4,200 matches
-
poleieli fel de fel. Prețul succesului cu orice preț. Nu cred că Dabija sau alți cîțiva regizori n-ar știi, n-ar putea să facă teatru și așa. Mult mai puține bătăi de cap, mult mai puțină trudă. Calea spre simplitate nu este nici ușoară, nici răsplătită cu lauri. Lumea se grăbește... Creatorul de teatru, Ultima bandă a lui Krapp, Așteptîndu-l pe Godot, Frații, Livada de vișini, Jucăria de vorbe, Molly Sweeney sînt studii pe text, mai înainte de orice, întru desăvîrșirea
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
lui Molly. Trei insule diferite care își unesc dramele, care migrează una spre alta, la un moment dat, o vreme. Trei variante de singurătăți văzute în alb și negru. Scenograful Andu Dumitrescu a punctat foarte inspirat, și tot pe linia simplității, această idee a regizorului. Pe scenă sînt trei module, trei podiumuri asamblate unul în altul, exact ca piesele dintr-un joc puzzle. Pe fiecare, cîte un personaj din cele trei și elemente din cotidianul fiecăruia. Molly este o femeie care
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
Penciulescu și la Vlad Mugur. Același filon. Aceeași rigoare, aceeași seriozitate, aceeași densitate a ideilor, aceeași atenție enormă față de lucrul în sens, de punere în valoare a artei citirii și interpretării a ceea ce este scris într-un text. Măsură și simplitate. De multe ori, scufundările în text, în adîncul neliniștit al poveștii, al relațiilor par că nu mai preocupă pe foarte mulți din breaslă. Este mai la îndemînă și mai eficientă, parcă, specularea intensivă a unor soluții ieftine, încărcate, însă, cu
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
poleieli fel de fel. Prețul succesului cu orice preț. Nu cred că Dabija sau alți cîțiva regizori n-ar știi, n-ar putea să facă teatru și așa. Mult mai puține bătăi de cap, mult mai puțină trudă. Calea spre simplitate nu este nici ușoară, nici răsplătită cu lauri. Lumea se grăbește... Creatorul de teatru, Ultima bandă a lui Krapp, Așteptîndu-l pe Godot, Frații, Livada de vișini, Jucăria de vorbe, Molly Sweeney sînt studii pe text, mai înainte de orice, întru desăvîrșirea
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
lui Molly. Trei insule diferite care își unesc dramele, care migrează una spre alta, la un moment dat, o vreme. Trei variante de singurătăți văzute în alb și negru. Scenograful Andu Dumitrescu a punctat foarte inspirat, și tot pe linia simplității, această idee a regizorului. Pe scenă sînt trei module, trei podiumuri asamblate unul în altul, exact ca piesele dintr-un joc puzzle. Pe fiecare, cîte un personaj din cele trei și elemente din cotidianul fiecăruia. Molly este o femeie care
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
să înțeleagă. Autoritarul părinte, face ordine mai întîi în zarva enoriașilor , după care ,a ținut o predică extraordinară. O predică despre ce înseamnă a-ți lua crucea și a-L urma pe Hristos". Agnosticul are brusc revelația ,căii" și a simplității ei extraordinare. Fraza se rupe, dar nu-și pierde rigoarea. Paleologu destăinuie, tot mai precipitat, cum a înțeles, și cum i s-au luat solzii de pe ochi: ,Părintele Stăniloae mi-a luat atunci solzii de pe ochi." Aceste texte, pe care
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
de ani s-a format un popor puternic, serios, solid că o stâncă, într-un teritoriu plin cu bogații naturale. Ce am putea învăța de la americani? În primul rând seriozitatea - știu, este greu de învățat așa ceva de unii români. Apoi, simplitatea - sancta simplicitas. Americanii nu se complică în nimic ce fac - poate și limba îi ajută să fie așa. Legile sunt clare, fără posibilități de interpretare și întoarcere și respectate - nu că în România. Nu iubesc deloc complicațiile, întortochelile, încurcăturile. Își
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a liniei dintre yin și yang! ce a mai rămas pe marginea fracției venusiene? visul... și-ntrebarea cu frunze de topaz! da', Julieta, o fi acasă? amintirile... am atâtea evantaie de amintiri! și sertarul miroase la fel că drumul de simplitate! a iubi curcubeul... înseamnă a cunoaște minunatul capitol despre dragoste din Întâia Epistola către Corinteni a Sfanțului Apostol Pavel! a birui vrăjmașul... înseamnă a cunoaște zicerea Sfanțului Ciprian... cine nu are Biserică de mama, nu poate avea pe Dumnezeu de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cu textul de bază). Profesorul Zaharia a optat pentru o modalitate care împacă ambele exigențe: pe baza unui studiu aprofundat al manuscrisului este stabilit textul de bază, iar variantele sunt trimise la sfârșitul cărții, într-un capitol separat, de note. Simplitatea soluției ascunde, însă, o muncă migăloasă și, în același timp, de înaltă competență filosofică și literară, ca și o lungă familiarizare cu opera cioraniană. Căci nici volumul Razne nu se găsește, în manuscrisul aflat în Biblioteca Literară Jacques Doucet, într-
