814 matches
-
Lume, decât cele trăite în acele clipe când, cu luciditatea dintre două beții, îmi dădeam seama că nu mai are rost să trăiesc. Textul meu însă nu se revărsase încă. În dimineața de după acea noapte în care credeam că toate sfârșite sunt, a trebuit să ajung, un fel de fugă deznădăjduită, pe malul Dunării. Să ajung pe o șosea uitată între ape clipocind, cu sălcii de-o parte și de alta, cu cioturi de munți într-o zare albăstrie. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența lui, mereu Închis În peșteră, avea să se transforme Într-un iad; că, odată sfîrșite rezervele de carne de broască-țestoasă, fără apă sau hrană, supraviețuirea avea să se devină tot mai dificilă și zilele de liniște și bunăstare, În care nu trebuia decît să se așeze pe culmea falezei și să se uite prin lunetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-a produs pe neașteptate o agitație, ca și cum se Întâmpla ceva. În timp ce Phoebe și Valerie se pupau de rămas-bun, apăru din senin Marci, care Începu să se salute cu absolut toată lumea, cu pupături, de parcă petrecerea nu ar fi fost pe sfârșite, ci de-abia la Început. Avea un machiaj complet, cu un ruj Schiaparelli roz. Era Îmbrăcată cu pantaloni mulați din satin negru, pantofi cu tocuri Înalte, decupați În față, care-i lăsau la vedere unghiile date cu ojă roșie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Am auzit-o din Întâmplare când vorbea la telefon. — Ce a spus, mai exact? Mă temeam de răspunsul lui Marci. Era ceva care avea legătură cu primirea unei bijuterii de la el și apoi plecau Împreună undeva. —Undeva? Unde? am Întrebat, sfârșită. Nu știu, dar sunt furioasă pe ea... să se poarte astfel. După ce eu, foarte generoasă, i-am Împrumutat ținuta mea Jet Set cu stea roșie. Singura persoană din lume care mai deține o astfel de ținută este Athina Roussel. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu-i așa, Lucy? Lucy înclină din cap. — Și câte zile au mai rămas? o întreb. Lucy ridică două degete. Aha, îmi spun, deci așa stau lucrurile. Copila s-a înmuiat, în fine. Încă două zile și chinul o să ia sfârșit. Honey își mijește ochii, în același timp bănuitoare și îngrijorată. La urma urmelor, se ocupă de copii și simte că ceva e în neregulă. Dar sunt un străin și, în loc să mă sâcâie cu întrebări despre jocul ciudat și nesănătos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
câteva calendare, mai ales pe cele care aveau rubrici istorice, luă Universul din 3 septembrie 1893. „Luni s-a ținut la Ministerul Cultelor licitația pentru dărâmarea bisericii Sărindarului. Dărâmarea s-a adjudecat pe preț de 3 500 lei. Lucrarea trebuie sfârșită până într-o lună.“ Asta sigur că n-a făcut bine faimei lui Filipescu. Deși bucureștenii acestui sfârșit de secol se gândesc mult mai puțin la cele sfinte față de lumea începutului de veac, deși mulți, între care și el, se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Buzău. Mai urcase la ultima stație două "Cosânzene" cu câte două manerci fiecare și acum stăteau în picioare și se sprijineau în cobilițe precum biblicul Moise în prețiosul său toiag. Deși au trecut vreo zece ani de la Povestea de dragoste sfârșită atât de lamentabil, Bidaru nu îndrăznea încă să intre în compartiment și să stea față în față cu ea. Ar fi avut în față pe fosta lui prietenă și profesoară în același timp. Mai incomod ca orice era să-l
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
