4,151 matches
-
Orice concesie pe care o faci propriei idealizări este o piedică în calea adevăratei autocunoașteri. Pe măsură ce înaintăm pe drumul vieții, ni se oferă alte și alte ocazii de a pătrunde în ascunzișurile propriei noastre ființe. Numai prin cunoașterea cinstită a sinelui putem să ajungem la adevărul nostru de adâncime, adică la noi înșine. Doar astfel putem să aflăm cât de vrednici suntem, fiecare dintre noi, de a fi iubiți, admirați, onorați și prețuiți de ceilalți oameni. ---------------------- Zoltan TERNER Israel, 16 februarie
SĂ AFLI CINE EŞTI CU ADEVĂRAT ! de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368358_a_369687]
-
le păstra ca și o comoară neprețuită. Și primul lucru pe care trebuie să îl respectăm și să îl păstrăm cu sfințenie este însăși Viața din noi. Ea ne este dată de Dumnezeu pentru a urma „școala nobleței” prin golirea sinelui, (asta, însemnând și suferință uneori) și umplerea cu Duhul Său. Ca să putem înțelege că bucuria noastră nu poate fi deplină doar atunci când avem bucuria Domnului Isus, adică cea a libertății sufletești de sub toate fărădelegile și tentațiile acestei lumi. Și oare
DESPRE BUCURIA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368429_a_369758]
-
în fașă sunt toate,/ paleta de gânduri,/ cuvintele toate, faptele toate,/ inocență, ispită, păcate,/ toate misterele vieții.”... În visul copilului). Dacă totul este înscris în codul genetic al ființei, nu ne rămâne decât să căutăm adevăruri în straturile profunde ale sinelui, acolo unde divinitatea a ascuns misterul devenirii noastre și întoarcerii spre adevăratele origini. Sentimentul care face viața mai suportabilă, aproape frumoasă... este acela al iubirii, al contopirii cu sufletul pereche. Irina Lucia Mihalca iubește viața, caută dragostea... fiind convinsă că
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
petale de vis”, „poeme de stele”, „ceas al liniștii albe”, „parfumul atingerii”, „într-un alb desăvârșit”, „Mireasma începutului” etc. Această pendulare neobosită vine să sublinieze o anumită trăsătură emoțională a Irinei Lucia Mihalca, poeta fiind într-o permanentă căutare a sinelui, a înțelegerii propriei sale existențe. Efemeritatea lucrurilor îi accentuează neliniștile și, mai ales, suferința de a fi o ființă superioară, înzestrată cu sentimente și conștiință, dar supusă degradării timpului și dispariției.” Amăgitor destinul te trimite/ spre porți închise/ iar mai
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
între poezia Emilieiși subtilul poet care este Dan Laurențiu, un mare poet, venit și el din Moldova. În al doilea nivel semantic noțiunile, „ființa-mi de lut”, „iubirea” , „rădăcinile adânci”, „aripile albe”, comunicând între ele, ne revelează înălțarea spiritului din sinele său, din profunzimea ființei, prin iubire, în nivelul celest, pe care ni-l sugerează cuvintele „aripile albe”, ale îngerului. Strofa a doua a poemului trebuie interpretată și ea privind din nivelul profund al poeziei, înspre lumină: „Timpul, fără a-și
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
acestei Monografii-Cronici-Fresce a întregii opere așa cum ne-o dezvăluia poeta Cezarină Adamescu este cât se poate de explicită: „Hotărârea de a-i da propria oglindă în care să-și reflecte, nu numai trăsăturile fizice, nu numai gesturile, dar și armaturile sinelui izvodite în opera să, de o sinceritate absolută și de o înaltă ținută artistică, am luat-o împreună. Ea va depune mărturie pentru omul Elenă Buică, acum și aici, acolo și dincolo. Opera este noima scriitorului, e ceea ce rămâne să
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
cu dragoste de marile modele ale poeziei românești, ne gândim la Eminescu, la Blaga, la Coșbuc, la Alecsandri (așa cum vedem din pastelul redat în întregime mai sus), apropiere care seamănă cu un fel de întoarcere acasă, cu o regăsire a sinelui poetic, însoțită însă de o inovare a poeziei, cu mijloace țesute cu iglița subțire a metaforelor, a simbolurilor ca în poemul de mai jos: „Te leg prin alb, cu inocența mea./ Dezleg prin roșu, de de-ochi și-o stea
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
înțeleg de ce mulți poeți tineri, după ce au acumulat sute de vizualizări pentru un text liric, și-au spus cu îndreptățită mândrie: „Adevăratul critic este publicul!” Titlul cărții, „Cui să spun că mă doare...” conține o întrebare retorică, o întrebare adresată sinelui poetului, știut fiind că nimeni nu are o soluție pentru întrebările fără răspuns. Ele marchează limitele posibilităților umane și trasează frontierele existenței noastre. Întrebările fără răspuns sunt o barieră de netrecut, pe care Mihai Dor o forțează și reușește să
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
