985 matches
-
lumea întreagă. Cine, fiindu-i smulse unghiile de la mâini și de la picioare, a suferit cu bărbăție? Cine a răbdat cu vitejie, fiindu-i dezrădăcinate arterele? Cine a suferit cu vitejie, fiindu-i despărțit trupul de cap? Cine, fiindu-i oasele sfărâmate? Cine, fiind pus necontenit pe jăratic? Cine, fiind aruncat în căldarea cea de pe foc? Arată-mi de acestea. A muri cineva prin otravă este totuna cu cel ce doarme, căci această moarte se zice că este mai dulce decât somnul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
o duminică liniștită, dar posomorâtă, când de nicăieri nu se auzea nici o șoaptă, nici un murmur. Am urcat pe niște trepte, altele decât acele 98 la număr pe care le știam. Am privit spre scara de altădată. Era părăsită, cu piatra sfărâmată, năpădită de bălării pe unele locuri. Acolo, pe ultima treaptă a scării, m-am așezat și am simțit o mare durere sufletească. Ca-n poveste, am văzut, în locul clădirii necunoscute, Școala înălțându-se albă, maiestuoasă. Am pătruns sfioasă înăuntru. Sunase
Curierul „Ginta latină” by Maria Lăudat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2328]
-
rătăci etern. N-am crezut N-am crezut vreodată Să sufăr din vina De a fi iubit. N-am crezut vreodată Că gonindu-te, Te iubeam copleșitor. N-am crezut vreodată că plecând, Ai putea lăsa în urma ta Un Univers sfărâmat, Buchet de visuri frânte, care dor și cheamă. N-am crezut să învăț a muri vreodată ! Dacă vreodată Dacă vreodată dragostea noastră Va zâmbi, chemându-ne, Mâinile noastre se vor uni și îi vom săruta chemarea. Dacă vreodată dragostea noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce sâni de fecioară stâncoși noaptea preaplini degetelor morții grei de febră se lasă sfâșiați sfărâmați surâși în spume (1972, Cluj, pe zidul ce desparte Calea Turzii de Cimitirul Házsongárd) căderea în film la prima vedere pare o nimica toată la a doua parcă ar fi o adâncire în ceva deja de demult știut apoi devine
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
locuită de înțelepți. Un ceas prăpădit într-un naufragiu de scoici arăta ore, dar și alte amănunte ale luării de sine. Cu toții și-au dat cu părerea... până și negrul care lăsase în nisip doar urma lui „după aceea”. Catarge sfărâmate, butoaie, parâme aruncate la mal - toate se gândeau dacă să-l mănânce pe negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
lungă în om Decât noaptea, iar alfabetul stelelor cade Într-o altă ascendență a vârstelor, risipirii Spiritului în carne În mii de alte spirite, atunci din sfărâmare Locul ființei stabilit de la facere apare Ca în androgin mirii. Da, tu, cel sfărâmat, fragment de literă, Nici măcar cuvânt, plutești carnivor și aerian Cu Regatul pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și vocale sacre? Pe ce chip Repede scufundat în limpezimea de brumă? Câtă splendoare devenită
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
ocrotește Zi de mare bucurie. Cel născut venind din cer, Aduce pe pământ pace,dragoste,vis și mister. În această zi prezisă, tot ce-i rob se ‘liberează, Răul e zăgăzuit și obida-ncetează. Puterea morții slăbește sau este chiar sfărâmată Și păcatele sunt șterse și greșeala e iertată. Să luăm bine aminte, la cinstea ce ni s-a dat, Făcându-ne părtași firii Domnului, ce ne-a mutat În Împărăția Sa și-astfel ne-a răscumpărat Și care cu-ndreptățire ne
Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
idilica, fantastică, ca de altfel cum au făcuto și evreii. Apoi construiește apologia lui Hristos, rabinul evreu, care în momentul când a fost botezat de Ioan în apă Iordanului, unde Adam aruncase pactul semnat cu Diavolul, respectiva piatră a fost sfărâmata sub talpă christică (fantezie tacuciană!); Oricum, despre mitul facerii a curs multă cerneală. E tentant pentru că este vorba de începuturile biologice rămase încă în imperiul misterului. Și în excursul lui trist ajunge la prețuirea clipei alunecătoare, ceea ce au recomandat toți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
