2,599 matches
-
zile, exact la aceeași oră, rasoforul Vasile Ilie a adormit în pace, cu rugăciunea pe buze. Monahul Gherasim Ilie, fratele mai mare al Părintelui Ilie Cleopa, a păscut vitele schitului patru ani de zile, fiind un suflet foarte nevoitor și singuratic. La 14 septembrie 1933, la Înălțarea Sfintei Cruci, nevoitorul monah Gherasim și-a dat sufletul în mâinile lui Iisus Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse drept pat în care dormea noaptea. Până în anul 1935, Constantin a
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
aproape dimineața de acolo, avea impresia că revine pe Pământ, dintr-o călătorie a timpului. Întodeauna considera că ziua care vine, este încă o nouă zi care îl apropie de reîntâlnirea cu Marioara lui. Insula care era noaptea un loc singuratic, era pentru el o evadare din lumea plină de răutate și de cruzime, era o bucățică dintr-un spațiu numai al lui, care - credea el - că-i aparține. În primii zori ai dimineții, mulți oameni încă dormeau liniștiți în patul
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului m-ai răspândit, mamă, zvon peste inima universului, vântul ți-a șoptit numele meu la ureche când brăzdai pământul cu picioarele goale și îmi semănai viitorul cu palmele. și am răsărit- călător singuratic rupt de drumul tău. mă plec în fața ta, dar îți port inima la piept. Referință Bibliografică: Plecăciune / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile
PLECĂCIUNE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369304_a_370633]
-
o atitudine prea binevoitoare față de comportamentul său ca fiu al lui Caragiale, pe care nu-l agreează defel, fiind departe de sociabilitatea și verva pe care le afișa tatăl „în fața unei galerii mute de admirație” Fiul este „un nesociabil, un singuratic, cu aparențe ursuze și posomorâte”, fiind „închis în el, cu aerele zbârlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu râie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat ... ceremonios și protocolar”. Ceea ce remarcă portretistul este acea trăsătură comună ce-i unește
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
o reprezentare strălucită în opera lui Panait Istrati. El însuși un „vagabond de geniu”, un hoinar pe aceleași mări ca și Ulise - Mediterana cea strălucitoare care „prezintă cerului albastru mici lacuri de safir și de smarald”, „cu nenumăratele sale insule singuratice pline de poezie, de culori, de soare” (În lumea Mediteranei - Răsărit de soare). Adrian Zografi, alter-ego al scriitorului, eroul celor mai multe din scrierile sale, descoperă încă din timpul copilăriei plăcerile vagabondajului. El este atras de spațiile largi ale Orientului, de ținuturile
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
ce-ți pică frunza, doamne, frunza ta cu foșnet viu, ce se-nhide -n arămiu? de ce-ți pică frunza oare, frunza ta ca o scrisoare care vine din pustiu de la cei ce nu mai scriu? stai în vântul toamnei reci singuratic pe poteci, plopule, trist și rărui, parc-ai fi al nimărui... bate vântul, frunza-ți sună, dorurile se adună, ard toți plopii de pe plai, cu frunzișul lor bălai. glasul tău tărăgănat, cânți de dor și de bănat, cânți în nopțile
PLOPULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370699_a_372028]
-
care-i sortită de-a nu fi nicicând iubită, e ca floarea ofilită ce nu poate fi-ndrăgită. Iar femeia devotată ce prin viață-i împlinită, de cel drag e venerată, să o facă fericită. Viața dusă-n burlăcie de bărbații singuratici, e searbădă și pustie. Trăind singuri și nostalgici. Șirag de tristeți sufletești e trăirea-n sărbătoare, când nu ai cui să dăruiești de 8 Martie, o floare! Femeia însingurată, de-ar avea bani și avere, vitregită e de soartă când
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
de stat, prin care înfăptuise împroprietărirea țăranilor, stârnise, de la un capăt la altul, un entuziasm al cărui ecou era perceput de Elena Cuza, în liniștea de la Ruginoasa, prin scrisori, telegrame cu felicitări, urări și omagii. Din colțul ei ferit și singuratic de la Ruginoasa, urmărea cu bucurie toate manifestările de dragoste populară pentru Principe, fiind, în același timp, dureros de impresionată la descoperirea noului complot împotriva lui, pe care, în Muntenia, îl pusese de astă dată la cale Constantin Șuțu, iar în
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