apropiere de mai multe ori, l-a surprins de fiecare dată bolborosind ceva neînțeles și chiar vorbind de unul singur. După părerea ei, deși cam agitat, dormise profund întreaga noapte fără a se trezi, iar acum, când dimineața era pe sfârșite, el încă se mai lupta cu somnul, încă se mai afla într-o altă lume. El însă era convins că întreaga noapte nu a închis o singură pleoapă și că, în tot timpul acesta, a retrăit o parte mare din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Burlacu Victor fără nici o problemă, deoarece ușa era, ca și la camerele vecine, deschisă larg. La masa acoperită cu ziare pe care se aflau și câteva cutii de conservă cazonă, jucau table cei doi subofițeri, vecinii săi. Jocul era pe sfârșite. Tocmai aruncase ultimul zar. Locotenentul Burlacu Victor era în permisie. Trebuia să se reîntoarcă pe 1 iulie. La mulți ani, Petrică! Salut tuturor și la mai mare! După ce a strâns mâna sărbătoritului, în timp ce puse capsulele și pachetul, învelit în ziare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o săptămână în urmă, în după-amiaza zilei de 10 octombrie, anul 2026 ora 18 și 30 de minute. Plimbarea, drogul purificator, una din satisfacțiile sau plăcerile lui cotidiene fără de care ziua nu s-ar încheia cu bine, era pe sfârșite. Un apus minunat care trezește, chiar și la ființele efemere, pofta de a mai apuca măcar încă o asemenea zi, înainte de a-și da obștescul sfârșit. Coroanele copacilor de mărimi, esențe și culori diferite, cu ramurile lor îmbătrânite, fără vlagă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă a casei, adăpostește o fântână cu ciutură... ... În ceardac, lângă dereg, bătrânul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
linia vieții se frânje, aici...gata!.. O vezi? Țiganca îi arătă o linie imaginară. Ochii ei negri îl înțepau în inimă, ca două pumnale... Contemplație și groază Soarele aluneca încet spre asfințit... Marea sărbătoare a Sfintei Măria Mare, era pe sfârșite... Când Anuca cu Sultan la pas și Pârvu, ținând aproape, se îndepărta de sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri și tobe, pășea în altă lume... într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prin limpezimea gândirii sale, să îl lumineze și să îl aducă pe făgașul potrivit, după cum se cuvine. Ah, hățișurile vieții culturale de astăzi sunt imposibile! Însă toate acestea sunt doar abateri de la subiect (scrise, totuși, cu un rost). Acum, odată sfârșită introducerea, la treabă! F 40 Rareș Tiron Domnul Eugen - a mi se îngădui să-i tăinuiesc numele cel mare, din respect și din prețuire pentru familia lui, ce poate că-l mai plânge încă - era medic rezident într-un spital
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se țină de tot ce găsiră la îndemână ca să nu zboare din mașină. în zori, locotenentul Razman se opri să pună benzină, goli bidonul și-l întoarse cu gura-n jos pentru ca Gacel să vadă că nu minte. — E pe sfârșite, îi atrase atenția. Targuí-ul nu răspunse. Așezat în partea din spate a mașinii, privea orizontul ce începea să prindă formă și linia neagră ce se desena în fața lor, frântă și lipsită de armonie. Masivul Sidi-el-Madia se înălța brusc în mijlocul pustiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nu pot rămâne aici. Se Întrebă chiar dacă n-o vor acuza de moartea lui. Străinii ăștia, a căror limbă n-o putea Înțelege, erau capabili de orice. Dar, din cauza unei curiozități bizare, Întârzie prea multă vreme, În timp ce făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai Îndeaproape decât Îndrăznise vreodată Înainte. Manierele dispăruseră o dată cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea mea a ajuns la un punct în care ar fi plesnit ca o coardă întinsă peste măsură, clopotul mănăstirii și-a trimis primul dangăt, semn că vecernia a luat sfârșit... Bătrânul a făcut semnul crucii, cum numai călugării știu a-l face, și s-a ridicat în picioare. Cu pas măsurat, s-a îndreptat spre celălalt capăt al cerdacului, unde s-a așezat cu mare greutate pe fotoliu. Atunci am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
