11,710 matches
-
X.și plecase desculță prin trifoiul verde, atârnat la brâul zilei. Aici sunt vârstele mele, Obrajii vântului, înecați în fântâni, acolo sunt vârstele tale. despuiau toamna, împachetată în apă. Între ele, mirarea lutului, Am prins gândul de genunchi înspăimântat de singurătatea lui Noe, și-am plecat să potcovesc cai verzi sădită-n coapsa femeii sale, în Pădurea Adormită. încă nenăscute. DACĂ MĂ STRIG II. Dacă mă strig, plânge vântul Tu semeni cu marea și drumul se împiedică în copacii când noaptea
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
dreseze câini, pentru ca astfel să exerseze autoritatea. De altfel, toate relațiile din sat depozitează furii ce explodează atunci când bărbatul transmite consoartei semnale de slăbiciune. Valoarea romanului rezidă în mecanismul psihologic al unor atari pulsiuni și reacții, laolaltă cu temele culpabilității, singurătății și a istoriei ca succesiune de crize. Foarte inspirat mi se pare finalul ales de Nicolae Stan, acela al unei geneze inversate: crimele înfăptuite de neveste corespund unei zile a Creației. Ultima e și singura revelatoare: iubirea alungă întâia dată
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
asta ar putea fi una dintre ideile viziunii lui Urs de Margina. O retragere orgolioasă în izolare ar fi tot o înfrângere”. Simpozionul nu se mai ține, posibilii aliați, oamenii ideilor care ar trebui să învioreze lumea „se retrag în singurătate”. Toate personajele lui Mihai Sin se retrag în singurătate. Își trăiesc, într-un anume fel, sfârșitul. Poate sinuciderea.
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
Urs de Margina. O retragere orgolioasă în izolare ar fi tot o înfrângere”. Simpozionul nu se mai ține, posibilii aliați, oamenii ideilor care ar trebui să învioreze lumea „se retrag în singurătate”. Toate personajele lui Mihai Sin se retrag în singurătate. Își trăiesc, într-un anume fel, sfârșitul. Poate sinuciderea.
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
ca să doresc să te văd îngropat, odihnindu-te în acest pampas, căruia i-ai dus atât de mult dorul, și pentru a-ți visa pe lespedea ta un mic cuvânt care să te ferească, în sfârșit, de atâta durere și singurătate! Pașii l-au purtat pe tăcute în noapte spre casa copilăriei lui, acum a altora. Înăuntru era lumină. Cine erau oare oamenii aceia? Să fie sufletul un străin pe pământ? Încotro oare își îndreaptă pașii? E vocea lunară a surorii
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
h i d poezii de o deosebită finețe artistic). zbate într-o lume „unde gândurile „Gândurile...” temerarului poet și Lucrarea se încheie cu un scurt poem mărșăluiesc pe trotuare de păreri, iar pornesc lectura de la afirmațiile aforistic, sugestiv intitulat „Gânduri singurătatea are sângele-n gât” autorizate, elogioase, ale d-lui Acad. de luat aminte”, prin care cheamă la (Despre mine, p.7) Chiar din primul Gh. Păun, din care redau, selectiv, înțelepciune spiritual spre central poem, care dă și titlul cărții
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
de peisaj lunar” (Elegie la Prut). Uneori țăcănitul ca de ceasornic pe care-l produc versurile induce concretețea implacabilă a timpului: „Ori din aproapele/ Ori din departele/ Vremuri îngroape-le/ Patimi deșartele// Neguri se lasă/ Pe altedățile/ Cum te apasă/ Singurătățile” (Retro). Nu întîmplător Ion Horea cultivă prozodia tradițională. Avem a face pe de o parte cu un gest de protocol față de trecut, pe de alta cu o măsură de disciplinare a imaginii ce riscă a deveni aproximativă, evanescentă. Poetica susține
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
larg al marelui om politic, reamintindu-ne lecția sa: „Lecția lui Corneliu Coposu este lecția rezistenței și a refuzului de a ceda deznădejdii. În definitiv, Corneliu Coposu a distilat, în spiritul său, o înțelepciune aspră și nobilă a suferinței. Învingând singurătatea și tăcerea, în anii de la Râmnicu Sărat, Corneliu Coposu a privit, invariabil, spre acel viitor al credinței și al libertății ce definește esența umanității neîncovoiate și nedomesticite de sclavie. Resemnarea nu a fost, în niciun minut al existenței sale, opțiunea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
