872 matches
-
bun conducător de seisme, cu care împietrirea își ocupă, în bună parte, eternitatea-i hărăzită. În asemenea condiții metafizice vitrege, dragostea de gust hollywoodian era o slăbiciune prea exorbitantă pentru nomazi. Dincolo de un anume punct, durerea capabilă să opună rezistență sfâșierii se schimba imperceptibil în indiferență. În locul ei se instala resemnarea cu pierderea, cedarea fără nostalgie - suprema adaptare la agonie. Nomazii stânjeneau comunitățile prin care poposeau în primul rînd prin felul neliniștitor cum reușeau să suporte un putativ insuportabil. Da, putem
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată tragică. Sofia stă, goală, în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare pe neașteptate. Este gol. Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia amenințătoare de pe fața lui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cearceafuri imaculate, despre al cărui rost aveam să aflăm mai tîrziu. S-a lăsat o tăcere atît de adîncă, încît pare că nici păsări nu mai există printre ramuri. Și deodată tăcerea se frînge. E o senzație aproape fizică de sfîșiere, atît de violentă, încît simt un fior rece în trup. E nevoie de cîteva secunde pentru a ne da seama că acea chemare stranie, sfîșietoare izbucnește din înaltul minaretului. Cu fața spre Mecca, muezinul își trimite mesajul spre orizont, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
iar fiul îi dăruiește din dragoste, ne spune textul, „cuvintele care-i erau pe plac”. Este identificabil aici, un cronotop specific scenelor de despărțire, în care locul este al drumurilor care se despart, iar timpul al durerii, al lacrimilor, al sfâșierii. Realitatea, artificial consimțită atât de mamă cât și de fiu, este a unor promise viitoare întâlniri, în timp ce frica de un cu totul alt scenariu care va împiedica revederea, stăpânește ambele suflete. Este ultima imagine pe care Paisie Velicikovski avea să
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sunt ca niște păsări exotice ce învață să zboare printre valurile mării și ies apoi în libertatea văzduhului. Capricioasele stări sufletești nu izbutesc să estompeze lumina muzicii. Talentul transfigurează graiul sonor într-o nouă viziune, colorată cu fraze melodioase până la sfâșiere. Emoțiile sunt irepetabile. Nici un accent în plus, nicio respirație. Și oare cum ne mai putem imagina suplețea muzicii? Poate fi scrisă într-o carte, reluând o formă inexprimabilă și complexă într-una de curcubeie sonore, înșirate parcă pe fir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
armoniei miraculoase a materiei cu spiritul unității naturii umane. Propagarea neamului omenesc se împlinește în iubirea care creează unitatea: «Și amândoi vor fi un singur trup» (Mt 19,5). Familia umană este una în strămoșul unic: Adam. Păcatul a marcat sfâșierea acestui plan dumnezeiesc de unitate a lucrurilor și a omului cu Dumnezeu prin har, iar pentru a se elibera de păcat trebuia restabilită unitatea în noul Adam, Isus Cristos. «Da, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de dreptul oricărui Român de a fi la el, lângă ai lui. Nu putem decât să-i dorim să se inspire din încercările lui și din durerile țării pentru a fi de ajutor în zilele acestea de îndoială, neîncredere și sfâșieri. ...Vechiul prinț Carol să învie ! De altul nu voim să ne aducem aminte...”. Parlamentul întrunit adoptă legea prin care fostul rege Mihai primea titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. Proiectul legii a fost redactat și expus de Mihai Manoilescu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
au așteptat în Palat. „Masa oficială a decurs într-o atmosferă sobră, de liniște reflexivă, cuprinzătoare, egal de atentă față de cele două evenimente ale zilei, și cel reflectând pregătirea pentru viață a viitorului suveran și cel impus țării prin teribila sfâșiere a teritoriului național” Se pare că înaintea sau la începutul masei festive a avut loc ceremonia înmânării diplomei de bacalaureat lui Mihai (și celorlalți elevi ?) în prezența lui Carol al II-lea, a lui Urdăreanu, a președintelui comisiei, Petre Andrei
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
2011, Botoșani Galați) Daniel Corbu ...mi-i dat să cred în poezie nu ca într-o profesiune ci ca într-un miracol. ...pot spune că Dumnezeul Poeziei m-a smuls din seninul celest și m-a aruncat himerelor spre veșnică sfîșiere. ...poeții atinși de blestem, poeții cu destin nu pot fi decît sclavii cuvintelor, tertipurile lor pentru ca un cuvânt să se așeze la locul său și să dea strălucire unui text critic seamănă cu ale îmblânzitorilor de lei. Eminescu este și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