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
scoate în față viața oamenilor simpli, de la țară sub un regim comunist relativ sever, dar nu excesiv de opresiv. În locul unui discurs antisistem care să scoată în evidență numai ororile regimului, fapte ieșite din comun sau situații limită, Mo Yan alege simplitatea, zugrăvind în cuvinte puține viața de zi cu zi a unor oameni absolut normali. Vieți ca oricare altele. Nu spectaculoase, nu impresionante, vieți pur și simplu. Există totuși și pasaje în care scriitorul chinez face o critică subtilă antiestablishment, de
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
credință, din temperament, din protecția astrelor, din grație divină? Fiind gîndită ca o secvență de două dialoguri în cursul cărora eroul își povestește golgota, cartea are directețea brutală a cuvintelor spuse fără perdea, așa cum îi veneau pe limbă fostului procuror. Simplitatea aceasta necăutată mărește și mai mult verosimilitatea cazului, cititorul parcurgînd paginile cu sentimentul că asistă la o epifanie a groazei. Pe măsură ce citești, uimirea dată de singularitatea personajului e însoțită de stupoarea atrocităților la care asiști. În final, renunți să mai
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
de exegeză din jurul lor. Interpreții - filosofi sau critici - scriu inadmisibil de mult, dînd naștere unei babilonii documentare, în care ți-e tot mai greu să te descurci. Tocmai de aceea principala exigență pe care autorul o pune în fața exegeților e simplitatea. „În această lucrare mă va interesa, în primul rînd, aplicarea principiului simplității în interpretarea textelor. În hermeneutică, adepții risipei și excesului sînt legiune. Voi dovedi această tragedie. Dimpotrivă: adepții simplității sînt rari.“ (p. 11) Cu alte cuvinte, de comentatori grafomani
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
dînd naștere unei babilonii documentare, în care ți-e tot mai greu să te descurci. Tocmai de aceea principala exigență pe care autorul o pune în fața exegeților e simplitatea. „În această lucrare mă va interesa, în primul rînd, aplicarea principiului simplității în interpretarea textelor. În hermeneutică, adepții risipei și excesului sînt legiune. Voi dovedi această tragedie. Dimpotrivă: adepții simplității sînt rari.“ (p. 11) Cu alte cuvinte, de comentatori grafomani, care înconjoară o operă cu o iederă exegetică luxuriantă, nu ducem lipsă
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
principala exigență pe care autorul o pune în fața exegeților e simplitatea. „În această lucrare mă va interesa, în primul rînd, aplicarea principiului simplității în interpretarea textelor. În hermeneutică, adepții risipei și excesului sînt legiune. Voi dovedi această tragedie. Dimpotrivă: adepții simplității sînt rari.“ (p. 11) Cu alte cuvinte, de comentatori grafomani, care înconjoară o operă cu o iederă exegetică luxuriantă, nu ducem lipsă, în schimb numărul interpreților conciși sînt rarități istorice. Ce surprinde la Gherghel e felul în care înțelege simplitatea
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
simplității sînt rari.“ (p. 11) Cu alte cuvinte, de comentatori grafomani, care înconjoară o operă cu o iederă exegetică luxuriantă, nu ducem lipsă, în schimb numărul interpreților conciși sînt rarități istorice. Ce surprinde la Gherghel e felul în care înțelege simplitatea, ca pe o concizie în expresie care se ține aproape de obiect, fără a depăși litera originalului: „A fi simplu în interpretare înseamnă mai multe lucruri deodată: a nu fi excesiv și risipitor [...], a respecta limita și măsura, a accepta faptul
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
ceea ce spune un text și a evita să pui întrebări pe care textul nu le susține în nici un fel, a rezolva o problemă doar cu datele ei și a nu construi ipoteze suplimentare.“ (p. 13) Spre a-și sprijini imperativul simplității, Gherghel invocă șase maxime culese din trecut: 1) îndemnul grecesc ananke stenai, „undeva trebuie să te oprești”, înaintarea sau regresul la infinit în cursul explicațiilor fiind inutile; 2) regula lui Horațiu: est modus in rebus, sunt certi denique fines (există
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
e de neînțeles e de neînțeles); 6) principiul economiei la Wittgenstein: Wovon man nicht sprechen kann darüber man muss schweigen (despre ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă). Ce e bizar la Valeriu Gherghel e că pledoaria pentru simplitate e însoțită de o neîncredere statornică în putința ca un cititor să intuiască intenția cu care autorul și-a scris textul. Ce a avut un scriitor în minte în clipa creației rămîne un mister care echivalează pentru noi cu un