îl apărau de frig ca și cum acesta nici n-ar fi existat, iar apoi... Viscolul dispăru. Și copacii. Se afla pe o plajă cu nisip. Dinaintea lui se întindea o mare albastră, luminată de soare, care făcea vălurele peste clădirile albe, sfărâmate. De jur-împrejur, răspândite până departe pe marea aceea frumoasă, prea puțin adâncă, departe de tot; spre colinele năpădite de ierburi, se aflau rămășițele unui oraș cândva impresionant. Peste tot plutea nimbul unei epoci incredibile, iar tăcerea civilizației moarte demult era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dar e de presupus că neproști. Și totuși, de ce această operațiune prostească? De ce, în loc să-și bage banii în ceva viu, dinamic, util, îi îngroapă în pereții acestor cavouri supraetajate? Când un îmbogățit prin evaziune fiscală, traseism politic, credite nereturnate, caritasuri sfărâmate sau telefoane date la fix unor infractori își face vilă, știe foarte bine de ce-o face. Vilele, gipanele, merțanele, bodigarzii, rolexul pe mână sunt simboluri ale castei prădalnice. Fără ele nu ești de-al lor, nu exiști. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
În umbră. Numele meu e Gualterio Malatesta, ai auzit?... Și-s din Palermo... Vreau să-ți amintești bine toate astea când te voi omorî! Bărbatul grav rănit de Împușcătură continua să ceară Împărtășanie. Avea umărul complet dislocat și osul claviculei sfărâmate apărea prin rană, făcut zob. Nu mai avea mult până să dea colțul ca să se Întâlnească cu stăpânul lui, Diavolul. Diego Alatriste Îi aruncă o privire scurtă, indiferentă, Îi scotoci prin buzunarul amplu, așa cum făcuse Înainte cu mortul, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Debitul influent în facilitățile de epurare și concentrațiile scăzute de poluanți degradabili indică nivelul ridicat spre foarte ridicat al infiltrărilor de apă în rețelele de canalizare din orașele analizate; 2. Nu este neobișnuită prezența de secțiuni de conductă deteriorate (beton sfărâmat, secțiuni colmatate, conducte de beton prin care au pătruns rădăcini de arbori etc.Ă; 3. Rata insuficientă de branșare la rețelele de canalizare induce riscuri importante de sănătate publică în cele mai multe orașe, în special în zonele în care populația este
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
să-mi iau rămas bun de la fostul monument. Intreaga incintă din față nu mai exista; Casa sau Palatul Domnesc și Stăreția erau fără acoperișuri și fără zidurile de la etaje, din biserică se smulgeau ferestrele, lăsând mari orbite negre în zidurile sfărâmate. Pănă la 15 decembrie 1986, în preajma Crăciunului, terenul pe care fusese ridicată între 17161740 falnica mănăstire era complet liber, totul fusese ras de pe fața pământului”. Din fericire au fost și monumente istorice și religioase care au scăpat de distrugere ca
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
of Leven, rulînd uneori printre cîmpii, alteori pe străzile șerpuitoare ale satelor industriale, apoi ajunse la apa mare și strălucitoare a lacului Lomond și o ținu pe malul vestic. Insulele cu copaci, cîmpii și căsuțe se întindeau ca niște bucăți sfărîmate ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoase el, desfăcu ambalajul îmbibat de apă și o reîmpachetă în propriul rucsac, lîngă termosul cu coniac. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol carului și observă prova unui alt car. Drumul era ascuns de un cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte și spițele ițite printre carcasele îngropate în nisip ca niște catarge, ancore și roți titanice. Era imposibil să te cațeri pe ele, așa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un deget disprețuitor. Poeții ne spun că timp de două milenii Europa a vibrat și s-a întreținut cu energiile degajate de lichidarea Troiei asiatice. Citez din celebrul epos lancastrian: „De cînd asediul și asaltul au încetat în Troia, Orașul sfărîmat a ars pînă la cenușă, Enea cel Viteaz și-ai săi de viță-soți Provincii au prădat și stăpîni au devenit Aproape a tuturor bogățiilor din Insulele de Apus; Căci bogatul Romulus la Roma strînge bogățiile, Cu mare fală fortăreață face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o pasăre-n colivie, și nimănui nu-i pasase s-o elibereze, așa că acum privea probabil, de la cincisprezece metri înălțime, dezastrul cartierului negustoresc, bucuroasă că, în definitiv, rămăsese în viață. Surorile, cu degetele umede împletite, pășiră pe podele de vitrine sfărâmate, peste ghete ortopedice împrăștiate peste tot - o schijă spărsese talpa uneia, de o palmă lățime, lăsând să se vadă înăuntru, pe un așternut încrețit de satin, un minunat revolver de damă, cu șase țevi și minuscul mâner de sidef; în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
