932 matches
-
maghiarizare a cuvântului. Teoria lui Chendre se bazează pe faptul că în momentul când au apărut toponimele Sălaj și Zalău ținutul era acoperit de păduri și este posibil să fi existat și plantații mari de viță de vie. Astfel, toponimul "silva", care a condus apoi spre numele de Zalău și Sălaj, s-a format ca și multe alte toponime din județ care prezintă o caracteristică a locului, ca de exemplu Făgetu (zonă cu foarte mulți fagi), Plopiș (zonă cu mulți plopi
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
Independența se învecinează la nord cu comună Slobozia Conachi, la est cu comunele Schela și Braniștea, la vest cu comună Piscu, la sud-vest cu județul Brăila, iar la sud râul Siret constituie limită naturală a teritoriului administrativ. În zona de silvo - stepa e situată pădurea Independența, prin mijlocul căreia curge Șiretul. În componență ei găsim predominant salcie și plop. Fondul forestier al comunei Independența este de 793 ha, din care 510,93 ha reprezintă pădure. Teritoriul comunei este traversat pe direcția
Comuna Independența, Galați () [Corola-website/Science/301214_a_302543]
-
terasele Bahluiului și pe înălțimile sub formă de platouri colinare din partea superioară a coastei Bahluieț - Bahlui. Pe versanții cu pante accentuate apar soluri degradate în anumite proporții. Pe solurile din teritoriul localității se dezvoltă o vegetație reprezentată prin pajiști de silvo - stepă și păduri. Pădurile, ca resurse naturale, sunt formate din gorun și fag. Pe pajiștile existente se întâlnesc plante ca: golomățul, iarba câmpului, pir, coada vulpii, rogosuri, trifoi roșu, trifoi alb, mușețel și multe alte specii. În unele bălți apare
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
și papura. În sectoarele cu sărătură cresc iarba de sărătură și păiușca. Pe izlazuri cresc buruienile cu spini și buruienișul cu scai măgăresc. Vegetația lemnoasă este reprezentată de specii de salcâm, pin, molid, porumbar, plop și salcie. Fauna este caracteristică silvo - stepei, fiind reprezentată de rozătoare ca popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp și iepurele de câmp. Sporadic se mai întâlnesc și alte specii de animale, cum ar fi mistrețul, vulpea, cârtița și căprioara. Păsările sunt reprezentate de pescărușul alb, fazanul, vrabia
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
țarca, sticletele, cucu, șoimul, bufnița și pupăza. În concluzie, satul Budăi, cu un relief variat, este străbătut de două cursuri de apă mai importante, și anume pârâul Bahluieț și râul Bahlui, având o faună și o vegetație specifice zonelor de silvo - stepă. Teritoriul actualului sat Budăi (în prezent cartier al orașului Podu Iloaiei) a fost locuit din cele mai vechi timpuri. În jurul său au fost descoperite resturi de cultură materială (ceramică de tip Cucuteni și din perioada migrațiilor) datând din secolele
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
Dragă Mare, precum și de la Șipot. Apoi se îndreaptă spre est ajungând în partea de sud a satului Tudor Vladimirescu și Mogoșești, de unde se varsă în Siret. Are o lungime de cca. 9 km. Vegetația: în aparență e o vegetație de silvo stepa, dar în realitate, vegetația naturală e una foarte variată de la cea mai joasă până la ultimul etaj (al stejarului, carpenului și fagului). Arbori prezenți că: fag (ce ocupă cea mai mare parte), carpen, stejar, cireș și puțin de tot plop
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
Silăgeanu sau Sălăgeanu, care ar fi unificat cătunele răsfirate într-un singur sat. Helmut Wettel, în lucrarea „Der Buziascher Bezirk” (Plasa Buziaș), presupune că denumirea satului este slavă, derivată fie de la slavul "Syla" (stâlp, coloană), fie de la "Zil" (țambal) sau "Silva" (prună), însă nu prezintă dovezi istorice concludente care să susțină această presupunere. În timpul ocupației otomane a Banatului, până la 1659, Ținutul Lugojului, din care făcea parte și Silagiu, a aparținut Principatelor Transilvaniei. Satul apare menționat în documente fiscale transilvănene, însă nu
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
Academicianul Iorgu Iordan susține că denumirea de Silivașu de Câmpie vine de la cuvântul maghiar "szilvaș" care înseamnă prundiș deoarece în această localitate au fost și sunt foarte mulți pruni. Alții sunt de părere că denumirea aceasta vine de la cuvântul latin "silva" care înseamna pădure. În anul 1930 s-a încercat schimbarea denumirii în Prunești sau Furnești, dar fără nici un rezultat deoarece cetățenii nu au fost de acord. Locuitorii din această comună au fost foarte jucăuși, de aici rezultă trei tipuri de
