3,082 matches
-
Străine și șefă a Catedrei. A colaborat la „Secolul 20”, „România literară”, „Studii de literatură universală”, „Analele Universității București”, „Romanoslavica”, publicând studii despre Serghei Esenin, Ana Ahmatova, A.S. Pușkin, I. S. Turgheniev, Alexei Tolstoi, Osip Mandelștam, Innokenti Annenski, romantismul rus, simbolismul rus etc. Debutează editorial cu antologia Lirica rusă a secolului XX (1963). În Serghei Esenin. Textul lumii (1984), autoarea își propune să pătrundă în conexiunile specifice de la nivelul structurilor intertextuale și extratextuale ale modelului realității, așa cum l-a conceput poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
mistica luminii și consubstanțialitatea lumină-sămânță-spirit3, unitatea contrariilor în motivul androginului primordial, etiologia metalelor 1 sau plantelor 2 prin sacrificiul trupului omului primordial, Gayomart 3, funcția renovatoare a sărbătorilor Anului Nou iranian, Naur½z (în textele pehlevi, la mandeeni și yezidi)4, simbolismul frânghiilor și nodurilor în morfologia demonică iraniană 5. Profitul acestor capitole iraniene, în ansamblul exercițiului comparativ, nu este, fără îndoială, rezumabil ca inflație a referințelor asiatice, ci unul de exemplificare a unei metodologii implicite - metodologia unei analize structurale care selectează
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
1999, ediție îngrijită de M. Handoca. Făurari și alchimiști - Mircea Eliade, Făurari și alchimiști, Humanitas, București, 1996, traducere de M. și C. Ivănescu. Fragmentarium - Mircea Eliade, Fragmentarium, Humanitas, București, 1994. Imagini și simboluri - Mircea Eliade, Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, Humanitas, București, 1994, traducere de A. Beldescu. Insula lui Euthanasius - Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1943. Jurnal I - Mircea Eliade, Fragmente de Jurnal, Humanitas, București, 1993, vol. I (1946-1969), ediție îngrijită de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
exact ce am! Un fel de sciatică reumatică, sau viceversa! Important este că durerile au încetat cu injecții, deși starea mea de slăbiciune rămâne încă inexplicabilă...) Pentru moment, nici vorbă de travaliu literar. Aveam în pregătire un mic eseu despre simbolismul magico-religios, pe care trebuie să-l termin înainte de a mă reîntoarce la un lucru mai serios. Mă gândeam să reunesc câteva studii deja publicate: Le symbolisme des noeux 2 șsic!ț (RHR), conferințele de la Ascona etc. Aștept cu nerăbdare lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
religii privilegiază 3, 7, 12, dar cel mai adesea numero deus impare gaudet, cum remarcă deja Ovidiu. Dar simbolurile mai concrete sunt într-atât de răspândite, încât înclin mai degrabă către ideea unei „gramatici” sau a unui vocabular universal al simbolismului. - Vă referiți la măruntele mele observații cu privire la Perlă, din recenzia la Edsman 1: această recenzie a fost amplu citată și utilizată în marea lucrare a lui Lars-Ivar Ringbom, Graaltempel und Paradies. Beziehungen zwischen Europa und Iran im Mittelalter, Stockholm, 1951
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
o culegere factice de câteva studii, precedată de o introducere și completată cu un capitol despre Simbol și Istorie. În acest din urmă capitol nu atac problema frontal: ar fi subiectul unui volum gros. Mă mulțumesc să comentez câteva exemple (simbolismul baptismal, simbolismul Arborelui Lumii = Cruce), pentru a degaja în ce măsură un simbol ecumenic este modificat de o religie istorică (în primul meu caz, tipologia botezului își proiectează simbolismul într-o istorie sfântă- Vșechiulț Tșestamentț - și atunci se pune problema dacă această
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
factice de câteva studii, precedată de o introducere și completată cu un capitol despre Simbol și Istorie. În acest din urmă capitol nu atac problema frontal: ar fi subiectul unui volum gros. Mă mulțumesc să comentez câteva exemple (simbolismul baptismal, simbolismul Arborelui Lumii = Cruce), pentru a degaja în ce măsură un simbol ecumenic este modificat de o religie istorică (în primul meu caz, tipologia botezului își proiectează simbolismul într-o istorie sfântă- Vșechiulț Tșestamentț - și atunci se pune problema dacă această continuitate istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
frontal: ar fi subiectul unui volum gros. Mă mulțumesc să comentez câteva exemple (simbolismul baptismal, simbolismul Arborelui Lumii = Cruce), pentru a degaja în ce măsură un simbol ecumenic este modificat de o religie istorică (în primul meu caz, tipologia botezului își proiectează simbolismul într-o istorie sfântă- Vșechiulț Tșestamentț - și atunci se pune problema dacă această continuitate istorică abolește în mod real sensul „universal” al unui simbol). Mă entuziasmează colecția dvs. de simboluri: pornind de la un asemenea dosar se va putea ataca într-