suficientă forță încât să-l afecteze în vreun fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș, într-o groapă puțin adâncă, unde aceasta să fie protejată de uragan și, odată sfârșita această treabă, isi căutară adăpost în minusculă peșteră în care Roonuí-Roonuí și cu iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea grupului. Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mână la cinema. N-am văzut nimic din film, tremuram. Pe strada unde locuiam, întâlneam o fată care îmi părea nemaipomenit de frumoasă. Seară de seară o conducea, până în dreptul porții, un bărbat înalt, îmbrăcat neglijent. La despărțire se sărutau, sfârșiți unul în celălalt. Ce imbold îi trimitea în aceeași clipă unul spre celălalt, cum consimțeau ? Credeam că, dacă cineva te iubește, ți se transmite instantaneu dorința de a-l iubi. Un fel de magie căreia nu i te poți sustrage
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mă iertați... și uite-așa. Înaintează fără putere, amețită. N-ar fi trebuit să se culce așa târziu. De-atâtea ori își propune ca duminică seara să adoarmă devreme, dar totdeauna se ivește ceva, dimineața de luni o găsește anchilozată, sfârșită. Îl zărește pe inginerul-șef, ieșind de la poștă. Grăbește pasul : i-ar plăcea să-l audă în fața ei, brusc, nu mai apare decât la mari intervale prin ateliere și doar în fugă. Din emoțiile de-acum zece ani, când nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mașina, trebuie să hrănim șoferul. TÎnărul s-a așezat și am luat o cină minunată: În localul acela se serveau cotlete mari și suculente, prăjite În unt, fripturi groase cît degetul, stridii minunate și pește. Știu că sezonul era pe sfîrșite, dar ne-am Început cina cu stridii și șampanie: cred că tînărul nu prea era obișnuit cu băutura. Tata Îi tot umplea paharul și s-a Îmbătat rău de tot. Era tare caraghios și vorbea Întruna despre răspunderea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că se Întorcea spre casă și apele Îl abătuseră din drumul său. Întîmplările ulterioare arată că se afla Într-o stare jalnică și avea mare nevoie de ajutor: pînzele erau sfîșiate, vasul găurit, iar rezervele de hrană și apă pe sfîrșite. Într-o noapte, În timpul unei furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului cel chior a fost mînat spre țărm și aproape sfărîmat. Printr-o adevărată minune a reușit să se strecoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de la douăzeci de centimetri deasupra capului meu Adelina se milostivi: - Eh, se mai întâmplă. Nu-i nimic, așteptăm să întoarcă tramvaiul și îl luăm în sensul celălalt. Leoarcă de sudoare, ne-am urcat în tramvaiul de coșmar. Eram așa de sfârșiți, că nici nu mai puteam vorbi. Peste o oră ne-am oprit în fața gardului din tablă verde de pe Muzicuței nr. 2. Zuza, de obicei atât de geloasă pe cuceririle mele, acum ridică doar capul, dar imediat se prăbuși la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Muzeul Poetului(...), Poemul de dimineață(...), Cuvinte lângă zid(...); câteva poeme au fost publicate în revistele literare ale vremii..., începând din 1981 și până în 2007. Construite, în general, prin filigranare senzorială - trilul păsărilor, cântul continuă. Cine ar pricepe / De-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în care poetul promite, prin simpla lor aducere în poezie, sensuri adânci, pe care le ascund, între altele, somnul frunzei iarna, lumina în dușmănie lăsată de lună asupra pământului, o arteziană care împrăștie răcoare / la ora când amiaza-i pe sfârșite, sau, ochiuri de apă, pe străzi de peste ocean, fiindcă, așa cum mărturisește, poetului îi place să aibă revelația nimicului, în fiecare dimineață când stă în cap / pentru o mai bună legătură cu pământul. Un sentiment de dezabuzare străbate, de la un capăt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]