se sfârșește sub semnul câte unei prefețe. Ambele aparținându-i lui Ion Vartic. Prima dintre ele a apărut la sfârșitul lui 2009, în colecția „Biblioteca pentru Toți”, editată, atunci ca și acum, de „Jurnalul Național”. Se intitula Un veac de singurătate boierească și însoțea, evident, cele trei volume ale Cronicii de familie. Criticul clujean făcea acolo un veritabil tur de forță interpretativ, a cărui finalitate (ghicindu-se în arrièreplan) era aceea de a rafina ecuația grosieră în care este pusă îndeobște
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
care se scrie); într-un poem din prima parte găsim avertismente legate de o lectură adecvată a poeziei precum acestea: „Pe mine nu mă vizitează/ decât poezia și spaima.// la 60 de ani/ încă mă fascinează marile teme:/ iubire. ură. singurătate.”; un poem deosebit, unul dintre cele mai bune ale culegerii, se numește chiar Frica, acesta asociind la descripția psihică și elemente de fantastic sau de absurd senzorial care ne plasează într-o irealitate de coșmar: „frica naște halucinații/ năluci care
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
acesta zace printre smârcuri. În pofida stării deplorabile, agonizante, poemul își păstrează aura de noblețe, căci este „poemul care nu poate fi împărțit cu nimeni/ pâinea noastră/ cea de toate zilele”. Versuri sensibile, de vibrație interioară comunică, în același timp, sentimentul singurătății, izvorât, și acesta, dintr-o frică de realitate: „Singurătatea se naște/ la marginea patului/ poartă nume de privighetori/ îngropate cu capul în jos/ îmbolnăvește apa de băut/ cu strictețea perversă/ a luminii din nord;/ ascultă bătăile inimii/ și pleacă/ cu
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
își păstrează aura de noblețe, căci este „poemul care nu poate fi împărțit cu nimeni/ pâinea noastră/ cea de toate zilele”. Versuri sensibile, de vibrație interioară comunică, în același timp, sentimentul singurătății, izvorât, și acesta, dintr-o frică de realitate: „Singurătatea se naște/ la marginea patului/ poartă nume de privighetori/ îngropate cu capul în jos/ îmbolnăvește apa de băut/ cu strictețea perversă/ a luminii din nord;/ ascultă bătăile inimii/ și pleacă/ cu toate cuvintele/ găsite prin casă/ realitatea/ ar trebui interzisă
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
funcțiile unui joc erotizant al voinței, prin care protagonistul instrumentează o putere aparte. Nici vorbă de farsă donquijotescă la Radu Mareș. Cel din urmă e interesat de întreținerea unei insațiabile curiozități, o psihologie a pândei ce va fi coroborată cu singurătăți discutabile. În plus, Radu Mareș nu arată interes pentru emfaza misogină. Nici nu caricaturizează narațiunile eroinelor. Dar să vedem despre ce e vorba. În O bătaie în ușă, un turist se cazează la o femeie stranie, Eleni, bucurânduse de o
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
a execuției perfecte, surprinsă în dialogul unui scriitor fără subiecte și un intelectual însingurat. Ultima narațiune, Linii și cercuri, este povestea unei foste arhitecte, Irina: exilată în Italia, ea spune unui scriitor povestea ei din comunism, una despre prietenie și singurătate, ajungând până la Revoluția trăită la fel de nelămurit ca triunghiul prieteniei cu Doru și Iulian. Cele patru proze sunt variațiuni pe tema singurătății. Radu Mareș înțelege prin „sindromul Robinson” felul în care este posibilă „apărarea singurătății”: „un impuls straniu, care-l face
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
unei foste arhitecte, Irina: exilată în Italia, ea spune unui scriitor povestea ei din comunism, una despre prietenie și singurătate, ajungând până la Revoluția trăită la fel de nelămurit ca triunghiul prieteniei cu Doru și Iulian. Cele patru proze sunt variațiuni pe tema singurătății. Radu Mareș înțelege prin „sindromul Robinson” felul în care este posibilă „apărarea singurătății”: „un impuls straniu, care-l face pe omul de azi să-și strângă casa în spate, ca melcul, și s-o ia încotro vede cu ochii”. Așa
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
din comunism, una despre prietenie și singurătate, ajungând până la Revoluția trăită la fel de nelămurit ca triunghiul prieteniei cu Doru și Iulian. Cele patru proze sunt variațiuni pe tema singurătății. Radu Mareș înțelege prin „sindromul Robinson” felul în care este posibilă „apărarea singurătății”: „un impuls straniu, care-l face pe omul de azi să-și strângă casa în spate, ca melcul, și s-o ia încotro vede cu ochii”. Așa procedează toți protagoniștii ce par, de fapt, fețele aceleiași identități: un autor ce
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
