776 matches
-
Frații pe care membrii al-Qaida îi detestă, chiar dacă cei din Iordania, sunniți ca și ei, s-au dus să se închine la trupul neânsuflețit al iordanianului Zarqawi, corespondent al al-Qaida în Irak nu au nicio idee de politică externă. Se sinchisesc de Israel, desigur, de America prin forța lucrurilor -, dar ignoră chestiunile legate de geopolitică, de industrie și de clase sociale. O prietenă egipteancă, totuși apropiată de ei, mă prevenise: pentru un Frate, un internațional este un translocal. "Ce se întâmplă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
valea noastră a plângerii, el nu face decât să treacă, și puțin importă unde anume și-a aruncat ancora. Pentru el, niciun pelerinaj nu este obligatoriu pentru catolicul roman nu e obligatoriu să meargă nici măcar până la Roma. Pretutindeni, creștinii se sinchisesc să ocupe nu atât terenul cât spiritele și, ajuns în deșert, iezuitul va construi mai degrabă un colegiu decât un turn de pază. Acolo unde exercițiul de musculatură spirituală ține loc de lucrări agricole, creștinul este preocupat să "păzească locurile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dezamăgire. Am avut nevoie pentru antologia ultimă de câteva drepturi de autor. Cu toate insistențele mele la COPYRO (Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor) nu numai că nu mi-au dat acele drepturi, dar nici măcar nu s-au sinchisit de scrisorile mele. Se pare că România nu are interes în a-și promova cultura și în special literatura. Tot ce se întâmplă aici e pe cont propriu. Care e raportul tău cu tendința "de centralizare" a culturii în Europa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să poată pune gheara pe tine Înainte s-apuci să arunci marfa. Doolie venea În fiecare zi. Fără jenă, pisălog de nesuferit. De obicei Îmi făcea o dare de seamă despre cum stă treaba cu Nick și Rogers. Nu se sinchisea de faptul că mă punea la curent În privința legăturii lui constantă cu Roger. - Roger e hîrșîit, dar e și bătut În cap, mi-a spus Doolie. Tot zice „Nu voi, nenorociții de trăgători, mă interesați. Îi vreau pe tipii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Într’un material inert cum poate pare solul, ci Într’unul unde “fierbe” Viața. Lăsând deoparte organismele mari, ca larve, viermi, animale superioare chiar, dar care, pluricelulare fiind, ascunse deci, cum spuneam nu demult, În spatele pielii lor, nu prea se sinchisesc de modificările de natură chimică apărute În mediu, aici există o mulțime de organisme monocelulare, care sunt de fapt principalul partener al plantei: bacterii, ciuperci, protozoare. Exemplul unui hectar de grâu dă o imagine a vieții solului: la 9,5
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la un ins cu grave probleme de comportament. Pot să fac orice altceva - să scuip, să înjur, să mă leg de femei, să târăsc o sacoșă cu sticle goale, să mă culc de-a dreptul pe trotuar - și nu se sinchisește nimeni. E mai normal să te iei la bătaie pe stradă, decât să scrii. Probabil că și mai nepotrivit ar fi să mergi și să citești. În alte țări, oamenii citesc și scriu în metrou, în parcuri, în cafenele, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
doar un obiect. Îți luai dreptetalon începutul, durata și sfârșitul unei întâmplări, simțind pe pielea ta cât de scurt sau de lung era timpul. și toate acestea laolaltă nu se întâmplau niciodată de dragul vorbelor. Ca eveniment, lucrurile trăite nu se sinchisesc de ceea ce scrii, nusunt compatibile cu cuvintele. Ceva ce s-a întâmplat cu adevărat nu poate fi exprimat în cuvinte la scara unu la unu. Pentru a descrie acel lucru,trebuie să-l ajustezi la cuvinte și să-l reinventezi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de puțin am priceput pe atunci din adevărata măsură a lucrurilor. Sunt uimită cât de puțin am deslușit în orice prezent bagajul pe care acesta, o dată devenit trecut, mi-l transmitea pe mai departe în viitor. Evenimentele ulterioare nu se sinchisesc de separarea trecutului de prezent. Timpul reamintit de-atunci și timpul de azi, care chiar de-a doua zi dimineață devine la rândul său timp reamintit, nu-ți bântuie prin memorie cronologic, ci ca fațete ale lucrurilor. Alte și alte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
