1,455 matches
-
eului atestă aceeași trăire agonică: un port în amurg e ca un imens cimitir, dominat de crucile catargelor, lumea seamănă cu un vas fantomă plutind bezmetic în întuneric și nemărginire, toamna și iarna nasc „stanțe triste”, ca într-o părăsire sfâșietoare, când „zdrențele de gânduri moarte” nu îi mai pot oferi omului decât viziunea propriei înmormântări. Profund nefericit de cunoaștere sau de trăirea laică, poetul invocă revenirea la credință, jinduind o învestitură mesianică, pe care să i-o acorde Dumnezeu: „Rodește
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
asumare gravă a descendenței țărănești. Patriotismul, marcat aici în doar câteva poezii, devine predominant în Nopți ardelene, carte care cuprinde versuri scrise în plin război, în momentul în care Z. a fost nevoit să ia drumul pribegiei. Este explicabil dorul sfâșietor care îi inundă textele: „Când am plecat era o jale-n sate / Amurg de sânge mi-a-nsângerat calea / Izvorul suspina strângând în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
nu poate s-o îndure, se adresează din nou mitului pe care l-a creat (Stello) cu această rugăminte: „Viața mea e proastă, mai vino să mă scuturi”. Nu se joacă deloc cu vorbele. Bocetul ei este demn și rugăciunea sfâșietoare. Dă acum și o judecată aspră, dar dreaptă, despre condiția intelectualului român: „Așezați în mediocritate, într-o țară mică, fără atmosferă culturală prea intensă, handicapați de lipsa de avere, înzestrați cu un spirit critic care ne împiedică să ne credem
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
lor suferință. Vom expune succint, în continuare, cele mai importante aspecte în sensul acesta. Bolnavii psihici, cu foarte mici excepții, nu sunt indiferenți față de suferința lor. În marea lor majoritate, ei simt și trăiesc într-un mod penibil, dureros, chiar sfâșietor, schimbarea naturii lor, a raporturilor cu lumea, cu societatea, izolarea la care sunt condamnați. Acest fapt este trăit ca o experiență penibilă în cazul nevrozelor, ca o experiență dureroasă, sfâșietoare, în cazul depresiilor, al melancoliei, ca pe o situație de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ei simt și trăiesc într-un mod penibil, dureros, chiar sfâșietor, schimbarea naturii lor, a raporturilor cu lumea, cu societatea, izolarea la care sunt condamnați. Acest fapt este trăit ca o experiență penibilă în cazul nevrozelor, ca o experiență dureroasă, sfâșietoare, în cazul depresiilor, al melancoliei, ca pe o situație de marginalizare, de excludere socială, în cazul alcoolismului și al toxicomaniilor, ca pe o stare de apăsare tensională interioară în cazul situațiilor conflictuale și a complelor, ca pe o confruntare directă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în acțiunile sale și tot ea este cea care-i evaluează consecințele acestor acte. Orice abatere de la legea morală este sancționată de conștiința morală a Eului, iar acesta din urmă o trăiește ca pe o suferință interioară, cu caracter tragic, sfâșietor. În ceea ce privesc raporturile Eului cu conștiința morală, trebuie să avem în vedere următoarele aspecte, pe care le vom analiza în continuare: actele Eului, cenzura morală, consecințele actelor Eului, suferința morală. 1) Actele Eului Eul este instanța conștientă a personalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aici cu câteva personaje-cheie din realitatea politico-militară și spirituală a anilor ’80, o realitate edificată prin progresul fără precedent al științei și tehnicii. Lumea se afla prinsă în logica războiului modern, bazat pe tehnologiile înalte, electronice și nucleare. Era perioada sfâșietorului Război Rece. Criza terifiantă a fost declanșată la 23 martie 1983, când președintele american Ronald Reagan a propus Congresului Inițiativa de Apărare Strategică, adică Star Wars, vestitul „Război al stelelor”8. Era o decizie menită să tranșeze definitiv confruntarea dintre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încă, majoritatea celor care ar fi fost în măsură să gândească au fost lipsiți de cunoașterea istoriei lor și și-au pierdut capacitatea reflexivă. Dacă citim literatura de opoziție rusă, care este singura literatură adevărată a țării, auzim un vaiet sfâșietor, expresia emoționantă a unei disperări infinite, dar aproape niciodată nu întâlnim o analiză rațională” (Besançon, 1997-1998, p. 792). și, pentru a nu pune nimic în ordine, arhivele se închid din nou și disidența dă semne de oboseală. Al doilea conflict
