791 matches
-
se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile ascuțite. Noroiul acoperea cam jumătate din ei, iar șiretul unuia era pe jumătate desfăcut. Adică funda dublă devenise simplă, iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
arde de insinuări în astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai pe mine? Își permise să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de geamantanul cu bani, agentul imobiliar ieși val-vârtej pe ușa din spate, deschise poarta și alergă pe mijlocul străzii, prin ploaie, ca un bezmetic, mulțumind cerului și tuturor dumnezeilor că scăpase de coșmar. La un moment dat, fără să se sinchisească de imaginea cel puțin comică pe care ar fi putut-o oferi unui potențial observator, se opri, ridică ochii către cer, deschise gura și se lăsă aproape înecat de ploaia torențială care biciuia pământul de ore bune. Picăturile mari îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tema asta, stimată parteneră de viață cu fund apetisant! Își privi mâinile. Avea murdărie sub unghii, două erau rupte, simțea o durere surdă la degetul mare. Intră în baie și învârti robinetul dușului. După ce aruncă hainele de pe el - nu se sinchisi să le pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încet, torturându-l în permanență, fără milă (magicienii nu au milă, magicienii primesc aplauze la scenă deschisă și torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
privirea pierdută (probabil) undeva, departe, arătând eventualilor trecători - un Detectiv curios, de pildă; plus un Magician teribil pe care tocmai acel Detectiv curios nu avea cum să-l vadă, din păcate/din fericire pentru el - doar spatele. Nici nu se sinchisi să presupună încotro alergau gândurile acelui individ suspect, în jurul căruia se țesea o paradoxală pânză fatală care atrăgea în ea insecte (ființe) mai mult sau mai puțin vinovate, însă înțelegea că situația se complica într-o progresie alarmantă. Asta doar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de uși între realitate și irealitate, apeși clanța și intri, apeși clanța și ieși, te mai plimbi un pic, apoi deschizi altă ușă și uite-așa trece viața, fără să îți dai seam ape ce lume trăiești -, însă nu se sinchisi să-l întrebe pe Magicianul îngâmfat. Oricum nu ar fi aflat nimic interesant, reușise să își dea seama de asta. Și nici nu-l simțea pe aproape, poate că și magicienii au nevoie de pause, măcar din când în când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
auzise destule remarci de acest gen, rostite pe tonuri provocatoare de unii colegi care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care o avusese atunci când ieșise din magazin. Bărbatul țipă din nou, și se apropie de bordură. - Te iubesc, Lucia! Nu am iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine! O mașină îl ocoli în ultima clipă, dar el nu se sinchisi. Ținea mâinile întinse în față, iar Lucia își spuse în gând că semăna cu un somnambul. Femeia o luă la fugă, încercând să nu privească în urmă. * - Hai să alergăm prin ploaie, domnule Scriitor! Vrei? Să nu-mi spui că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dea pur și simplu afară pe scară, să mă huiduiască, pe deasupra, ca să afle și vecinii cu ce lucruri neserioase mă ocup și să-mi ia locul de la masa de lucru și să scrie singur despre el Însuși fără să se sinchisească de suferințele mele (suferințele tânărului Werther nu erau nici pe departe comparabile cu ale subsemnatului!), fără să asculte văicărelile mele de autor care vrea să se Întoarcă În text (cum i se pare acelui critic obosit); da, să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
are mișcări de un anume somnambulism erotic, ce exercită o acțiune magnetică imediată asupra mea. Singura atingere a mâinii ei mă electrizează, simt cum pocnesc În aer corpusculii materiali ai ființelor noastre. Trec mulți colegi pe lângă noi. Ea nu se sinchisește deloc, Înlănțuită de mijlocul meu. Nici eu. Ce ciudat, simt că ea mă iubește, că aș putea să..., dar eu n-o iubesc, am venit la Întâlnire ca un cavaler medieval din prea aleasă educație sentimentală. (Acum trei zile, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fazanul Înfoiat de alături, din spinarea căruia iese un cap de drac; iată și o lebădă albă Înotând pe o suprafață vineție, din aripile căreia cresc două capete de absidă; Încolo, tu stai pe puterea ta de feudal, nu te sinchisești de nimeni și de nimic, chiar dacă acum te-ar mușca o limbă veninoasă; te uiți imperial la păsările acelea fantastice de parcă nici nu le-ai vedea“. (noiembrie) Trăim mai intens atunci când În jurul nostru se face prezentă violența vieții. Copiii, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