era obligat să le dea principelui cu adaosul că acolo unde se poate, se va face școală și pentru români, și încă alte câteva condiții umilitoare. E de prisos a spune că de diplome de genul acesta nu se prea sinchiseau românii ardeleni, chiar dacă unii protopopi doritori de situații mai bune, părăseau calea dreptei credințe pentru măriri deșarte. Poporul a rămas neclintit și neîntinat în credința sa. În contextul acestor tendințe ale ungurilor, cu scopul nemărturisit de a calviniza, de a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vedeam miau făcut rău, iar pe de altă parte demersul meu nu folosea nimănui. Publicul emisiunilor imbecilizante nu mă citea (și, chiar dacă mar fi citit, ar fi fost surd la avertismentele mele), producătorii lor îi dădeau înainte fără să se sinchisească. Pe unii dintre oamenii de televiziune îi enerva bâzâitul meu - ca dovadă „intervențiile“ la care se dedau din când în când, în speranța să mă facă să mă potolesc -, dar până la urmă își dădeau seama că nu era cazul săși
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care o săl facă atunci) și cât sunt de harnici în a ne arăta neîncetat că trăim vremurile cele de pe urmă. Dacă nu induci sentimente de teamă în rândul credincioșilor, ești un preot ineficient și riști să nu se mai sinchisească nimeni de religia pe care o predici. Am fost bucuros să regăsesc o abordare similară a fenomenului știrilor de seară la Marc Augé, în cartea Noile mitologii (un volum colectiv, unde mai mulți oameni de cultură francezi șiau propus să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
știm, e irațională). De-aici și violența reacțiilor în momentul în care oamenii sau văzut înșelați. Este ura îndrăgostitului față de amanta infidelă. Dacă sar fi dovedit negru pe alb că Vadim a fost un tur nător, nimeni nu sar fi sinchisit, fiindcă prentru votanții tribunului aceasta e o calitate. Cei care au apreciato pe Mona Muscă au însă un alt set de valori și, prin urmare, putem fi siguri că steaua Monei Muscă a cam apus. Până la urmă, dacă televiziunea a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din 17 august 1971), mi-a răspuns din București, cu doar „cîteva ore”, probabil chiar din aeroport, înainte de o plecare „în Austria și Italia pentru, trei săptămîni”. Avînd un atare motiv, un altul (de fapt, zeci) nu s-ar fi sinchisit să pună mîna pe hîrtie și stilou. Am zis apoi, mai sus, că, de obicei, scria scurt. E, iarăși, cazul să nuanțez: răspundea cît trebuie, la obiect, comunica esențialul. Era punctual în toate sensurile acestui cuvînt. Paradoxal, punctualitatea sa e
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu o jumătate de kil de zahăr Ori activiștii de partid comunist din Epureni erau doar cu numele, ori adevărul nu fusese chiar cel descris cu lux de amănunte de șeful evreu din Huși de vreme ce autoritățile nu prea s-au sinchisit de această Întâmplare. Iată lacrimile grele, de regret, ale lui Naty Terdiman, că toți cei prezenți acolo au rămas cu capetele pe umeri În loc să cadă În coșul ghilotinei: „Aceste lucruri au fost imediat cunoscute de populația evreească a Hușului, care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aprobarea căsătoriei dar ai origine sănătoasă și rude În străinătate nu ai... Am chibzuit totul cu ochii <cadrelor>. Și apoi sînt bine văzut de superiori așa că...>>. Mai departe chiaburul spune: <<Aha! Marx! Dar că vă hrănesc, de asta nu se sinchisește Marx?! Trăiți aici de trei luni ca spurcații, pe spatele meu!>>”. Cu precizarea faptului că personajul Ian era milițian, vom trece acum și la cenzurarea unui pasaj din lucrarea „Cuza Vodă” scrisă de dramaturgul Mircea Ștefănescu (1898-1982) În anul 1959
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de infantil cum pare. Sau, chiar dacă e, are ceva din talentul copiilor de a veni pe neașteptate cu cîte o observație care pune într-o lumină proaspătă, frapantă, un adevăr de care adulții civilizați sînt prea tociți ca să se mai sinchisească sau pe care preferă să nu-l bage în seamă. Atunci cînd un arab stabilit la New York i se plînge unui israelian care locuiește de cealaltă parte a străzii că americanii ne cred pe toți teroriști, israelianul îi răspunde că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Costică i-a arătat încredere să păzească harbuzăria, s-a lăsat ispitită și a furat un pepene. Ajunsă pe malul iazului îl puse jos, aruncă o privire spre cârdul de animale, care își vedeau de păscutul lor, fără a se sinchisi de frământările păstoriței lor, apoi încercă să desfacă harbuzoaica; zadarnică trudă, trebuia un cuțit, așa că merse spre colibă, poate acolo va găsi ceva de desfăcut rodul dulce ce-i stătea acum la picioare și nu se putea înfrupta din el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
