742 matches
-
ar fi cu putință și o altă cale, una care să ocolească angajamantele judicative, pentru a atinge adevărul? O asemenea întrebare este cu totul legitimă, chiar pe baza celor descoperite în felul în care Aristotel a proiectat și realizat construcția silogismului. El însuși, după cum am văzut în prima parte a interpretării logicii sale, lasă deschisă posibilitatea unui demers non-judicativ. Acesta are legătură cu gândul despre nimic și cu o meontologie ca rostire despre nimic. Dar pentru a adopta un asemenea "obiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică spre adevăr, chiar dacă acesta nu este asigurat, așa cum se întâmpla în raționamentul științific, de respectarea unor reguli strict formale; fiindcă acum premisele nu mai sunt adevăruri certe, ci propoziții probabile. Teoria despre topoi este subordonată teoriei "formale" despre raționament (silogism), într-un sens pragmatic. În sensul constituirii formale a condițiilor adevărului, însă, ea este subordonată logicii judecății, cu tot ce cuprinde aceasta în ipostaza sa de judicativ constitutiv sau dictatură a judicativului. De fapt, teoria în cauză este tot despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de căutare a predicatului potrivit unui subiect, fapt semnalat ca atare de către Aristotel. E drept, el era interesat, în Analitice, de modalitățile în care poate fi găsit "termenul mediu" dintre doi termeni stabiliți deja, anume subiectul și predicatul concluziei unui silogism. Aici este vorba despre o căutare a predicatului, iar această căutare fiind vorba despre o mișcare a gândului este reglată și "găzduită" de timp. Faptul în cauză are semnificație atâta vreme cât subiectul este el însuși incomplet; fiindcă acesta este ca atare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
II: "Aristotle", § 9. 52 A se vedea și: Léon Robin, Le pensée grecque et les origines de l'esprit scientifique; Chapitre V, Première Partie: "Aristote", III., 1, 2. 53 Aristotel, Topica, 101 a; p. 8. 54 Günter Patzig susține că silogismul aristotelic, privit în el însuși, nu prin ceea ce a devenit el în "logica tradițională", de-a lungul timpului, nu este un raționament, ci o propoziție. Aristotel a cercetat, în urmare, deodată cu validitatea silogismului, adevărul propoziției pe care acesta o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
8. 54 Günter Patzig susține că silogismul aristotelic, privit în el însuși, nu prin ceea ce a devenit el în "logica tradițională", de-a lungul timpului, nu este un raționament, ci o propoziție. Aristotel a cercetat, în urmare, deodată cu validitatea silogismului, adevărul propoziției pe care acesta o reprezintă. Din perspectiva judicativului constitutiv, această observație a logicianului german este semnificativă în linia impunerii unor reguli care devin constitutive discursului care au două temeiuri "tari": este în joc adevărul, reprezentând faptul esențial pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a. 85 Analitica primă, I, 27, 43 b; p. 104. 86 "Este deci clar că, în orice propoziție care are nevoie de dovadă, trebuie să avem în vedere relațiile de mai sus ale subiectului și predicatului în chestiune, pentru că toate silogismele se reazimă pe acestea." Analitica primă, I, 28, 44 a; p. 111. 87 Analitica primă, I, 28, 44 a; p. 108. 88 Cf. Analitica primă, I, 29, 45 a 45 b. 89 Analitica primă, I, 30, 46 a; p. 118
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
zice astfel, singura știință exactă a fost de asemenea Înlăturată. Pentru ce? Când logica este o știință care formulează legi și principii mult mai precise decât științele naturale Înseși. Așa, când logica formulează legile gândirii, bunăoară, că, atunci când Într-un silogism o premisă este negativă, concluzia nu va fi decât negativă, și particulară când premisa este particulară; sau conversiunea unei propoziții universale dă o propoziție particulară - aceste legi sunt mult mai riguroase decât, bunăoară, legea lui Mariotte, din fizică, care spune
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
negativ de ne-euclidiene, presupun niște condiții de spațiu nereal și În acest caz nu este decât prea firesc lucru ca raționamentul geometric „ne-euclidian” să conducă la concluzii altele decât acelea care plecaseră de la datele spațiului real, așa precum și silogismul poate, prin mecanismul său logic, nestrămutat, să conducă la concluzii cu total false, dacă astfel sunt premisele lui. Geometria lui Euclid este nu numai cea mai Îndemânatică, cum o crede d1 Poincarré, ci singura adevărată, căci ea se Întemeiază pe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
