1,017 matches
-
zeița dimineții, proaspătă ca un trandafir, unsă cu mir, cu totul diferită, e adevărat, de marea zeiță a serii. 18. Era chiar ea, ștrengărița încăpățînată și copilăroasă, cu grămada sa de păr încîlcit și stînd așa îmbufnată, ochii verzi și sfidători, avînd ceva din gesturile unei țărăncuțe, cu un miros de parfum ieftin. Observația 1: Așa cum scria I. Delcambre: "secvența narativă se situează explicit, cu referință completă, în literatura realistă obișnuită. Găsim aici tehnica introducerii motivate: un personaj se află acolo
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
O tendință generală a adolescenților este aceea de a testa limitele regulilor care le sunt aplicate, pe o varietate de cai, ajutați desigur, de componentă nonverbală a comunicării; căile pot fi directe, fără ocolișuri, uneori în maniera de-a dreptul sfidătoare, sau prin adoptarea unei atitudini prea cooperante. Realismul și imparțialitatea conduitei parentale este de natură a-i transmi-te adolescentului atât verbal, cât și nonverbal că există niște limite între care poate pendula comportamental, limite care presupun reguli unde permisivitatea trebuie
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
antrena copilul într-un dialog constructiv, atitudinea slab cooperanta a rămas constantă pe durata interacțiunii video-înregistrate. Numeroase au fost negațiile (prin mișcarea stânga-dreapta a capului, așa-zisele zâmbete (oricum în număr foarte redus) aveau doar rolul de a accentua privirea sfidătoare adresată părinților, contactul vizual redus, tendința de a privi în jur, de a privi camerele de filmat, de a privi orice, numai interlocutorii nu. Un aspect pe care dorim să-l consemnam, întrucat ni s-a părut relevant este că
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
instituie și generalizează nu numai temele majore ale luptelor politice ulterioare de la simplul "Jos Iliescu" la "16-22, cine-a tras în noi?" -, ci și un stil care va dura până azi, folosind din plin umorul, ironia, caricatura, satira ca insolență sfidătoare și juvenilă la adresa puterii, alături de gestica solemnă a rugăciunilor și de comemorarea victimelor represiunii. Efortul sistematic de instituire a sensului anticomunist și eliberator al Pieței a fost însă imediat deformat de mediile politice și de informare pro-FSN, prin împingerea "la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
plătește, ia adă ce-a comandat, aici, la masa fanților! Culiță State nu știa ce să facă, nu dorea scandal în localul lui, dar nici pe plac n-ar fi vrut să-i facă banditului. Între timp, Turcu se uita sfidător la mușterii încremeniți pe la mese, după care i-a ridicat tatei capul în sus, punându-i un deget gros și jegos sub nas. În momentul acela, pumnul drept al tatei a izbit năpraznic bărbia lui Turcu, ca un baros. Fierarul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ceva, orice, fără a căra după noi nostalgia unui Altceva, care ne frămăntă și ne neliniștește, mereu sub apăsarea finitudinii și ireparabilului, un demon ne șoptește insidios că fiecare secundă scursă este încă o cărămidă în edificiul care se înalță sfidător și pe care cu litere monstruoase este gravat un singur cuvănt: Ratare. Dar, ratare a ce? Ce ratăm, aveam ceva către care să ne îndreptăm, știam încotro să mergem, aveam un scop de atins, unul prealabil? Aveam de ales între
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit, mazilit, Constantin Vodă Duca mazilit; mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele cu care sta la masă șușoteau între ele, privind-o cu un fel de milă sfidătoare. Nu se poate, nu poate fi, e o părere, și nu crezu decât când vornicul intră și comunică răspicat vestea. Bărbatul cu care se măritase nu mai era domn! Cum adică, ea nu mai era doamnă? Afară ningea și viscolea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl admiră, el care își ascultase odată instinctele și pusese mâna pe placa de marmură a biroului să-i crape capul desfrânatei Helene: te omor, urlase el, înspăimîntînd-o. Așa da! Și dacă ar fi omorît-o pe loc pentru nerușinarea ei sfidătoare, pentru murdăria ei de a fi atras în cursă un inocent