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul unui estetism asumat. Dualitatea iubire / moarte este obsesia modulată în diversele secțiuni ale cărții. Renunțând la dramatismul sfâșietor, poeta acceptă acum legea „risipei de a înflori în țărână”, pentru ca discursul ei să declanșeze jocul dificil al îmblânzirii și armonizării lumii înconjurătoare. Își simte (aduce) îngerii aproape, în buna tradiție a „poemelor cu îngeri”: „Vino, aproape, îngere,/ și surpă
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
în descrierea vieții cotidiene a unei familii de mici intelectuali burghezi, ale căror existențe cenușii sunt surprinse pe fundalul unui peisaj urban la fel de șters și dezolant. „Moartea cotidiană - scria N. Steinhardt - s-a vrut o rapidă căutătură asupra unui mediu sfâșietor de banal și sordid, de natură a incita la deznădejde și a da senzația nereușitei.” Din nou fără ecou în critica vremii, romanul nu este comentat nici după ce pare a fi redescoperit, în 1979, la adevărata lui valoare de „modernitate
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
său i-a propus să vină să trăiască împreună cu el și cu sora sa și familia a lăsat-o să aleagă dacă dorește să rămână la mătușa sa sau să revină sub acoperișul părintesc. Această alegere a fost angoasantă și sfâșietoare. In final a decis să revină și să trăiască împreună cu tatăl său și cu sora sa, dar a continuat să-și petreacă vacanțele la mătușa sa. După o anumită perioadă de timp ea s-a adaptat noii sale situații. Adolescența
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
1905, Dreptate!) sau pedalând pe senzațional („romanele originale” Incestul din București și Misterele Ocnelor Mari, publicate în „Depeșa”, 1901). Calibrate după rețete la modă, ele mizează pe afecte puternice care dau, una-două, în plânset ori se congestionează subit în răcnete sfâșietoare. Trama e pigmentată cu incesturi, violuri, leșinuri, sinucideri, cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
și de Petre Pandrea, M. se revelează, în versurile lui, ca un melancolic ale cărui stări pendulează între vaporoase euforii de ftizic și neliniștea unor rele presentimente - Grădina de sidef (1926), Fluierul lui Marsyas (1928), Versuri (1934). Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
a meditațiilor despre tragediile ultimei conflagrații mondiale din unghi german se găsește în opera genialului W.G. Sebald (1944-2001), german el însuși, stabilit în Anglia (unde s-a și sinucis), care a scris în limba maternă câteva dintre cele mai sfâșietoare și mai izbutite cărți pe teme mergând de la distrugerea orașelor germane de către anglo-americani prin carpet bombing până la soarta evreilor. Această notă nu poate nici măcar schița programul unui travaliu urgent de revizuire, completare și regândire prin istoricizare a memoriei europene, prin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
regulă absente din viețile noastre mai curând banale - între altele, cum știm și din The Closing, Bloom împărtășea pesimismul antropologic revelat de Tocqueville în portretul pe care-l face omului democratic); ca și The Closing, dar pe un ton mai sfâșietor - autorul își aștepta sfârșitul -, ultima carte a lui Bloom este o condamnare a vulgarității epocii noastre; capitolul despre Banchetul lui Platon reia comentariul menționat anterior, fiind cel mai explicit text în care Bloom se referă la iubirea homosexuală, dând un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Frobenius. Cum spune Bloom însuși, America e „o mare scenă pentru exprimarea marilor gânduri”, teatrul unei confruntări - și, aș spune eu, al unei fuziuni problematice - dintre Locke și Rousseau. Fraze și pagini de o exactitate aforistică și de o poezie sfâșietoare în ciuda unor ocazionale accente (auto)ironice, scrie Bloom, în continuarea cărții sale, despre: sine („substitutul modern al sufletului”, „mai mult sentiment decât rațiune”); „dezordinea intelectuală a lumii noastre”; cultură, de la subculturile proliferante - rock, droguri etc. - la „eșecul culturii”, care „e
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