am rugat, Bucuros în duh, întărit în zel, chiar dacă singur și sârman. Sufletul meu a început să tânjească, lung a fost ceasul cercetării. Cunosc acum nădejdea vieții mele, ținta mea, obiectivul meu Povestea Crucii s-o spun la toti, călător singuratic, Oricărui om, oricărui suflet. Nădejdea și puterea inimii mele vin direct de la Cruce. Prieteni îmi sunt aceia ce și-au întors ochii de la bogățiile lumești, Ei caută cu hotărâre Împărăția Tatălui, Așteaptă venirea Domnului Isus și părtașia oamenilor sfinți. Fie
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
înfricoșător, din nou în Illinoisul anilor 1982, de data aceasta în Springfield. Îl reîntâlnim pe Philbert Schirach, nonagenar, emigrant în America, ascunzându-se de cei care investigau crimele de război naziste și scăpând de Procesul de la Nürnberg, ducându-și viața singuratic, abandonat, neputincios și cu o conștiință teribil de încărcată, depănându-și povestea soților Carter, vecinii lui. Omul, mai exact neomul, se ghida după următorul slogan, devenit crez: „Am puterea vieții și a morții asupra poporului polonez”, de fapt, asupra ghetoului
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
în soare, îi șopti mamei că voia și el o banană, doar că mama, nu mai avea din ce să îi ia. Dăduse toți banii pe costumul abia cumpărat și mai avea atâtea de rezolvat... Merseră spre casă că doi singuratici, triști. Eram și eu pe lângă ei, neștiind ce să fac. Îi priveam și nu știam cine e mai dezamăgit, mama sau frățiorul?! Am început să îl felicit pe Criști pentru noul costumaș. Așa am ajuns repede acasă și mama scoase
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
să o trăiesc și pe aceea până se rostogolește și ea la rândul ei în... Infinit. Nu mai fug după fantomele... viitorului. Vreau să simt clipa vieții, acum! Să aspir adânc intensitatea timpului. Pașii mă poartă pe malul mării. Valuri singuratice se lovesc de țărmul tăcut. Mă așez pe o piatră și privesc cerul. Două imensități și eu... între ele. Mă simt atât de neînsemnată și minusculă între... Mare și Cer! In liniștea nopții aud pașii trecutului ce se pierd printre
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
al revistei Boema și director al Editurii InfoRapArt, l-a evocat pe Simon Ajarescu, nu numai în calitate de poet și de redactor al revistei Boema, dar și în calitate de prieten. Cu glasul sugrumat de emoție, acesta a amintit condițiile în care poetul singuratic, a plecat dintre noi, discret, bolnav și nefericit, la Căminul Spital de pe Strada Domneasca, acolo unde și-a petrecut cele din urmă zile, într-o totală uitare. Directoarea Liceului Tehnologic, a evocat și domnia sa, momentele de neuitat din activitatea poetului
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
în apa-ți dulce, în noianul de colinde Lăsând florile să-ți culce doar iubirile-ți flămânde Cozile-ți se colorează în închipuiri absurde Mintea ta ne înnoptează în a timpului voci surde Primăvara-i doar blestemul de-a renaște singuratici Fără-a mai opri îndemnul vieții noastre de tomnatici Frica zburdă-n câmpii moarte, moartea fuge-n nemurire Primăverii-i dăm să poarte neuitata, grea iubire Referință Bibliografică: Primăverii-i dăm să poarte / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353388_a_354717]
-
stigmate!” Oglinda trecutului fie-ne stea, Destinul să-l scrie în pagini de carte; Salcâmul să fulguie florile nea Iar noi să uităm cât am fost de departe. Te-aștept sub salcâm, vinovată de-amor, Un pustnic pe-un stei singuratic și trist; Condeiul ar vrea să-ți mai scrie de dor Iar eu printre vulturi aș vrea să rezist. Mă mistuie gânduri și dorul pribeag, Sub tâmple se zbate dorința nătângă De a-ți invada mult râvnitul meleag Și sclav
SALCÂMUL IUBIRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353475_a_354804]
-
și nici să am spaimă că nu voi află ce e viața. cum de a fost posibil să vă resping până la unul, să mă fi întins cumva înspre unde e firesc să nu îți mai placă? prin intrânduri în indiferență singuratici se ... Citește mai mult cândva, monahii au cerut să fie acoperite cu frunzegoliciunile lumii. astăzi sunt dezvelite intru victoriaaltor simțiri. orașul cu gropi (frumosul-urât!) arecopaci și pietre cu forme de om și o apă învolburatăcu un mal pe care e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352819_a_354148]
-