limpede ficatul, inima și plămânii, intestinul gros și cel subțire, rinichii și vezica. Ochii deschiși către cer păreau două bile de sticlă verzuie. Pe stânga străzii se mai afla doar cerul albastru și gol, sprijinit de câțiva piloni de zidire sfărâmată. Se vedeau, peste un maidan cu gropi conice și grămezi de deșeuri, casele, multe întregi, de pe strada cealaltă. "Doamne, Manoară", șopti Vasilica, încremenită în mijlocul străzii, "n-a mai rămas nimic... nimic..." Toată viața lor trebuia luată de la capăt, în cine știe ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părând a căuta ceva. O funcționară cu poșetă albă le privi un moment și trecu mai departe. Fetele, cu capul în pământ, prinse iarăși de mână, dădură ocol caselor ruinate, încercînd să mai zărească, prin mormanele de cărămidă și mobilă sfărâmată, vreun vestigiu al fostei lor vieți. Când ajunseră în spate, la intrarea de serviciu, pe unde ucenicele intrau de obicei în clădire, o priveliște înduioșătoare li se înfățișă. Maria n-avea s-o uite niciodată, și avea s-o povestească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ne-au ieșit în față. Era ca și când secole trecuseră peste clădirile din tablou. Nici un perete al lor, subțire și fragil ca hârtia, nu mai era-ntreg. Ferestrele deveniseră găuri albe în pereții din blocuri de marmură dislocată. Pe muchea zidurilor sfărâmate creșteau copăcei profilați, negri ca smoala, pe lună. Crini de mlaștină, transparenți, își deschideau receptaculele ca de meduză, fixați pe șoldul vreunei statui doborâte. Himerele de pe ziduri urlau fără sunet către stelele la fel de mute. Din loc în loc, o coloană de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
respectul pentru defileu și pentru Majestățile Lor, batjocura nu putea fi iertată. Căci ce avea mai scump bucureșteanul decât păcătuirea privată și moralitatea publică? Fu nevoie de sute de opintiri ca să-ncline, în zgomot teribil de osii frânte și roți sfărâmate, imensul jgheab, din care-n cele din urmă un val distrugător, ducând cu el naiade și flori, bucăți de pod și de falsă tencuială, câini și pisici, copii îmbrăcați în marineri, mingii vărgate și cocarde tricoloare, se revărsase peste casele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Așa încît, încetul cu încetul, se scufundară în neființă și uitare căpitanul de pompieri și sinucigașa sa nebunie, odaia modestă cu carpetă închipuind păsări și brăduți, casa veche cu ferestre încadrate de grotești capete de lei din ipsos vopsit și sfărâmat, curtea cu leandri înfloriți roz, ulița noroioasă, cu bălți mari în care se reflectau norii mereu curgători, mahalaua întreagă, mirosind a mititei și gherghine, orașul înecat în vegetație, plin ciucure de turlele a sute de biserici, Bărăganul întins cât vezi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ți povestesc o dată cum a ajuns aici, în mizeria asta. Știi, nu sânt mai mult de cincizeci în lume." " Cînd a trăit?" l-am întrebat, măturând cu privirea detaliile fantastice ale templelor, cornișele de porfir, postamentele de malachită ale coloanelor sfărâmate. Adevăratul dintre ei doi (căci au fost doi, parteneri și iubiți, nedespărțiți toată viața), adevăratul Desiderio a fost cel mai mic de vârstă, Frangois de Nome. Dar numele a venit de la celălalt, Didier Barra, maestru al vedutelor și-al priveliștilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deveniseră proeminente, fălcile tari, bărbia agresivă și voluntară. Era ca și când marea strălucire a visului s-ar fi retras de pe plaja feței sale, și refluxul, indus de luna plină a pituitarei, ar fi lăsat teren aspru, pietros și plin de scoici sfărâmate unde odată nu fusese decât golful dulce al chipului de copil. Chiar și părul i se întunecase, crescuse și se-ncîlcise, și flutura acum în urma lui în lumea cea singură și vastă a iernii. Bruma răsuflării îi împodobea cu firișoarele ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plodească, din sperma lor rece, oul cu coajă trandafirie al minții. Flotila de vânt paraclet și de foc dădu roată marii planete întunecate și se-ntoarse în valea oaselor, purtând cu ea înțelepciunea infernurilor. Și oasele erau acum foarte uscate, sfărâmate unele de altele. Mandibule și capete de ciolane zăceau între ierburi sârmoase. Falange de degete, orbite, vomere, sfenoide, hârci, coșuri de piept păienjenite erau risipite de-a valma. Și-o voce se auzi: "Fiu al omului, vor putea oare oasele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]