piesele de mobilier se mișcă prin camere; se răstoarnă dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar clacsoanele mașinilor și clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. În
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
lui, și unul și ceilalți fiind la fel de îndurerați că nu le stă în putere să stăvilească ruinarea obștii hărțuite, între etnii vrăjmașe, acolo, în Balcani. Nu pot fi uitate nici poemele de „jale” ale lui C., cele în care deplânge sfâșietor ruina consângenilor lui din Pind, spectacolul satelor aromânești, părăsite mai cu seamă din cauza prigoanei la care a fost supusă populația de către turci în vremuri mai vechi, dar și de națiunile creștine, după ce acestea s-au înstăpânit aici, în urma războaielor balcanice
CACIONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285983_a_287312]
-
târziu, în casa ce aparținea unui cuplu de medici trimiși de o organizație umanitară: aceasta era identitatea noastră atunci. Vila vecină era pustie. Proprietarii ei plecaseră încă de la primele încăierări pe străzi. Iar acum, din grădina lor se auzeau strigătele sfâșietoare ale păunilor cu care soldații se distrau, fugărindu-i. Una din păsări, cu gâtul sucit, se zbătea pe jos, alta zăcea străpunsă de o bară de fier... Aruncând din când în când câte o privire asupra măcelului, ardeam într-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sentimentul înfiorat al naturii rustice, ca și o anume dispoziție contemplativă, melancolică par ieșite de sub pana lui Alecu Russo. Emanând dintr-o adorație adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se arate eroul providențial, Mesia, de
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
Nasul mare Îi părea umflat de necaz. Apoi se Întorcea, Își făcea cruce și se așeza la locul ei unde rămânea Înțepenită până la sfârșit. Deci: biserica Adormirii Maicii Domnului În acea dimineață de iulie. Tămâia ridicându-se cu un miros sfâșietor, ca speranțele deșarte. Înăuntru (afară burnița) miros de lână udă. Umbrelele picurând pe sub strane. Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu văd cum aș putea să Închei această secțiune a vieții mele fără să pomenesc următorul fapt: Tipul de vierme de mătase crescut pe scara cea mai largă, larva lui Bombyx mori, nu mai există nicăieri În stare naturală. Cum sfâșietor afirmă enciclopedia mea: „Picioarele larvelor au degenerat, iar adulții nu mai zboară“. CARTEA A PATRA VULVA ORACULARĂ De la nașterea mea, când au trecut neobservate, și botezul meu, când l-au eclipsat pe preot, până În adolescența mea zbuciumată, când n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
primite. Fiți atenți! Vor ataca acum! Vocea mea răsună în urechea fiecăruia din școală și instantaneu atmosfera deveni incredibil de încordată. Cei de lângă mine își încetară subit lucrul la șuruburi și încremeniră. Imediat, au venit exploziile! Un clic metalic, țipătul sfâșietor de teamă și teroare al unui Gardian nefericit și sunetul teribil al unei ploi de noroi și membre ce se lovesc de protecția geamurilor noastre, credincioasele noastre table. O mină. Gardienii pășiseră în grădina diavolului! Apoi au fost câteva împușcături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ființe, pentru că vremea ei nu a venit încă..." Cele două entități fuzionară într-o anumită parte și Corvium, împreună cu ceilalți Sfetnici și cu Cronicarul, simți celălalt suflet cum se contopi cu al său. Era minunat! Dar apoi durerea începu. Era sfâșietoare! Era deosebită și îngrozitoare prin faptul că nu era o durere fizică. Era una sufletească. Era ca dorul sau ca cea pe care o simți când moare cineva apropiat. Dar e de mii de ori mai tare! Și ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era foarte cald. — Stați jos. Maigret se așeză În colțul lui, unde Își umplea lent pipa, fără să-și ia ochii de la fața industriașului. Acesta se așezase pe scaun și aștepta, În aparență calm. Era Însă o atitudine dramatică, aproape sfâșietoare, și comisarul simțea asta foarte bine. Nici o tresărire pe fața lui. Privirea se deplasa de la un polițist la altul și probabil Încerca să ghicească rolul șters jucat de Maigret. Lecoeur, ca să mai câștige puțin timp, Își aranjă blocnotesul și creionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]