să mă-nclin și nici să amspaima că nu voi află ce e viața. cum de a fost posibil să văresping până la unul, să mă fi întins cumva înspre unde e firescsă nu îți mai placă? prin intrânduri în indiferență singuratici se... Abonare la articolele scrise de nicolae tudor Publicația Confluente Literare se bazează pe contribuția prin postare directă a lucrărilor multor autori talentați din toate părțile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352819_a_354148]
-
și nici să am spaima că nu voi afla ce e viața. cum de a fost posibil să vă resping până la unul, să mă fi întins cumva înspre unde e firesc să nu îți mai placă? prin intrânduri în indiferență singuratici se fac nevăzuți, să nu poată da vina pe lume, ca ea,-n veci, sa nu fie. și plâng pe acolo și sângerează crucea înfiptă în inimi și-L strigă pe Unul Iisus. vai, vouă, nu prin suferința cea cruntă
CUVINTE ÎNVĂRGATE de NICOLAE TUDOR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352810_a_354139]
-
Învață-ne din nou dragostea dintâi aceea care face doar bine și pune flori până și în scaietele din deșert; dragostea Ta, care pune culoare în uscăciune și face să cânte pietrele. Doar lângă dragostea Ta putem fi. Aici, însă—singuratici, zburătăciți funigei— n-are rost să ne dorim nemurirea. ( Iunie 29, 2015) Referință Bibliografică: ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1642, Anul V, 30 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan : Toate
ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352833_a_354162]
-
Articolele Autorului Mă faci să lipsesc din mine toată sunt în ochii tăi am stagnat în timp cu tine aminitirile-s văpăi Freamătul de primăvară și a vântului sfială le resimt ca prima oară în iubirea-ți de cerneală Din bobocul singuratic înflorea-un bujor subțire pe care-l doreai, romantic, rătăcind, iubind, iubire Peste primăvara noastră a turbat vara-n căldură eu, acum, sunt floare-albastră tu, mai ești doar... bun de gură Într-o seară pistruiată cu acord trandafiriu ți-ai
ASCUND ÎN GER IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352895_a_354224]
-
și văi, dornic să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu spre întărirea sufletelor credincioșilor. După Sfânta Liturghie, zilnic era chemat pentru diferite servicii pe la casele moților, cum se obișnuiește în Munții Apuseni. Până seara oficia 20 - 30 sfeștanii, urcând și coborând poteci singuratice. Se îngrijea de viața spirituală a măicuțelor din mănăstire, dovedind mult tact duhovnicesc. Era preocupat ca ele să nu ducă lipsă nici de cele materiale; le încuraja și le îmbărbăta mereu în clipele și momentele grele de îndoială și ispită
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
în juru-ți, slute. Te-ncolăcesc, pe rând, sterpe liane Vrăjit te pierzi în șoapte de-alăute Și-n foșnet de mătăsuri diafane ... Se-nghesuie, se unduie lascive, Te-aruncă-n jarul poftelor, sălbatic, Cuprinse de dorințe maladive Pătrund în ochiul tău de singuratic Imagini false, amăgiri și șoapte Cu măști sculptate-n scorburi de păcate - Doar umbre ce nu simt, de-i zi, de-i noapte, Fiorii dragostei adevărate. TE PORT ÎN ICOANĂ Pe-un ram de alun lângă ciutura slută Ultimul zvâcnet
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
la hatchback și pasagerii săi îndelung, cu lăcomie. Marcel era tăcut, bând cafea dintr-un pahar cafeniu de plastic. Colorații se risipiseră din jurul prăvăliei, becul aprins semnalizându-i deschiderea. Afară, fiind șase treizeci anti-meridian, pădurea de fier și cerșetorii săi singuratici erau scufundați într-o mare de albastru foarte închis, iar un corp ceresc răsărea de după dealul pe care era așezat cimitirul ortodox. Era o priveliște sinistră, plăcile funerare fiind ușor luminate, una câte una, alături de biserica săracă care le ținea
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
E a minții născoceală care-i dă însuflețire, să o ducă-n nemurire! E-a privirii primeneală în straie nobiliare, pentru fast de sărbătoare! E lumina siderală în candela sufletului și-n dragostea poetului! E-a dorului tânguială în sufletul singuratic, pentru cititor romantic! E-nmiresmată petală din floare nemuritoare, ce din carte-i grăitoare! E rază sentimentală scăldată-n gând de scriitor și pusă-n ochi de cititor! Este urma de cerneală cu-a inimii frământare, ce niciodată nu moare
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]