să o sfâșie, să o sfârșească. Comparând cu apocalipsa lui Ioan din Patmos din anul 94 și cu lucrarea lui Albrecht Durer din 1496, în Decembrie 1989 în România aducătorul apocalipsei, infernus rex, este Ion Marcel ilici Iliescu arcaș comunist, din tată în
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
arenă. Diferența între viață și moarte dispăru pentru o secundă și în ochii săi mândri se citi groaza.i Animalul fu necruțător cu victima sa. Nu i-a acordat nicio șansă. Își înfipse cu putere coarnele ascuțite în abdomenul omului, sfâșiindu-l. Urmă al doilea gladiator, un negru agil ca o panteră. În liniștea solemnă, flutură pelerina roșie în fața taurului, sărind cu mișcări agere, de pisică sălbatică. Animalul obosi încercând să-l atace. Publicul era în extaz. Canicula însuportabilă a fost
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SUNT DORUL UNUI OM ÎN VIAȚA LUMII Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Durerea de-a nu te merita, mă sfâșie-n simțire, sunt suflet din trupul ce îl mlădie al sorții vânt; Devin... Gândul de-a nu te cunoaște, mă trimite-n căutare, sunt cuvânt din Logos-ul ce nu moare trecerii efemere; Zbor... Glasul de-a nu ți-l
SUNT DORUL UNUI OM ÎN VIAȚA LUMII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382604_a_383933]
-
era de tot! Nici ușa bucătăriei încuiată, nici mâncarea ascunsă, nici lucruri împrăștiate să mă-mpiedic și să cad, nici o șoaptă, darămite un urlet ca să pot repera și eu patul... nimic! Și le mărturisi apoi cum plânsese năuc până la trezire, sfâșiat c-albinuța lui își luase zborul și că el ce se face?! La cine se-ntoarce dup-o băută? Uitase bietul că trăia singur! Sandu și Gabi, nelămuriți, prelungiseră efectul destăinuirii lui Anghel tăcând. Fiecare se dovedise înfricoșat. Uitarea scurtă
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LUPTA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului LUPTA de Nicolaie Tony DINCĂ Eu am sfâșiat trupul clipei cu dinții, Cu ură, cu poftă, cu ghearele minții, Decis să-i extrag toată seva și slava, Să-i sorb ambrozía, să-i lepăd otrava. Am răzbit peste soartă trudind fără tihnă Și n-am avut pace, n-
LUPTA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383856_a_385185]