7,439 matches
-
Totul este s-o găsim pe doamna Bellairs, ceea ce n-ar trebui să fie prea greu. Jones se va ocupa de treaba asta. — Cel mai simplu ar fi să mă interesez eu Însumi de ea, la sediul Mamelor libere. Te sfătuiesc să lași asta pe seama lui Jones. — Au să-l ia drept un agent. — Nu-i șade bine unui client să Întreprindă singur cercetări. Așa ceva nu se obișnuiește. Dacă toată povestea asta e rodul imaginației mele, au să-mi dea adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chip“, zise Hilfe, aruncîndu-i o privire malițioasă și incitantă, În același timp. Încep să cred că ne-am Înșelat adăugă el În șoaptă. E foarte amuzant ce se Întîmplă aici, dar nicidecum primejdios. Încearcă să-i iei În serios, Îl sfătui cu blîndețe, strîngîndu-l ușor de braț, și nu cumva să rîzi! Nu uita că e vorba de o prietenă a reverendului Topling. Era limpede că În absența lor se făcuseră În salon anumite pregătiri. Scaunele fuseseră așezate oarecum În cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite de peștii cei mari. Știam eu de ce nu vreau să mă ocup de cazul dumitale! gemu. — Trebuie neapărat să mă sfătuiesc cu dumneata, domnule Rennit! Voi trece să te văd. — A, nu! Rowe auzea răsuflarea grea a domnului Rennit, care adăugă apoi, cu o voce sugrumată: — CÎnd vrei să vii? — La zece. Ești Încă la aparat, domnule Rennit? (Simțea nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
necaz nu-l poate tulbura pe fratele meu. — I-am telefonat și domnului Rennit. — Rău ai făcut! Nu trebuia să-i telefonezi! — Încă n-am Învățat ce trebuie să fac. Bănuiești cam ce a urmat? — Da... Poliția... — Știi ce mă sfătuiește fratele dumitale? — Da. Convorbirea lor era ca un schimb de scrisori care trebuie să treacă pe la cenzură. Rowe simțea o nevoie irezistibilă de a vorbi deschis cu cineva. — N-ai vrea să ne Întîlnim undeva numai pentru cinci minute? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
două minute! — Exclus! — Te rog! stărui el, simțind neapărat nevoia s-o vadă. — Ar fi periculos... Iar fratele meu s-ar supăra... — SÎnt așa de singur! Nici nu pricep ce se-ntîmplă. Și n-am pe nimeni cu care să mă sfătuiesc. SÎnt atîtea Întrebări pe care... — Îmi pare rău... — Aș putea să-ți scriu dumitale... sau lui? — Trimite-mi adresa dumitale. Pe un bilețel nesemnat, sau semnat cu un nume oarecare... Refugiații recurgeau adesea la asemenea stratageme, caracteristice vieții pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noastră. Ea nu mai e doar soția ta, dragul meu, aparține Întregii Anglii, zise doamna Wilcox. Henry porni spre ușă; grăsanul continuă să țină cu stîngăcie cupa de argint, neștiind unde s-o așeze. — Pune-o unde vrei, oriunde, Îl sfătui Henry. Ieșiră cu toții În vestibul, lăsîndu-l singur pe Rowe. — Ai uitat să-ți pui casca, Henry, o auzi el pe doamna Wilcox. Henry fusese un om foarte meticulos, dar Își pierduse această calitate, o dată cu toate celelalte atribute caracteristice; era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așa cum te-am amenințat... Anna te vrea așa cum ești. — E chiar atît de groaznic trecutul meu? Întrebă Rowe cu teamă, dar și cu o curiozitate bolnăvicioasă. Digby Îi șoptea la ureche: „E momentul să devii om Întreg!“ Dar Anna Îl sfătuise să fie prudent. Rowe simțea că se află la o răscruce a vieții sale: i se ofereau anii săi pierduți, experiență adunată În douăzeci de ani de viață! Pentru a face loc unei asemenea experiențe ar fi trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
facem pe morții în păpușoi când locomotiva dezastrelor trece șuierând prin gospodăria noastră. Nici o grupare, fie ea intelectuală, fie pretins implicată în problemele țării nu dă vreun semn că ar avea vreo responsabilitate pentru dezastrul în care ne aflăm. Prost sfătuit încă din prima clipă a venirii sale la Cotroceni, dl. Constantinescu nu numai că a cauționat dezastrul lăsat în urmă de pegra iliesciană, ascunzând cu inconștiență situația reală a țării, pagubele imense și datoriile externe, dar i-a exonerat, individual