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
planurilor e inevitabilă: nu știm cîtă interpretare se ascunde în originalul însuși, și atunci cel mai bine e să ne oprim. Și fiindcă nu avem un criteriu de depistare a adevărului dintr-o interpretare, trebuie să ne mulțumim cu exigența simplității. Între două sau mai multe comentarii la același text, cel mai concis are cîștig de cauză. Asta nu înseamnă că un comentariu e cu atît mai valid cu cît e mai lapidar, dar în genere criticul care a înțeles ceva
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
sa ne propune figura unui maramureșean în suflet și trup, „uimind întunericul pe cărări neumblate/ cu alte ploi demult răstignit în înalturi” (Copil cu zmeu). Sentimental fără a fi sentimentalizant, rural fără a fi sămănătorist, poetul se răsfață cu finețurile simplității: „caut un crin să mă nască de tot/ dacă oamenii nu pot/ face aceasta lăsîndu-mă foarte/ tînăr cu fața spre moarte” (Plîns). Sau: “nu există asfințituri/ numai întristări/ ale lucrurilor// visul pierdut/ la marginea zilei/ e umbra noastră/ în cer
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
din punctul de vedere al urgenței redactării, deplasată. Micaela Ghițescu, al cărei nume e legat și de prima apariție în limba română a Alchimistului (Editura Nemira, 1995), roman considerat în continuare principalul succes al lui Coelho, are o frază adaptată simplității parabolei și marilor adevăruri, prin care Coelho, popularizatorul „sufletului lumii”, „Marii Opere”, „limbajului universal” (și al altor termeni preluați de la Jung sau alți pasionați de alchimie) a ajuns în ultimii douăzeci de ani la tiraje amețitoare. Împărtășirea înțelepciunilor elementare (precum
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
măgăruși, buzunare rupte, leagăne, dulapuri. pușculițe, monede, topoare, mâneci bufante etc.), sunt convertite în metafore și comparații memorabile, care ies din logica normalității, dobândesc o altă identitate decât cea inițială, se integrează într-o ordine a imaginarului, producând tensiune și simplitate de mare poezie: „Lente înmormântări cortegii trecând/prin filele jurnalului tău prin pupilele copilăriei tale imense/ chipuri de ceară triviale aripi cum mâneci bufante/câte-o tresărire a sufletului negru strălucitor cum marmura/și stai afară pe-un asemenea timp
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
de sentimentul stînjenitor că au de-a face cu o credință grobiană. Cei cărora creștinismul li se pare o absurditate infantilă au la îndemînă refugiul în abstracțiuni. În acest caz, conceptele devin căi de înnobilare a unei viziuni de o simplitate grosolană. Acesta e motivul pentru care Deussen s-a simțit mai apropiat de budism și de gîndirea lui Schopenhauer decît de duhul textelor creștine, a căror idee privind un Dumnezeu făcut om i s-a părut de o platitudine sfidătoare
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
Raicu, Șerban Foarță, Radu Petrescu și Florin Mugur - oferă indicii solide în această direcție. Solide și, aș adăuga, contrariante: poetul este mare cititor de... proză, de clasici ruși, de Max Blecher și de critică literară! Cei care bănuiau că în spatele simplității atât de convingătoare a liricii se ascunde un proces de elaborare dintre cele mai complexe, se văd confirmați acum, prin acest înainte-de-a-scrie livresc, pe care corespondența ni-l devoalează. În al treilea rând, aș atrage atenția asupra unei caracteristici eminente
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
dublului, onirismul istoric, alb-negrul de gravură a destrămării Imperiului Otoman. Povestea unui italian - al cărui nume nu apare niciodată - ajuns, în urma unui atac pe mare, rob la un hoge turc, cu care își schimbă, treptat, identitatea, e istorisită cu aparentă simplitate: „Ne duceam de la Veneția la Napoli, când ne-au tăiat calea niște vase turcești”. Conștient că, dacă va mai trăi, viața avea să i se schimbe, italianul mai are tăria, în așteptarea iminentului prizonierat, de a răsfoi un volum „cumpărat
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
procesulverbal, voi oamenii, spunea,/ sunteți ființe confuze, confuze”. Cu aerul că nu străbate niciodată dincolo de suprafața lucrurilor, „vocea” din Cântece naive și sentimentale construiește, totuși, un ethos al ratării și al blazării în toată complexitatea lui. Până acum, „banalitatea” și „simplitatea” erau palme aplicate tuturor formelor de mistificare deopotrivă literară și existențială (de aici și nota de frondă a poeziei lui Sociu). În ultimul volum ele reprezintă, însă, închiderea tuturor orizonturilor. Modificarea de nuanță ascunde o mutație în adâncuri. Discursul lui
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]