cu atom, să urmăresc cum calmul balsamic îmi inundă mușchii și creierul”, cu toate acestea, deci, naratorul nu se sfiește să urmărească gazdele, să cerceteze aiurea, curios, să „tragă cu ochiul”, ajungând să cotrobăie la propriu. Nimic nu bate cu singurătatea căutată vorace. Un histrion, autorul narator nu reușește să fie convingător, pentru că nu rezistă pândei. Două mistere cresc din iscodirile lui: cine citise cărți marxiste în casă și cine sunt cele două Eleni? Cam mult pentru un turist în trecere
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
literară, putința instrumentării depășirii oricărui tabu. La fel ca în toată proza sa, Radu Mareș e interesat de jocul identităților, de masca socială și de condiția prizonieratului. Naratorul din O bătaie în ușă seduce nimfeta povestind, înlocuind, deci, nevoia de singurătate, sindromul Robinson, cu un sindrom Lolita. La fel procedează și scriitorul din proza ce dă titlul volumului. Când salvează țiganca înghețată în mașină, el pândește, analizează regizoral, apoi seduce prin poveste, virusat și el de același sindrom Lolita, ce dublează
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
un sindrom Lolita. La fel procedează și scriitorul din proza ce dă titlul volumului. Când salvează țiganca înghețată în mașină, el pândește, analizează regizoral, apoi seduce prin poveste, virusat și el de același sindrom Lolita, ce dublează pe cel al singurătății. În Linii și cercuri avem un scenariu identic. Gheorghe Chiliman (Gicule), profesorul de arhitectură al Irinei, trăiește și el fantazările erotice nepotrivite, iar Lolita-Irina intră în jocul senzualității interzise atunci când singurătatea ei devine insuportabilă. Cea mai complexă dintre povestiri, Linii
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
de același sindrom Lolita, ce dublează pe cel al singurătății. În Linii și cercuri avem un scenariu identic. Gheorghe Chiliman (Gicule), profesorul de arhitectură al Irinei, trăiește și el fantazările erotice nepotrivite, iar Lolita-Irina intră în jocul senzualității interzise atunci când singurătatea ei devine insuportabilă. Cea mai complexă dintre povestiri, Linii și cercuri dezvoltă la suprafață, dincolo de eșecul dublu - profesional și erotic - al celor trei arhitecți (Irina, Doru, Iulian), măștile prieteniei din totalitarism. Nimic altceva decât o formă de prizonierat. Important este
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
bine de două decenii. Un prieten tolerat. Cel care scria în Ecluza un text subversiv - Moartea în socialism - are șansa aici să o trăiască din punctul de vedere al prieteniei și absenței. În Linii și cercuri nu interesează sistemul, cât singurătățile, teoria lor. Iar povestea unei femei ce simte că este necesar să se însingureze chiar și în prietenie subliniază prizonieratul dintr-o istorie ostilă. Radu Mareș nu crede în soluțiile adevărului într-o lume shakespeariană, în care măștile sunt singura
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
povestea unei femei ce simte că este necesar să se însingureze chiar și în prietenie subliniază prizonieratul dintr-o istorie ostilă. Radu Mareș nu crede în soluțiile adevărului într-o lume shakespeariană, în care măștile sunt singura realitate acceptabilă. Dacă singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
este necesar să se însingureze chiar și în prietenie subliniază prizonieratul dintr-o istorie ostilă. Radu Mareș nu crede în soluțiile adevărului într-o lume shakespeariană, în care măștile sunt singura realitate acceptabilă. Dacă singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea prieteniei. Peste acest strat al seducției
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
și în prietenie subliniază prizonieratul dintr-o istorie ostilă. Radu Mareș nu crede în soluțiile adevărului într-o lume shakespeariană, în care măștile sunt singura realitate acceptabilă. Dacă singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea prieteniei. Peste acest strat al seducției, singurătății și sentimentului prizonieratului, R. Mareș
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
prizonieratul dintr-o istorie ostilă. Radu Mareș nu crede în soluțiile adevărului într-o lume shakespeariană, în care măștile sunt singura realitate acceptabilă. Dacă singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea prieteniei. Peste acest strat al seducției, singurătății și sentimentului prizonieratului, R. Mareș adaugă un-altul, politizant. Astfel
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]