corpului ei. * Cum am stat în noaptea aceea din adolescență, desculț și numai în cămașă de noapte, ca țintuit, aproape o jumătate de oră, în picioare, în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință de a poseda, în luptă cu o imensă timiditate, străduindu-mă din răsputeri să mă smulg din acel ungher de lângă chiuvetă unde parcă prinsesem rădăcini, spre a face cei câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zona intens frecventată de lângă Biserica Bărăției, am avut neșansa să fiu martorul următoarei scene: dintr-un automobil demodat, de culoare neagră, „scos” parcă dintr-un film de război, cu gestapoviști, coboară câțiva bărbați hotărâți, care se reped - fără să se sinchisească de trecători - la un cerșetor bătrân așezat pe jos, în stradă, în colțul format de chiar turnul Bărăției și de un zid, îl înșfacă, îl iau literalmente pe sus - victima nu se împotrivește, mai scâncește încetișor, jalnic, cumva poate prefăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
eu. În gând, doar mental, firește. * Prietenul nostru comun îmi povestește (sunt mulți ani de atunci): într-o zi, la bufetul restaurantului Uniunii Scriitorilor s-au pus în vânzare chifteluțe proaspete și ieftine. Când i-a venit rândul să comande, nesinchisindu-se, cu tupeul său obișnuit, de cei din spatele lui, strălucitul poet, bun familist, a cerut 40 de bucăți, epuizând stocul. Coada s-a destrămat, dezamăgită, dar fără a îndrăzni să protesteze. După această întâmplare memorabilă, mozartianul poet, mare amator de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au devenit parcă mai directe: „Mai vorbim noi! Ne mai întâlnim noi!” Un „patriot” probabil, dacă nu cumva un securist „patriot” enervat că cineva își permitea să-i laude în asemenea hal pe străini. Mereu jovial, omul „meu” nu se sinchisea însă de amenințările celuilalt și continua să-i ridice în slăvi pe cei de la Dinamo Kiev. * La vară (scriu aceste rânduri în mai 1966) se vor împlini zece ani de când n-am mai fost la Sângeorz. Între timp, a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înșiși. Așa se explică unele fapte bune pe care le fac, nu atât de ochii lumii, cum se spune și se pretinde (căci lumea, după ei, e formată numai din ticăloși de a căror părere nu trebuie - normal! - să te sinchisești), ci de ochii lor, dacă se poate zice altfel, pentru ochii lor, mai atenți decât se crede de obicei la ciobul de oglindă în care își verifică ținuta morală. Paradoxul e că lucrurile se petrec ca și cum ticăloșii aceștia ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice, infinite în timp și spațiu acte și operațiuni „de stânga”. Căci în mod „normal” Prea Înaltul (mult Prea Înaltul) n-ar fi trebuit să se sinchisească de niște atomi nemernici ca noi. Și cu atât mai puțin să manifeste atâta interes, bunăvoință și răbdare față de atât. Mergând până la sacrificarea (crucificarea) Unicului Său Fiu. Pronia, lucrarea lui Dumnezeu sunt deci și ele, din vecii vecilor, „orientate”. Găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bine pentru această populație bejenară care s-a pus sub protecția singurei puteri din zonă capabilă s-o apere de turci... Ocupată și nedreaptă în raport cu noi, Rusia expansionistă (care, de la înălțimea staturii ei, nu vedea decât umărul celuilalt imperiu: otoman, sinchisindu-se prea puțin de „țărișoarele” smulse de sub influența lui*) a reprezentat limanul de salvare pentru acei oameni năpăstuiți din care, cu și fără complexe, mărturisesc că mă trag. Oamenii suficient de dârji pentru a refuza să mai suporte jugul păgân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe lîngă lapte, și cafea, și cornuri, spre a le diminua eforturile. Își iubeau patria, dar această patrie era Viena Viena cu ale sale Wienerwald, Grinzing și cu cîntăreții săi: aproape că nu vedeau dincolo de vîrful nasului, fără a se sinchisi atunci cînd ceva în mașinăria Imperiului nu funcționa, în Boemia, în Slovenia sau Ungaria (chiar și după ce Austria a angajat Europa în războiul din 1914, și soarta războiului, potrivnică, aduse invazia inamică în Galiția, vienezii continuau să zeflemească nepăsători. Pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]