posibilităților umane și trasează frontierele existenței noastre. Întrebările fără răspuns sunt o barieră de netrecut, pe care Mihai Dor o forțează și reușește să o deschidă, oferindu-ne o incursiune în adâncurile sufletului său, o călătorie în spațiul infinit al sinelui, având drept mijloc de comunicare cuvântul, iar călăuză, iubirea. Vom întâlni, astfel, o poezie surprinzător de originală, robustă, viguroasă, fără influențe livrești, autorul nevenind din zona didactică. Poemul, care dă titlul volumului, „Cui să spun că mă doare...”,reprezintă un
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
lui Mihai Dor, „Cui să spun că mă doare...”, pare o poveste frumoasă, cu un timp și un spațiu bine definite, cu „personaje” pozitive și negative care se confruntă, și de unde „personajul” principal, după o călătorie în spațiul infinit al sinelui, depășind toate „probele”, ne aduce Poezia ... ----------------------- Domnița NEAGA Roșiorii de Vede ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Domnița NEAGA - DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR / Domnița Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
pătrunde în zonele insondabile ale psihologiei umane seamănă cu zborul fluturelui care înconjoară lampa de milioane de ori, fascinat și hipnotizat de lumină... Iată ipostaza sufletului aplecat ca o ființă care stă în genunchi asupra lui însuși, însetat de profunzimea sinelui său: „Sufletul. Încerc să-l mint, să-i spun că se înșeală. Nu-i o soluție, e prea târziu... Oare, nu și tu te vei preface-n scrum? Vei avea timp de a fi din nou prezentul sau vei reprezenta
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
din răsputeri să își mențină noua imagine, mai rupe din vechile relații ca să nu-ți amintească (pentru că a nu-l mai amintim nici noi pe acesta). De altfel, am început invers, comunicarea cu altul depinde foarte mult de cum comunici cu sinele personal!! Este un fapt sine-qua-non oglindirea inclusă și presupusa în acestea, în care una nu poate exista una fără de cealaltă. Cum nu poți iubi dacă nu te iubești, nici nu te poți cunoaște dacă nu cunoști pe alții..! De unde și
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
ASTA SIMȚI!! - NU CONTEAZĂ CE SPUI ATÂTA TIMP CÂT COMUNICI ȘI O FACI DIN UNIVERSUL TĂU INTERIOR PROFUND CE ESTE ȘI CÂT SE POATE DE ONORABIL, ORI TOT CEEA CE ESTE ONORABIL ȘI ONEST NU ARE DE CE SĂ IȘTE JENĂ, SAU RUȘINE DE SINELE PERSONAL!! Comunicarea autentică nu presupune a zice numai poante, de a fi mereu vesel (dacă ar și putea cineva în permanență..), de a avea mereu un arsenal dulce (de impresionare? de fapt de lăudare). Tot timpul am crezut și mai
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
al vremurilor noastre și, cred eu, un semn destul de neliniștitor faptul că ne plictisim din ce în ce mai în puțin. Recunosc, parafrază după Valery. * Miroase urât, duminica, la biserică. Tămâia se luptă eroic să pună capac suportabil. * Contrastul între spoiala de import și sinele național completează vizual spectacolul olfactiv. * Maladia cunoscută popular ca ''bășcălită'' sau ''numipasoză'' și sub alte denumiri regionale este deosebit de contagioasă. Simptome: o lipsă generală de interes față de viitorul personal și colectiv. Individul nu se mai recunoaște pe sine ca parte
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
doar câteva titluri ale acestei cărți, alcătuită din șapte părți mari: „Darurile Cuvântului”, „Postul - itinerar duhovnicesc spre învierea lui Hristos și învierea noastră”, „Învierea lui Hristos - învierea noastră”, „Coborârea Logosului în istorie”, „Un tratat de antropologie pe malurile Iordanului”, „Crucificarea Sinelui” și „Iisus Hristos ținta noastră finală”. Lucrarea Părintelui Dumitru Megheșan se adresează slujitorilor Sfântului Altar, teologilor, studenților, intelectualilor și tuturor celor „căzuți între tâlhari” pe drumurile lumii noastre, consumiste și egoiste. Totodată, se adresează și celor care în adâncul sufletului
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
experierea ființială proprie, a omului cu Arhetipul său, Dumnezeu. Această perihoreză creează premisa realizării unei asceze personale, a unei transfigurări ascetice. Relația iubitoare a omului cu Dumnezeu se exprimă ca autotranscendență a individualității omului , prin care se tinde la depășirea sinelui propriu și la asemănarea cu Dumnezeu. Purificarea este la Sfântul Ioan Scărarul reintegrarea individului în sinea lui autentic-personală, restaurarea stării umane de dinainte de cădere. Diferența dintre individ și persoană, la Sfântul Ioan Scărarul, constă în aceea că persoana este „raportată
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
de la Dumnezeu, fără un efort personal conștient paralel de curățire a noastră de patimile variate, ce se cuibăresc înăuntrul nostru. O astfel de poziționare a creștinilor denotă scindări interioare și conflicte psihice, ce întrețin, după ce „sunt respinse”, uitarea și ignoranța sinelui său. Într-un asemenea situație creștinul urmărește unilateral și „în exclusivitate” menținerea tipurilor religioase și participarea lui la Tainele Bisericii în principal ca substituire a intenției lui personale insuficiente pentru mântuirea lui, dar și a lipsei experienței de trăire a