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
Diego Rodríguez de Silva y Velázquez (n.1599, Sevilla - d. 6 august 1660, Madrid) a fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori spanioli din sec. XVII-lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
în pictura lor moștenirea lui Velázquez. vine pe lume în primăvara târzie a anului 1599, în orașul Sevilla din Andaluzia. Botezul său are loc la 6 iunie în biserica din cartierul popular "San Pedro". Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili portughezi scăpătați, și al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego și-a adăugat numele mamei și a rămas cunoscut în istoria artei sub numele "Velázquez". Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
a literaturii contemporane"” S-a născut la 6 iunie 1875 la Lübeck, fiind fratele mai mic al romancierului și dramaturgului Heinrich Mann, fiu al lui Thomas Heinrich Mann, bogat negustor de grâne și senator și al Juliei Mann, născută da Silva Bruhns, descendenta unui german și a unei braziliene. Și-a făcut studiile la München, unde a trăit și a scris de altfel o lungă perioadă, între 1891 și 1933. Lucrează la o societate de asigurări și colaborează la periodicul satiric
Thomas Mann () [Corola-website/Science/298678_a_300007]
-
asfaltat, localitatea este complet electrificată, dispune de apă potabilă curentă, gaz-metan, linii telefonice, TV cablu și acces la internet. Denumirea localității provine de la numele unei personalități slave, "Visoslav". Prima atestare documentară s-a păstrat din anul 1326 sub forma de "silva Visaerdei" (pădurile lui Visa). Alte denumiri de-a lungul timpului:Vizateluke (1332), Wysa, villa Vysa ( 1348), Visa (1587), Vissa (1652), Visa (1733), Vischa (1750), Viza (1760), Vissa (1835), Jisa ( 1850), Iisa (1854) . În evul mediu, sat preponderent maghiar, a aparținut
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
fost înmormântat la 31 decembrie, în cimitirul Priscilla de pe Via Salaria. Numele personal Silvestru, foarte rar folosit astăzi, reproduce numele latin Silvester, care provine din transformarea în nume proprii, a adjectivului silvester - silvic, de pădure, pădurean. Cuvântul «Silvester» derivă de la «silva = pădure», de la care se trag și numele proprii: Silvia, Silviu. În limba română există mai multe variante, fie ca prenume, fie ca nume de familie: Silivestru, Silăvăstru, Selevestru, Sălăvăstru. Chipul venerabil al sfântului Papă Silvestru I, întâlnit la sfârșitul unui
Papa Silvestru I () [Corola-website/Science/299839_a_301168]
-
și atei. Societatea braziliană este, printre altele, una dintre cele mai diverse din punct de vedere etnic, fiind formată din descendenții europenilor, popoarelor autohtone, africane și asiatice. Originile termenului "„Brazilia”" nu pot fi determinate cu exactitate. Filologul Adelino José da Silva Azevedo a emis ipoteza că acest cuvânt și-ar avea originile în limbile celtice, într-o legendă despre o „țară a deliciilor” văzută printre nori, însă tot el a observat că proveniența termenului se poate găsi chiar și în limba
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
revoltei a fost orașul Vila Rica (astăzi Ouro Preto), nucleul conspiratorilor fiind alcătuit, printre alții, din poeții Cláudio Manuel da Costa și Tomás Antônio Gonzaga, coloneii Domingos de Abreu Vieira și Francisco Antônio de Oliveira Lopes și preotul José da Silva e Oliveira Rolim. Țelul principal al conspirației a fost cel de a elibera statul de sub dominația portugheză și de a organiza o republică după modelul francez. Prin trădarea lui Joaquim Silvério dos Reis, care a dezvăluit viceregelui numele tuturor conspiratorilor
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
și 164 de oameni. Puțin mai târziu a adăugat al șaselea vas, "Mary" (fosta Santa Maria), un vas comercial portughez pe care l-a capturat de-a lungul coastelor Africii, în apropiere de insulele Capului Verde, împreună cu pilotul navei, Nuno da Silva, care avea o vastă experiență în apele Americii de Sud. După ce au traversat Atlanticul, a fost nevoit să abandoneze navele "Swan" și "Cristopher" pe coasta orientala a Americii de Sud. În 18 iunie 1578 au ajuns în golful Sân Juan, în actuala Argentina, unde
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