relația cu poezia o consider la fel de intimă ca aceea cu misterul sau cu Dumnezeu. Mă consider un poet tragic. Revenind la începuturi, pot spune că Dumnezeul Poeziei m-a smuls din seninul celest și m-a aruncat himerelor spre veșnică sfîșiere. Cît despre Ozana, îmi dau seama azi că, pornind de la Sfîntul Ion Creangă (cel mai testicular prozator din literatura română), apa asta a devenit Iordanul literaturii noastre. O-ZA-NA: Iordanul nostru purificator. A.B. Ați avut modele literare? Cum și când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Prietenie și Singurătate. E de-ajuns ca omul să fie alfabetizat și se trezește scriind texte pe care le numește fulgerător poezii, asta chiar fără a ști definiția poeziei, fără a fi aflat vreodată de împărăția metaforei, de blestemul și sfîșierile poetului adevărat, născut iar nu făcut. Deh, pe internet și dincolo de pereții internetului, dincolo și dincoace de coperțile cărților autori sunt mulți, dar poeții sunt foarte puțini. În acest moment s-a creat o atît de mare confuzie de valori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
avea astfel un răspuns. Paulina Popa Literatura noastră cea de toate zilele este cea care m-a salvat în orele de singurătate, este cea care nu m-a decepționat niciodată. Poemul este bărbatul puternic, este tatăl, fratele, iubitul. Poemul este sfâșierea, urletul dragostei. Mă simt bine atunci când evadez din propria viață, invadând spațiul poetic, ori poate atunci când poemul îmi invadează viață și mă ajută să trăiesc mai bine să trec cu mult mai multă ușurință pe coridoarele sociale ce devin din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
evadez din propria viață, invadând spațiul poetic, ori poate atunci când poemul îmi invadează viață și mă ajută să trăiesc mai bine să trec cu mult mai multă ușurință pe coridoarele sociale ce devin din ce în ce mai strâmte. Poezia este ceva dramatic, este sfâșierea, arsura și sângele din arterele poetului A.B.Doamna Paulina Popa, sau să vă spun Paulina Emia?! Mă bucură să ne găsească începutul acestui an 2014 în fața unei cești de cafea, într-o dimineață de iarnă. Permiteți-mi, pentru început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și spun asta pentru că toate premiile și distincțiile, toate realizările materiale și financiare, toate bogățiile lumii nu echivalează starea de grație care te protejează, te ridică, te purifică atunci când scrii. Poemul este bărbatul puternic, este tatăl, fratele, iubitul. Poemul este sfâșierea, urletul dragostei. Mă simt bine atunci când evadez din propria viață, invadând spațiul poetic, ori poate atunci când poemul îmi invadează viață și mă ajută să trăiesc mai bine să trec cu mult mai multă ușurință pe coridoarele sociale ce devin din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu președinți și regi demenți și beți. Este o flacăra ce încearcă să spulbere mormanele de gheață, ce încearcă să dezghețe lumea înghețată a nemernicilor ce poartă indolența și gheață în suflete. Orice ar fi, Poezia este ceva dramatic, este sfâșierea, arsură și sângele din arterele poetului. Ceva neînțeles care ne înțelege, ceva sfânt care ne sfințește și, fără a deveni dramatică, poezia este peste tot este aerul meu și, mai presus de toate, este bucuria tuturor zilelor, este TIMPUL. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fenomene interferente) funcționează nu doar în aria sacrului. În materie de creativitate, cineva "inspirat", pătruns de un anumit elan plăsmuitor, se crede capabil de miracole. Un astfel de elan e act de miraj plenitudinar, aliaj de exaltare și beatitudine; momentan, sfâșierile, dubiile, disensiunile omenescului obișnuit se decolorează. Orice creator autentic, indiferent de domeniu, se simte vizitat de un daimon bun (în latină genius); la cei din vechime, grecescul enthousiasmos era un mod de jubilație pură, entheos presupune euforie, transsubstanțiere prezidată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ne mărginim la fenomenul poetic, de la Valéry la Rainer Maria Rilke, cel mai important și cel mai criptic poet al sec. XX. Voi reda Începutul primei elegii de la Duino În care fenomenul de frumusețe este condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc această limbă, să-și poată da seama de pietatea și de fidelitatea poetică și intelectuală a traducătoarei. Elegii I. Am cunoscut-o, ca să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mult sau mai puțin echilibrată între cele două populații, ba avea și mijloacele de a-și impune voința (chiar dacă acest echilibru aproximativ n-a durat decât treizeci de ani). Astăzi, spun ei, trăim sub un mandat mult mai rău, avem sfâșierile reciproce, dar fără un arbitru-judecător de tușă (ONU fiind prea inform pentru a tranșa în vreo cauză anume). De fapt, nici opresorul englez însuși nu-și făcea prea multe iluzii în privința viitorului, dacă e să luăm de bună declarația din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au toate un model sacru fără identificarea căruia sensul ar scăpa în analiza creațiilor folclorice. Mutilarea inițiatică, simbol al lepădării de omul vechi, supus timpului, este bogat reprezentată în mitologia universală: „numeroase tradiții reflectă această imagine a morții inițiatice prin sfâșiere: Osiris sfîșiat de Set în 14 bucăți care ar corespunde celor 14 zile ale lunii în descreștere, cu valorificarea «agrară» a bucății falice pierdute; Bacchus, Orfeu, Romulus, Mani, Hristos (...), Attis (...), toți niște eroi mutilați în cursul unor patimi”. Integrarea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a țesăturii. Desigur, țesătura, ca și firul e mai întâi o legătură, dar și o legătură liniștitoare, e simbol de continuitate, supradeterminat în inconștientul colectiv de tehnica «circulară» sau ritmică a producerii sale. Țesătura e ceea ce se opune discon¬tinuității, sfâșierii ca și rupturii”, adică acțiunii periodice a haosului vecin. Imaginea fetei purtată între coarnele unui bou sur are intensitatea unei hierofanii: „Jaim, mic, mare-a venit,/ Ler Doamne/ Și de mare margini n-are/ Și de-adânc, mi-e potrivit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în care acesta era întâmpinat. Unii au observat însă că această comportare, pe cât îi dezvăluia poetului firea, pe atât îi ascundea existența personală, abătând atenția semenilor de la multele sale suferințe tăcute. Din tinerețe fusese chinuit de boli grele și de sfâșierile produse de o mare dramă familială. Din orgoliu nu divulga aceste lucruri, știute totuși de apropiații săi. Prefera să ofere despre sine, acționat de același orgoliu, o imagine a egoismului și a impasibilității decât să se știe că este om
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unor mituri și simboluri specifice. Elegiacă, dar fără despletiri patetice, fără hohotiri, poezia ei transmite, ca sentiment fundamental, îndurerarea în fața distrugerii lumii vechi țărănești, proces care îi apare, ca și lui Marin Preda, drept fără întoarcere. De aici disperarea, revoltele, sfâșierile. Orașul, în schimb, va cons titui, în reprezentările sale apăsat maniheiste, o țintă a imprecațiilor, a sarcasmelor, văzut ca un sediu al răului agresor și al imposturii, al poleielilor coclite: Invizibile porți de orient în amurgul călit coclit-poleit distanța dus-întors
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
grămadă mocirlită pe care obișnuim s-o numim în chip pompos „pasiunile omenești“... Mă simt ostenit... de iluziile mele, de dorințele mele, de această realitate care mă împresoară și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
devine de prisos...“ Pentru înălțimea de un metru a garniturii de calorifer, un sin gur crac va fi prea de-ajuns. De altfel, asta simplifica lucrurile: smulgi cracul din cusătură, iar apoi îl sfâșii în fâșii longitudinale, cu grijă - fiecare sfâșiere să corespundă expirației lungi și ample a unui om care doarme adânc, pentru a nu stârni bănuiala auditivă a paznicului... Apoi împletești fâșiile obținute trei câte trei, așa cum își împletea Nonina părul, pentru a fi sigur că nu se vor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dorința altuia îndreptată spre tine făcea mai suportabilă răvășeala de care erai cuprins în fața benzii rulante ori la masa de scris. Urmarea: nu cunosc altă țară în care intimitatea să fi fost atât de întramestecată cu minciuna, amăgirea, fățărnicia, cu sfâșierea propriei substanțe. Nici o altă țară cu atâta violență în familie, atâtea divorțuri și copii lăsați de izbeliște. Când ești cu nervii la pământ, n-ai cum s-ajungi la „fericirea inimii“. și-atunci, n-ar mai rămâne din „fericirea insulei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]