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sfântă- Vșechiulț Tșestamentț - și atunci se pune problema dacă această continuitate istorică abolește în mod real sensul „universal” al unui simbol). Mă entuziasmează colecția dvs. de simboluri: pornind de la un asemenea dosar se va putea ataca într-o zi problema simbolismului. Sper ca eu însumi să revin asupra anumitor aspecte ale problemei (mai ales în ce privește mitologiile morții). Aflu de existența cărții lui Ringbom. O voi căuta la întoarcerea mea din Elveția. Păcat că nu am știut în timp ce eram la Lund; poate
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de creștinism decât cele create de popoarele orgolioase ale Occidentului, creatoare de Istorie (atâta vreme cât ea durează...). Simbolurile sunt ele „fapte de limbaj” sau substanță autonomă, Șlimbajț etern al umanității? Știu, catolicii romani și majoritatea protestanților resping cu fermitate ideea unui simbolism autonom, și așa și trebuie: un mesaj internațional care se traduce dintr-o limbă în alta și se socoate distinct de toate celelalte mesaje va ajunge sădisprețuiască „faptele de limbaj”, aducând la același nivel simbolurile.Tor Andræ a considerat că
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ai o idee foarte bizară despre poezie pentru a spune „doar imagini”, imaginile fiind pentru alții substanța însăși a unui poem. Cu toate acestea, nu știu încă dacă vă pot urma în încercările dvs. de a regăsi o structură a simbolismului în general (pp. 46, 214 etc.). Căci între momentul istoric și valoarea originară a unui simbol, nu cumva trebuie intercalate marile sisteme ale simbolismului pe care le constituie fie marile religii, fie „cercurile culturale”? Astfel, pentru filologi există marile probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
nu știu încă dacă vă pot urma în încercările dvs. de a regăsi o structură a simbolismului în general (pp. 46, 214 etc.). Căci între momentul istoric și valoarea originară a unui simbol, nu cumva trebuie intercalate marile sisteme ale simbolismului pe care le constituie fie marile religii, fie „cercurile culturale”? Astfel, pentru filologi există marile probleme ale limbajului ca dat imediat al umanității (problemă filosofică, dar care comportă, poate, și aspecte istorice), problemele limbilor (ale sistemelor istorice autonome) și problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
aducă catedra de la Uppsala și să vă împlinească toate dorințele, dvs. și familiei dvs. Iertați-mă că vă scriu atât de târziu. Am meditat de mai multe ori asupra răspunsului la scrisoarea dvs. din 11 decembrie, mai ales în ceea ce privește problema simbolismului religios. Dar mi se întâmplă lucrul următor: după ce o lucrare este publicată, sunt asaltat de îndoieli. După apariția cărților mele traversez perioade lungi de acedia: mă întreb dacă am făcut bine tipărind una sau alta dintre pagini. Tot ceea ce îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și inovatoare a Istoriei, încât îmi propun să-mi revizuiesc radical părerile. Dar, în același timp, mă regăsesc dinaintea acestui fapt tulburător: cum se face că visele, halucinațiile, visările cu ochii deschiși reiau, chiar în cele mai modeste detalii, marile simbolisme ale religiilor istorice? Cu ceva timp în urmă a venit să mă caute un doctor. - Domnule, îmi spune, aveam un bolnav la spitalul Ste Anne, un nebun pe care nu reușeam să-l înțeleg. Acest nebun ținea mereu aproape de el
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
în brațe, a acceptat să revină în pat... Nu înțelegeam nimic, mi-a spus medicul, până în ziua în care unul dintre colegii mei mi-a dat să citesc Le Mythe de l’éternel retour și am aflat de existența unui simbolism al „Centrului Lumii”. Cunosc șșiț alte exemple: riturile de inițiere ale unei tinere fete bolnave etc. Godel vorbește în cartea sa despre anumite visuri mitologice ale acestei tinere grecoaice analfabete. Dar există numeroase alte exemple. Jung îmi povestea lucruri extraordinare
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cu el câteva săptămâni mai târziu, mi-a spus că dispune de sute de cazuri „șamanice”. Știu că psihanaliștii exagerează și mă feresc în general de orice „psihologie”. Dar rămâne faptul: o psyché în criză, amenințată de dezintegrare, regăsește anumite simbolisme religioase mari: le regăsește ca structuri și sisteme coerente, iar nu parțiale sau aluzive. Atunci, mă întreb: dacă psihozele reprezintă, în general, o regresie către straturile arhaice ale sufletului (psyché), cum se face că această regresie se manifestă printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
religioase mari: le regăsește ca structuri și sisteme coerente, iar nu parțiale sau aluzive. Atunci, mă întreb: dacă psihozele reprezintă, în general, o regresie către straturile arhaice ale sufletului (psyché), cum se face că această regresie se manifestă printr-un simbolism în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă, se revelează ca un ansamblu coerent și solidar de semnificații înalt spirituale? Cum se face că un biet nebun redescoperă spontan simbolismul Centrului sau al inițierii (moarte-resurecție