dat fiecăruia un cadou în funcție de rangul sau și un bilet de liberă trecere. Cu toate aceste bogații la bord, Drake a decis să se întoarcă în Anglia. A luat decizia să treacă prin ipoteticul pasaj din nord-vest contrar lui da Silva, care insistă să traverseze Pacificul. Vasele au urcat până la actuala insula Vancouver, sau poate chiar în Alaska. La 26 mai, din cauza vremii au făcut cale întoarsă. În 17 iunie 1579 ancorează undeva în nordul posesiunilor spaniole la Point Loma, Sân
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
prezent la 21.991 locuitori. Densitatea populației este de 64,89 locuitori/km². Actualul oraș își are originea în așezarea înființată în 1906 de Manoel Alves Souza, Miguel Gomes Baracho, Joao Macaúbas, Jorge Caetano dos Santos și Antônio Ferreira da Silva. Inițial se numea Água Preta (Apă Neagră), datorită culorii închise a apelor râului care scalda localitatea. Pe 1 ianuarie 1914, la Água Preta a fost inaugurată o gară feroviară, iar un an după aceea, s-a deschis și o agenție
Uruçuca () [Corola-website/Science/297860_a_299189]
-
său se află și câteva zone agricole. Pe lângă Barra da Tijuca și Jacarepagua, un alt cartier cu o creștere economică importantă este Campo Grande. Câteva competiții ale Jocurilor Pan-Americane din 2007 s-au desfășurat în Centrul Sportiv Miécimo da Silva, supranumit «Școala Generală „Algodăo”», iar altele pe Stadionul Ítalo del Cima Stadium, în Campo Grande. La vestul zonelor mai vechi este Barra da Tijuca, o zonă de coastă înainte subdezvoltată, care acum trece printr-o perioadă de modernizare. Blocuri de
Rio de Janeiro () [Corola-website/Science/297877_a_299206]
-
martie 1844 la "Teatro La Fenice" din Veneția. Durata operei: cca 2 ¼ ore. Locurile și anul de desfășurare a acțiunii: Aragon (Spania), Aachen (Germania) și Zaragoza (Spania), 1519. În munții Aragonului, nu departe de castelul lui Don Ruy Gómez de Silva, se află tabăra răzvrătiților conduși de . Oamenii se odihnesc sau petrec, dar, dacă ei sunt veseli, căpitanul lor își simte inima strânsă de teamă și îngrijorare. Le mărturisește, totuși, că iubește și e la rândul său, iubit, dar fata dragă
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
petrec, dar, dacă ei sunt veseli, căpitanul lor își simte inima strânsă de teamă și îngrijorare. Le mărturisește, totuși, că iubește și e la rândul său, iubit, dar fata dragă e nepoata și pupila bătrânului duce Don Ruy Gomez de Silva, care intenționează s-o ia de soție. Tovarășii de luptă ai lui Ernani nu stau mult pe gânduri: îl vor ajuta să-și răpească iubita. În iatacul ei din castelul de Silva, Elvira îl așteaptă pe Ernani. Vor fugi împreună
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
și pupila bătrânului duce Don Ruy Gomez de Silva, care intenționează s-o ia de soție. Tovarășii de luptă ai lui Ernani nu stau mult pe gânduri: îl vor ajuta să-și răpească iubita. În iatacul ei din castelul de Silva, Elvira îl așteaptă pe Ernani. Vor fugi împreună. Dar nu Ernani e cel care pășește în încăpere, ci Don Carlos, regele Spaniei, și el îndrăgostit de frumoasa tânără. Ea însă îl respinge și, smulgându-i de la șold pumnalul, e hotărâtă
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
acuză pe rege de a fi încercat să-i seducă iubita, după ce i-a ucis tatăl și i-a răpit, odată cu averea, chiar numele. Strădaniile fetei de a potoli înfruntarea rivalilor sunt zadarnice. Indignat, îndurerat, jignit, Don Ruy Gómez de Silva descoperă prezența celor doi bărbați în odaia logodnicei sale. Îi provoacă la duel. La sosirea unuia dintre scutierii regali, bătrânul își dă seama că are în față pe însuși regele Carol al Spaniei. Acesta pretinde că a venit să-i
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
mai departe regele, face parte din suita sa. Salvat astfel de Carol, tânărului răzvrătit nu-i rămâne decât să plece, fără a-și putea smulge din suflet dorința răzbunării împotriva regelui tiran. Înaintea cununiei Elvirei cu Don Ruy Gómez de Silva, marea sală a castelului se umple de oaspeți. Intră, cerând adăpost, și un pelerin. E chiar Ernani. Apariția Elvirei în chip de mireasă îl descumpănește. Se crede înșelat. Furia și durerea îl împing la nesăbuință: oferă ducelui, ca dar de
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
înșelat. Furia și durerea îl împing la nesăbuință: oferă ducelui, ca dar de nuntă, propria sa viață - viața răzvrătitului Ernani, cel a cărui ceată a fost înfrântă de oștenii regelui, cel pe capul căruia apasă preț greu de galbeni. De Silva, mare senior, ascultă doar de legile onoarei: nu-l va preda pe rebel urmăritorilor oricine ar fi ei. Castelul îi va da adăpost de taină și nădejde. În scurtul răgaz de singurătate, Ernani îi reproșează Elvirei trădarea iubirii lor. Dar
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]