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca. Am apăsat pe un buton și pozele au dispărut. Am respirat amândoi ușurați. Taxiul intră în 2 Mai. Noaptea era pe terminate. În spatele unui petrolier ancorat în port, soarele se pregătea să-și arunce leneș primele raze. 12-13 septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
florilor se va apleca spre mâinile voastre. Era în picioare, în spatele grupului nostru de trei, întinși deasupra nuferilor. Avea în mână bastonul lung cu care i-ar fi fost ușor să aducă la mal planta acvatică; în schimb, le-a sfătuit pe cele două femei să continue acea mișcare ce prelungea presiunea trupurilor lor asupra trupului meu. Cei doi nuferi aproape atinseseră mâinile lui Miyagi și Makiko. Mi-am făcut rapid socoteala că în clipa când aveam să smulg floarea aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și băuse patru cești de ceai. Era de loc din nordul țării, urmă ea, și avea doisprezece copii în Francistown. — Prea mulți, comentă Mma Ramotswe. În vremurile astea moderne nu-i bine să ai doisprezece copii. Guvernul ar trebui să sfătuiască populația să se oprească după șase. Șase copii sunt de ajuns sau poate șapte-opt dacă-ți permiți să hrănești atâția. Mma Makutsi fu de acord cu ea. Ea avea patru frați și două surori și considera că asta-i împiedicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ochii. Nu vorbise cu Mma Ramotswe despre asta și nu i se părea corect s-o pună în fața faptului împlinit fără s-o consulte mai întâi. Așa se începe un mariaj? Luând o decizie atât de importantă fără să te sfătuiești cu soția? Sigur că nu. Dar iată-i pe copii. Fetița în scaunul cu rotile, îi zâmbi, iar băiatul stătea lângă ea atât de serios, cu ochii plecați în semn de respect. Trase aer în piept. Sunt clipe în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o pijama de spital. Apoi citi articolul și se indignă: „Persoanele supraponderale au adesea probleme cu insomnia“, scria în articol. „Ele suferă de o boală numită somn apneic, ceea ce înseamnă că în timpul somnului li se oprește respirația. Acești oameni sunt sfătuiți să slăbească.“ Sfătuiți să slăbească! Ce legătură are greutatea cu somnul? Există o groază de oameni grași care par să doarmă cât se poate de bine; zău așa, era o persoană grasă care ședea adesea sub un copac din fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care par să doarmă cât se poate de bine; zău așa, era o persoană grasă care ședea adesea sub un copac din fața casei lui Mma Ramotswe și care părea să doarmă cea mai mare parte a timpului. Oare l-ar sfătui cineva să slăbească? Lui Mma Ramotswe i se părea că un astfel de sfat ar fi total inutil și, probabil, n-ar duce decât la nefericirea persoanei respective. Bietul om ar involua de la a fi o persoană grasă, care doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i spună: Nici o șansă. Regretăm, dar n-ai nici o șansă. Ei bine, făcu Mma Ramotswe, hai să lăsăm la o parte discuția despre bărbați în general și să ne întoarcem la domnul Badule. Ce părere ai? Cartea domnului Andersen ne sfătuiește să pornim de la o ipoteză de lucru. Am fost amândouă de acord că Mma Badule e plictisită, dar crezi că mai e și altceva în afară de asta? Mma Makutsi se încruntă. — Cred că este ceva la mijloc. Primește bani de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că astea îi plac cel mai mult. Băiatul păru mult mai interesat de cumpărături, își alese cele mai vesele cămăși pe care le găsise și i se puse pata pe o pereche de pantofi albi la care sora lui îl sfătui să renunțe pe motiv că erau absolut nepractici. Nu trebuie să-i cumperi perechea aia, Rra, îl sfătui pe domnul J.L.B. Matekoni. Se vor murdări repede și-i va arunca cât acolo. E un băiat tare vanitos. — Înțeleg, zise domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vesele cămăși pe care le găsise și i se puse pata pe o pereche de pantofi albi la care sora lui îl sfătui să renunțe pe motiv că erau absolut nepractici. Nu trebuie să-i cumperi perechea aia, Rra, îl sfătui pe domnul J.L.B. Matekoni. Se vor murdări repede și-i va arunca cât acolo. E un băiat tare vanitos. — Înțeleg, zise domnul J.L.B. Matekoni gânditor. Băiatul era respectuos și prezentabil, dar imaginea încântătoare de mai înainte, a fiului său stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Îi dădu pachetul. Arma fusese pusă la loc în hârtia cerată, care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba și nu vei ști nimic. E o armă, își spuse el. Vrea să strecor o armă în casa din Zebra Drive. Nu vreau să mă plimb prin oraș cu chestia asta asupra mea, zise el. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu o percep. Fata o are, iar ucenicul cel tânăr, nu. El mai curând i-ar da un picior unui motor decât să-i vorbească; și îl văzuse de nenumărate ori forțând metalul. Nu-i bine să forțezi metalul, îl sfătuise domnul J.L.B. Matekoni de fiecare dată. Dacă te impui cu forța, metalul ripostează. Ține minte măcar asta, dacă nu reții nimic altceva din tot ce te-am învățat. Totuși, ucenicul continua să demonteze bolțurile învârtind șuruburile în sens invers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nepotului ei. Nu-i așa? I-ați refuza această mică alinare? Acum nu mai are fiu, dar există... Un băiat, spuse Carla. Îl cheamă Michael. Are nouă ani, aproape zece. Mma Ramotswe zâmbi. — Trebuie să-i arătați copilul, Mma, o sfătui. Și dumneavoastră sunteți mamă. Știți ce înseamnă să fii mamă. N-aveți nici un motiv să nu faceți asta. Oswald nu vă poate face nimic. Nu reprezintă un pericol. Mma Ramotswe se ridică în picioare și se îndreptă spre biroul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îmboldi Mma Ramotswe. — Și i-am zis că nevasta lui e rea de muscă. — Și cum a reacționat? — S-a întristat. Părea foarte afectat. Mma Ramotswe schiță un zâmbet amar. Nu mă mir, comentă ea. — Da, dar apoi l-am sfătuit să nu ia nici o măsură. Soția nu făcea asta pentru ea, ci de dragul copilului. S-a încurcat cu un bărbat bogat doar ca să se asigure că fiul ei o să aibă parte de o educație aleasă. I-am spus că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-auzi tângurile noastre și-ai să-i ostoiești pe cei nevinovați... - Am s-o iau razna, mă tâmpesc de-a binelea... aruncă Leonard geanta. Uite cum arată, parcă a turnat cineva zoaie pe pereți! Am schimbat uleiurile, m-am sfătuit cu alții, am verificat compoziția vopselelor, am dat jos gletul și l-am refăcut, am lăsat să se usuce... Nu că nu s-a uscat, dar s-au întins petele și mai mult... lilieci încălecați, capre cu coarne pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de pe toată insula și că ar fi avut grijă ca totul să funcționeze cum poruncea stăpînul lui. - De-acum Încolo e răspunderea ta, Îi atrase el atenția. Și dacă vrei să-ți păstrezi degetele care ți-au mai rămas, te sfătuiesc să ții ochi larg deschiși... Nu mai trebuie să muncești, o să-ți dau o carafă cu rom pe săptămînă și ceva mîncare, dar va trebui să mă informezi dacă vreunul dintre ei se lasă pe tînjală, se revoltă sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încâlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet, ci și la trup, la muncile câmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri Îi lecuiau de bubulițe, pe fecioare le sfătuiau cum să‑și apere neprihănirea ori s‑o Îndure mai ușor, pe bătrâni Îi călăuzeau În pregătirile dinaintea morții - ce vorbe să rostească În ceasul de pe urmă, cum să‑și țină mâinile ca să poată trece mai lesne prin strunga ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și faima lui RoonuíRoonuí erau în măsură să impună respect unor oameni mult mai hotărâți că el. Vetéa Pitó îl înghionti pe Tapú, obligându-l să tacă. —Mușcă-ți limba, ca animalul asta e-n stare să te omoare, îl sfătui. E-ntr-o dispoziție cum nu se poate mai proastă. O neputința surda fu pe punctul de a-i umple ochii de lacrimi, însă, făcând un efort supraomenesc, reuși să se stăpânească și, întorcându-se pe jumătate, se îndepărta, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]