retrage fulgerele din priviri sau le Îndreaptă brusc către unul dintre Însoțitori. Îl Întreabă ceva la modul familiar: „Nu-i așa, domnule Novicov?“; și, la aprobarea din cap a acestuia, Îl apostrofează franc, „Dar tu ești prost!“, fără să se sinchisească de reacția asistenței. După aplauzele jubilatorii ce urmează, este convins că atmosfera a devenit propice Începerii monologului; da, a monologului, pentru că profesorul declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar. Aerul se Îngreunează de corpusculii ideilor scăpărând de acute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim În vorbele noi, numai ale noastre, Fără să ne sinchisim de scârna neiertătoarei materii... 27.09.1960 Tot ce-ndrugi despre viață, nemuritorule, nu-mi hrănește nici burta, nici ochiul Cu care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de universală, punea atât patos vorbind despre tragedia Annei Karenina. Această trăire În exces este interpretată de ceilalți colegi În registru actoricesc; se afirmă că se comportă ca și cum ar recita un rol Într-o piesă proastă, dar ea nu se sinchisește de nimeni. Continuă să braveze, să sară garduri cu schiurile agățate de umeri ca niște aripi de Înger, inadecvate, grotești, dar aripi pe care le poartă cât mai la vedere pentru a fi ea, pentru a nu se confunda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se dă cu capul de zid; observ că are cap tare, câteva colege sar și o opresc; izbucnește Într-un plâns teribil, Îi curg lacrimi șiroaie, nu-i pasă de nimeni, nu se șterge, nu-și aranjează ținuta, nu se sinchisește de ce vor spune ceilalți colegi; nu mă uit la ea, nu mă apropii să-i spun să se liniștească, n-o văd. „Monstrul!“, o aud pe comăneasca șoptindu-i păuneascăi, toți Își dau coate așteptând să vadă ce atitudine voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deodată ridicol și aș vrea s-o iau la fugă, dar Îmi dau seama că nu mai pot să ies din joc. „Da.“ Se destinde și pe obraz lacrimile Îi curg șiroaie, fără să le poată opri, fără să se sinchisească de nimeni. E fericită, biata de ea. (duminică) Mă amuz să constat și eu că nu există nimic nou sub soare; totul a mai fost spus (bineînțeles, cu mici nuanțe), totul a mai fost trăit (Într-un tunel al timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără să se sinchisească de chelălăiturile tovarășului mai mic și nici de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire-ați ai dracului!" Copilul lui Vasile se hățănea mereu pe portiță, parcă nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana. ― N-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere, cu cocoșul lângă ele. Strigă necăjită: ― Păsărelele mamei... Automobilul se apropia în goana mare și găinile nici nu se sinchiseau. Desperată brusc că o să dea mașina peste ele, baba se repezi să treacă, să le ferească de primejdie. Nu apucă însă să ajungă decât până în mijlocul uliței. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țâșni pe lângă ea ca o săgeată, gata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, așteptând un semn sau o chemare tainică. Apoi deodată, pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pâlc de oameni, fluierând de zor, parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. Cu cât se apropiau, cu atât oamenii păreau mai îndrăzneți, ca și când ar fi vrut să batjocorească prin purtarea lor pe cei ce stăteau în fața postului de jandarmi. Trecând, unul din grup strigă simplu: ― Bună seara
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl părăsiră unul câte unul, răcoriți sau flămânzi de alte fapte. Fără sprijinul țăranilor, Miron Iuga se prăbuși cu fața-n jos, scormonind pământul și mirosindu-i mai lacom ca totdeauna aroma dulce-amară, pentru ultima oară. Nimeni nu se mai sinchisea de dânsul. Țăranii, îmbrîncindu-se fără odihnă, treceau peste trupul lui, îl călcau în picioare, apăsîndu-i și frămîntîndu-l cu pământul în care își înfipsese din viață toate rădăcinile. 5 ― Petrică, sai că oamenii au omorât pe boierul cel bătrîn! strigă în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și așteptarea. Pe care vrei să-l cunoști mai întâi ?“. Așa că Rada, privindu-l cum se întoarce la registrul lui în care se uita fără să citească, clătină din cap și îndrugă un „mulțumesc“ pe care polițistul nu se mai sinchisi să-l audă. Celălalt, cel de demult, care se ivise pentru o clipă, se îndreptă din șale și se trase înapoi, intrând între umerii vestonului descheiat. Rada își strânse poșeta la piept și se așeză pe banca lipită de perete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sugrumat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemiș cați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească de ei, cât și cei trei combatanți. Deodată însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuierul ascuțit al ară tării, care își vârî degetele în gură și suflă în ele năprasnic. Șuieratul rău-prevestitor sugera că în afară de el ar mai fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Junilor Turci s-a bucurat de la bun început de sprijinul cîtorva membri ai conducerii albaneze. Ca și membrii ei de origine turcă, acești albanezi erau dezgustați de regimul lui Abdul Hamid al II-lea, care nu numai că nu se sinchisea de revendicările albanezilor, dar era și evident incapabil să rezolve situația anarhică din Macedonia. Cooperarea era bazată pe o neînțelegere fundamentală. Liderii albanezii se așteptau ca, după ce cauza lor avea să fie victorioasă, CUP-ul să fie de acord cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
criză. Ea se găsește confruntată cu un joc al înșelaților. Aliați tradiționali ca Franța s-au arătat ineficienți și aproape n-au intervenit la Congresul de la Berlin. Aliații dinastici ca Prusia și-au urmărit propriul lor interes fără a se sinchisi de Moldo-Valahia, marele aliat rus a întrebuințat forțele armate române în folosul realizării ambițiilor lui teritoriale. Cei Mari au trimis România la statutul ei de stat balcanic. Bătrînii de la 1848, ca Alecsandri, propun o temelie latină, total latină, a identității
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]