fiindcă era bogat, pentru ca după aceea să-i aducă în casă amanți, ar fi fost în ordinea naturii, ca un trăsnet... Așa, e doar ca un fulger și faptul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ATÂT PRIPPII CÂT ȘI MAȘINA DE CARE ÎȚI AMINTEAM FOLOSESC GAZ ÎMPOTRIVA NOASTRĂ ȘI NU NE ESTE UȘOR! \ Ai deranjat cuibul de viespi, spuse Marin satisfăcut. Continuați focul. Întrerupse legătura și trimise din nou după Scudder. Prippul arbora un aer sfidător. \ Sunt nevinovat, protestă el, dar știu ce se întâmplă. Noi \ adică aceia dintre noi care se află în Adăposturi \ vă putem ține la distanță o săptămână întreagă. Suntem în plină negociere. ERA O AFIRMAȚIE NEAȘTEPTATĂ. REPETĂ MARIN ZĂPĂCIT. PENTRU NUMELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Liviu Rebreanu PĂDUREA SPÎNZURAȚILOR În amintirea fratelui meu Emil, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, în anul 1917. CARTEA ÎNTÎI 1 Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră, înțepată ici-colo cu arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a tăgăduit. Nici vorbă, față de dovezile definitive, ar fi fost zadarnică orice apărare... A fost de un cinism într-adevăr nemaipomenit. N-a deschis gura toată vremea și n-a vrut să răspundă măcar la întrebările președintelui... Ne-a privit sfidător, pe rând, cu un fel de dispreț falnic... Chiar sentința de moarte a primit-o zâmbitor și cu niște ochi... Firește, asemenea oameni nu se spăimântă nici de moartea infamantă... Când l-au prins, într-un unghi mort, o patrulă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și soarta lumii întregi. Ceasurile însă trecură, veni dimineața, și reflectorul nu se arătă. Și noaptea următoare la fel, și noaptea a treia la fel... De-abia a cincea noapte, când nu credeau că are să vie, a venit iar, mai sfidător, mai bațjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze, dar lumina s-a plimbat nepăsătoare peste câmpurile brăzdate de șanțuri. A doua zi, pe la amiază, Bologa se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid și cu ochii mai tulburi și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
disprețuia fățiș pe toți artileriștii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii și apoi aruncă un ordin scurt în gura telefonului. Peste câteva clipe bubuiturile izbucniră, rare, chibzuite. Totuși, razele albe alunecau încet, nepăsătoare de obuzele vijelioase, scormonind întunericul, apropiindu-se parcă sfidătoare de Bologa. Pe urmă, ca și când I-ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, se opriră chiar asupra lui, învăluindu-l cu farmecul lor rece, străbătîndu-i, prin ochii bolnavi, în toate ascunzătorile inimii, răscolindu-i și tulburîndu-i gândurile ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te împotrivești, cu toate că mi-ai fost prieten! ― Fii liniștit! zise Bologa iarăși ironic. Am să mă feresc de sectorul tău ca de foc... Acuma ești mulțumit? ― Tu poate glumești, Bologa, dar eu... ― Nu glumesc deloc! declară Apostol, devenind dintr-o dată sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi să-l denunțe și, astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întîlnise o singură dată, în prima zi, și de-abia schimbase, în piață, câteva vorbe. Peste prietenia lor dinainte de război se întinsese, pe nesimțite, un văl cenușiu. De altfel, de când ajunsese notar, Pălăgieșu își luase, încetul cu încetul, o purtare sfidătoare chiar față cu surtucarii mai în vârstă. Fecior de țăran din Năsăud, sărac și umilit prin școli, s-a îndoit și s-a căciulit până și-a ajuns ținta, devenind mâna dreaptă a solgăbirăului ungur care, la izbucnirea războiului, a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aud vești de bătălii. ― Noi vom afla cei din urmă pacea, zise Apostol, fiindcă pacea o fac cei ce n-au cunoscut războiul! În aceeași seară, trecând din cancelarie în odaia sa, găsi acolo pe Ilona care, fără sfială, aproape sfidător îi zise: ― Te-am așteptat să-ți spun că nu-s supărată, dar mi-e rușine... Apostol o luă în brațe și ea își ascunse obrajii pe pieptul lui. ― Ilona... Ilona... murmură Apostol, strîngînd-o nebunește și sărutîndu-i gura. Dar fata