narativă funcționează ca mecanism de tip cauzal, astfel Încât Întâmplările povestite la Început le determină și le explică pe cele de la sfârșit). Logos-ul elimină astfel principiile „bricolajului”, esențiale pentru gândirea mitică, și așază În locul lor mecanismele deducției și ale inducției, silogismul și argumentarea dialectică. Operele lui Platon și Aristotel vor consacra această configurație În care logos nu mai trimite la ideea de cuvântare, În care el ...a dobândit valoare de raționalitate demonstrativă și se opune, atât În ceea ce privește forma, cât și În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
generatoare a absurdului, în edificiul logicii, în aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului logicii ca mijloc de a accede la un adevăr absolut. Falsitatea silogismelor, relativismul deducțiilor logice, limita gândirii umane mascate printr-o rețea de teorii pe cât de inutile și de ineficiente, pe atât de complicate, sunt ilustrate parodic prin raționamentul de tip Sherlock Holmes al servitoarei: "pot să vă dezvălui o taină. Elisabeth
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și ochiul roșu în stânga, copilul Elisabethei are ochiul roșu în dreapta și ochiul alb în stânga. Astfel tot sistemul de argumentare al lui Donald se prăbușește, împiedicându-se de acest ultim obstacol care-i spulberă întreaga teorie."118 Acest tip comic al silogismului baroc va fi dus la perfecțiune în Rinocerii și în Ucigaș fără simbrie, prin pseudoprelegerile Logicianului, adevărate mostre ale absurdității judecăților deduse mecanic, impuse prin facilitatea demonstrației A=B; C=B => A=C: "Logicianul: Iată deci un silogism: Isidor și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comic al silogismului baroc va fi dus la perfecțiune în Rinocerii și în Ucigaș fără simbrie, prin pseudoprelegerile Logicianului, adevărate mostre ale absurdității judecăților deduse mecanic, impuse prin facilitatea demonstrației A=B; C=B => A=C: "Logicianul: Iată deci un silogism: Isidor și Pricot au fiecare câte patru picioare. Pisica are patru picioare. Deci, Isidor și Pricot sunt pisici" sau, mai edificator: "Alt silogism: Toate pisicile sunt muritoare. Socrate este muritor. Deci, Socrate este pisică" (Rinocerii). Uneori, lipsa de logică este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
judecăților deduse mecanic, impuse prin facilitatea demonstrației A=B; C=B => A=C: "Logicianul: Iată deci un silogism: Isidor și Pricot au fiecare câte patru picioare. Pisica are patru picioare. Deci, Isidor și Pricot sunt pisici" sau, mai edificator: "Alt silogism: Toate pisicile sunt muritoare. Socrate este muritor. Deci, Socrate este pisică" (Rinocerii). Uneori, lipsa de logică este semnalată printr-un fals nonsens: "D-l Smith: Nu pricep un lucru. De ce la rubrica stării civile, în ziar, se dă întotdeauna vârsta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Fără îndoială, Mitică și miticismul constituie emblemele evidente ale caragialismului. Dacă Negruzzi a descris Fiziologia provințialului, Caragiale conturează fiziologia bucureșteanului spiritual și volubil. În schița monografică Mitică, delimitarea arealului și a provenienței tipului studiat se face prin recursul la un silogism de tip "ionescian": "Mitică e bucureșteanul par excellence. Și fiindcă Bucureștii sunt un mic Paris și Mitică, se-nțelege, este un mic parizian"29. De descendență populară și livrescă totodată, Mitică e un personaj-sinteză de esență balcanică,30 dar și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exterioare pe care eroul le descoperă (un tablou, de exemplu), fie plecând de la un lucru care îi este povestit. Atunci scena este înzestrată cu o puternică încărcătură emoțională. Când recunoașterea decurge dintr-un raționament, forma sa derivă din cea a silogismului. Astfel în Hoeforele, Eschil îi oferă Electrei ocazia să țină următorul discurs: "A venit cineva care-mi seamănă. Or, nimeni nu-mi seamănă decât Oreste. Asta înseamnă că a venit el." În fine, ultima formă de recunoaștere este cea care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac uz de structuralism, semiotică, poetică matematică, persiflând subtil pretențiile acestor discipline de a revoluționa gândirea și toate activitățile spiritului. Abstracte silogisme sunt contrapunctate de secvențe lirice, împrumutate sau create de Mai Știutor, definițiile severe sunt agrementate cu expresii familiare, impersonalitatea aridă suportă constant cenzura omenescului. În ultima analiză, amândoi discută deosebirile dintre „noesă” și „noemă” (în termeni husserlieni), simplu spus, între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
în care Iorga a fost binevenit. Cincizeci de ani mai tîrziu, un Iorga purificat își amintea cu tristețe cît de mult îl împresionase Capitalul. Și-a părăsit studiile "ca să citesc abstracțiile și să pășesc pe drumul pietros și arid al silogismelor și sofismelor argumentelor lui Marx: legile cererii și ofertei, ale valorii surplusului care îi aparține muncitorului, ale lacomului capital exploatator și ale jafului pe care îl săvîrșește acesta în fiecare zi", ale viitoarei revoluții proletare și, la capătul drumului, ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]