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
regresie se manifestă printr-un simbolism în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă, se revelează ca un ansamblu coerent și solidar de semnificații înalt spirituale? Cum se face că un biet nebun redescoperă spontan simbolismul Centrului sau al inițierii (moarte-resurecție), simbolisme depășite, dacă nu complet uitate de conștiința religioasă istorică a secolului nostru? Totul se petrece ca și cum psiheea încearcă să se apere, să își conserve o integritate amenințată fixându-se asupra unor poziții „spirituale” arhaice
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
în egală măsură arhaic, dar care, departe de a reprezenta o dezintegrare, dimpotrivă, se revelează ca un ansamblu coerent și solidar de semnificații înalt spirituale? Cum se face că un biet nebun redescoperă spontan simbolismul Centrului sau al inițierii (moarte-resurecție), simbolisme depășite, dacă nu complet uitate de conștiința religioasă istorică a secolului nostru? Totul se petrece ca și cum psiheea încearcă să se apere, să își conserve o integritate amenințată fixându-se asupra unor poziții „spirituale” arhaice, depășite de istorie sau, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
petrece ca și cum psiheea încearcă să se apere, să își conserve o integritate amenințată fixându-se asupra unor poziții „spirituale” arhaice, depășite de istorie sau, cel puțin, serios modificate. Criza purifică sufletul (psyché) de zgura „istoriei”: și atunci se regăsesc anumite simbolisme, mai mult sau mai puțin universal răspândite, dar care, ca simbolisme difuzate și trăite de istorie, prezintă numeroase variante și sunt interpretate diferit. Cu alte cuvinte, constat variațiile și contradicțiile sensurilor unui simbol în istorie - dar crizele psihice prezintă același
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
integritate amenințată fixându-se asupra unor poziții „spirituale” arhaice, depășite de istorie sau, cel puțin, serios modificate. Criza purifică sufletul (psyché) de zgura „istoriei”: și atunci se regăsesc anumite simbolisme, mai mult sau mai puțin universal răspândite, dar care, ca simbolisme difuzate și trăite de istorie, prezintă numeroase variante și sunt interpretate diferit. Cu alte cuvinte, constat variațiile și contradicțiile sensurilor unui simbol în istorie - dar crizele psihice prezintă același simbol simplificat și „purificat”. Atunci ajung la concluzia, cel puțin provizorie
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
interpretate diferit. Cu alte cuvinte, constat variațiile și contradicțiile sensurilor unui simbol în istorie - dar crizele psihice prezintă același simbol simplificat și „purificat”. Atunci ajung la concluzia, cel puțin provizorie, că istoria nu face decât să interpreteze și să valorizeze simbolismele, dar că acestea din urmă sunt constitutive pentru o psyché „primordială”: că au fost date (sau revelate?) în momentul în care omul a dobândit conștiință existențială, când omul s-a găsit „în situație” în lume. Se poate să mai existe
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
acestea din urmă sunt constitutive pentru o psyché „primordială”: că au fost date (sau revelate?) în momentul în care omul a dobândit conștiință existențială, când omul s-a găsit „în situație” în lume. Se poate să mai existe o explicație: simbolismele sunt creația vieții înseși a omului, înainte chiar ca această viață să fi fost însoțită de o conștiință. Cu alte cuvinte, simbolismele sunt și ele o creație a Istoriei: în ocurență, a Istoriei omului, a vieții sale. Dar atunci se
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
conștiință existențială, când omul s-a găsit „în situație” în lume. Se poate să mai existe o explicație: simbolismele sunt creația vieții înseși a omului, înainte chiar ca această viață să fi fost însoțită de o conștiință. Cu alte cuvinte, simbolismele sunt și ele o creație a Istoriei: în ocurență, a Istoriei omului, a vieții sale. Dar atunci se poate vorbi propriu-zis de „istorie”? De cicluri culturale?... Un singur lucru pare sigur: „creația” simbolismelor implică un alt Timp decât cel istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
însoțită de o conștiință. Cu alte cuvinte, simbolismele sunt și ele o creație a Istoriei: în ocurență, a Istoriei omului, a vieții sale. Dar atunci se poate vorbi propriu-zis de „istorie”? De cicluri culturale?... Un singur lucru pare sigur: „creația” simbolismelor implică un alt Timp decât cel istoric șsubl. S.W.ț. Și poate că asupra acestui punct precis ar fi trebuit să insist în mica mea carte: că viața simbolurilor este stăpânită de alte ritmuri temporale decât timpul istoric, Știmpulț
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]