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care el însuși, conștiința lui împăcată, a azvîrlit-o, cu credința în viața de dincolo, unde sufletul mântuit se va uni cu Dumnezeu... Dar toate închipuirile minții se prăbușeau pe rând, ca niște castele de cărți de joc, numai groaza rămânea sfidătoare, stăpânitoare, șoptindu-i în suflet un singur cuvânt, în fața căruia se sfarmă tot: moartea... Îi venea să plângă mereu și nu putea. Se uită la ceas: patru după-amiază... "Și încă nu mi-au comunicat sentința... De ce nu vine pretorul?... Cel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se audă zgomotele obișnuite ale miezului de noapte de An Nou. Maynard își ridică paharul: - Doamnelor și domnilor, ridic acest pahar pentru viitor, pentru anul 1971 și tot ce mai vine după el. După ce toată lumea bău, se auzi o voce sfidătoare, de femeie: - Și, acum, soția ta Joan s-a întors? Maynard făcu semn că da. - Ce nu înțeleg eu, continuă ea, e un singur lucru: ai spus că cifrele scrise pe acel pendul mergeau până la 1970. Ei bine, 1970 tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Posesorii certificatului de revoluționar, Plusează pentru privilegii, iar. Ei manifestă o degradantă lăcomie, Când majoritatea populației se zbate-n sărăcie. Glume și gafe Un arogant și mare om de stat Și-a oferit ouăle la numărat Face gafe și glume sfidătoare, Chiar când sărăcia și corupția-s în floare. Himeră legislativă Legea anticorupție (...) nu va face furori, E un fel de sperietoare pentru ciori. Cei ce s-au înnădit la butoiul cu miere, Sunt versați, nu se tem de himere. Declarație
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ai Împușca doi iepuri deodată. Aștept ca Gorman să dispară din raza vizuală, apoi intru și arunc o privire florilor, cea mai frumoasă fiind aia din spatele tejghelei. — Bună Estelle, Îi zâmbesc eu. Mai ie șo țață bătrânăn magazin. O privește sfidător pe Estelle care și-a pierdut parțial stăpânirea ei de sine de vită dură, se scurge un pic de savoare din mișcările țâfnoase ale curvei. Țața cea bătrână Își ridică sprâncenele și se duce În partea din spate a magazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
poate că le impresionează lovelele. Nu strică să mă bag. — Ok fetelor! urlu eu. Se răsucesc. Una nu-i deloc nasoală. Încă o dată, a lu Bladesey nu-mi place. Nu-i rău, zice cea care arată bine cu o prudență sfidătoare și veselă. Sunt instant atras la greu de ea: cam unu șaișcinci, păr brunet cu breton, un năsuc cârn și buze date cu un luciu frumos. E Întotdeauna un semn bun când aia mișto acceptă prima, pentru că În general urâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
decât să-ți afirmi sus și tare diferențele și să accepți consecințele. Rhona te-a făcut puternic. Era atât de mândră când se legăna de colo-colo cu cu mersul ei săltat și șerpuitor, ținându-și capul sus cu o seninătate sfidătoare. Erau unii oameni care se simțeau la fundul structurii sociale și economice, care nu se mai așteptau la nimic bun, ci doar la și mai multe umiliri. Le plăcea la nebunie ideea unei gagicuțe frumoase cu proteză. Îți aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
câștig de cauză. Invocând câteva "premise pentru un nou Arghezi", criticul Ion Simuț sesiza un aspect care poate schimba radical perspectiva interpretării, și anume că "poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism ofensiv, sfidător deopotrivă față de lume și de cititor. Această dublă atitudine ironică nu a fost remarcată și deci nici exploatată exegetic până acum. Arghezi nu e patetic și contemplativ decât în faza de început, în marea sa poezie e structural ironic și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare, eroul sfârșește prin a întrevedea mai-răul dintr-un univers fără speranță, în care omul este condamnat la un statut derizoriu: "Sandwich, ăsta sunt eu! Sandwich! Rană pe sare și sare pe rană. Stau cu capul sub streașina morții"92. Este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist. Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul din Frica (titlu semnificativ care-l substituie la reeditare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]