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
în timpanele poeților îndrăgostiți,/ curând primăvara va tulbura/ imaginea cetății poeților/ cu glasurile îndrăgostițiilor contemporani./ Șchiopătând din iubire, măria sa Timpul/ își va înzăpezi clipele/ în limbile ceasului de la / Consiliul Popular, poeții vor jura iubire veșnică/ iubitelor din versuri diafane/ și sinelui lor prometeic.../ S-au jucat cu focul/ și acum/ dau din umeri,/ în fața flăcărilor cerului/ și iubitelor amăgitor de frumoase./ amăgitor de amăgitoare,/ iubitelor/ din fața oglinzilor de cristal!” Ca într-o magie a cuvintelor: Clopoțeii iernii, Primăvara, Timpul primesc trăsături
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
în timpanele poeților îndrăgostiți,/ curând primăvara va tulbura/ imaginea cetății poeților/ cu glasurile îndrăgostițiilor contemporani./ Șchiopătând din iubire, măria sa Timpul/ își va înzăpezi clipele/ în limbile ceasului de la / Consiliul Popular, poeții vor jura iubire veșnică/ iubitelor din versuri diafane/ și sinelui lor prometeic.../ S-au jucat cu focul/ și acum/ dau din umeri,/ în fața flăcărilor cerului/ și iubitelor amăgitor de frumoase./ amăgitor de amăgitoare,/ iubitelor/ din fața oglinzilor de cristal!” Ca într-o magie a cuvintelor: Clopoțeii iernii, Primăvara, Timpul primesc trăsături
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
și ne manifestăm diferit, fiecare după pornirile naturale ale sufletului său, și atunci este normal să existe și oameni cărora orice nedreptate să le trezească în suflete nemulțumirea, revolta, să fie înclinați spre a lua o atitudine morală sau imorală. Sinele lor nu se află în deplin acord cu ceva, cu cineva, încep să urască pentru că acesta este impulsul inimii, un impuls puternic și care poate fi la fel de puternic ca cel pe care-l pot avea pentru iubire. Ura poate începe
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
idee, teoretică și abstractă, dar urăște sau doar nu acceptă fie și măcar o singură persoană? A ierta înseamnă a iubi, fără interes, condiții și jumătăți de măsură. Căci nu poți iubi fără să ierți. Iubirea aproapelui merge până la uitarea sinelui. Merge până la inima lui. Până la a fi o singură inimă. Și acolo unde două sau trei inimi se unesc, acolo se vor auzi și se vor simți bătăile inimii lui Iisus Hristos... Întrebat fiind cine este aproapele nostru, Domnul nostru
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
fost create Dumnezeu a continuat creația și o continuă și acum. Aflarea Creatorului a devenit astfel o pauză textuală pe care omul o completează prin efort creator, doar dacă știe, că acest adevăr al existenței lui Dumnezeu în sine. Cunoașterea sinelui devine astfel împăcare cu sine, împăcare cu lumea care trăiește cu adevărat, doar când se caută pe sine, nu în sinea lucrurilor, ci doar a Sinelui Cuvânt, a Marelui și Adevăratului Sine, unde omul credincios îl află și ajunge astfel
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]
-
cu tine și nici să nu-l rogi pentru tine, știe El mai bine de ce ai tu nevoie, lui Dumnezeu doar să-i mulțumești și este de ajuns." De unde știa mama toate acestea? Din deplina împăcare a sufletului ei cu Sinele, din Credința adâncă în sinea Cuvântului.( A trăit 73 de ani, n-a rostit cuvântul diavol, n-a blestemat și n-a vorbit de rău pe nimeni. A fost modelul meu de credință, pe care din păcate, nu l-am
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]
-
subliniat acest lucru. De aceea se spune în popor despre cineva care a făcut gesturi urâte „că nu are suflet”. Dacă nu acționăm din convingere, dacă nu simțim cu cei ce plâng, dacă nu suntem solidari, dacă... nu ne uităm sinele... trebuie neapărat să ne autoanalizăm deoarece suntem pe căi greșite și confuze, robiți de propriile noastre vicii și fără țel hotărâtor și sacru. Cum percepem, oare, dragostea noastră? Cu sufletul sau cu instictele noastre, fiind condiționată de nevoile sau poftele
DESPRE SIMŢIRILE DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367543_a_368872]
-
diferența dintre real și reverie, interpretând visul ca pe o stare fundamentală, necesară împlinirii. Mesajul versurilor sale este pe cât de delicat, pe atât de tangibil: poezia - ca stare - are menirea de produce, în sufletul doritor de frumos, o reîntâlnire cu sinele, capabilă să-i preschimbe înnegurarea în pete de lumină, să-i convertească fiecare clipă de rătăcire, în momente de exaltare pe aripa visului hoinar... Un vis pe care-l visezi singur rămâne doar un vis. Un vis pe care-l
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]