2,989 matches
-
mesajul, afirmând că metodele expozitive au drept caracteristici centrarea pe profesor, îndemnarea elevului spre pasivism, transmiterea cunoștințelor într-o formă deja elaborată, bazate pe reproducere, oferă o sinteză a cunoștințelor, transmit un volum de informație sporit, sunt economice și rapide. Situarea opusă a caracteristicilor pozitive și negative va conduce, în mod predominant, la o viziune pozitivă asupra metodelor, în primul caz, și la una negativă, în cel de-al doilea. Efectul recentivității sugerează, în mod opus celor de mai sus, că
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
astfel de progres impune conflictul drept un element destabilizator pentru relația de comunicare respectivă, dar stingerea pozitivă a acestui conflict aduce cu sine achiziția dorită; este încă un argument în sprijinul perspectivei noastre, conform căreia conflictul trebuie gândit sistemic, cu situarea accentului deopotrivă pe identificarea tehnicilor/modalităților propice de stimulare și pe rezolvarea sa, pe evidențierea achizițiilor pe care această rezolvare le presupune. Etapa I. Apariția conflictului Y - model extern care exercită presiune asupra sistemului; Z - reacție internă de respingere a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
anumite interese să ocupe un loc mai important în preocupările noastre, iar altele, un loc mai puțin important; această ierarhizare este utilă din perspectiva analizei pe care am intenționat să o întreprindem în rândurile de mai sus. În acest mod, situarea pe o astfel de grilă a unui interes mai puternic în a rezolva conflictul decât - dacă este să folosim exemplul precedent - a participa la concurs va menține un climat de lucru motivant și, în același timp, va diminua posibilitatea apariției
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
părți poate duce la escaladarea conflictului, deoarece această rigiditate a problemei oferă și anumite elemente frustrante părților (oricum, rezolvarea de conflict presupune un efort din partea părților, situație care, într-o teorie a minimului de efort implică direct frustrarea în conflict). • situarea elevilor împărțiți - spațial - în două tabere, dezvoltându-se astfel poziții față în față (concurențiale); • dezvoltarea în fiecare echipă educațională a unui rol de „avocat al diavolului” care să pună sub semnul întrebării compromisul aparent de soluționare la care se poate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
grup; chiar dacă la început ei resimțeau nevoia unei conduceri, acum apar probleme de negociere implicită și explicită a rolului și locului acestei conduceri). Delegarea reprezintă a treia etapă în creșterea unui grup formal. Din unghiul de vedere cu care operăm, situarea unor conduite de putere bazate pe calitatea - diferită - de experți a membrilor grupului caracterizează această etapă. Într-adevăr, delegarea unor priorități de execuție este importantă pentru eficientizarea grupului; astfel, pentru realizarea unei anumite sarcini nu mai este necesar întreg grupul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
aceea, așa cum aminteam deja, funcționalitatea și marele merit al unei asemenea clasificări a metodelor de învățământ este aceea că lasă la latitudinea cadrelor didactice practicante modalitățile sub care vor identifica acțiunile concrete de deplasare a accentului unei anumite metode de la situarea ei preponderent activă în direcția unei determinări mai pregnant interactive. Figura 38. Abordarea funcțional-acțională a clasificării metodelor de învățământ În altă ordine de idei, evidențiem importanța unor criterii de structurare a acestui continuum metodologic, dintre care: - criteriul funcțional (de bază
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care calcă. Figura 45. Harta kinestezică O astfel de verbalizare sprijină învățarea de natură kinestezică. Desigur că există și alte modalități de vizualizare a relațiilor între conținuturile de învățare. Harta de tip „pânză de păianjen” (spider map) pornește de la ideea situării în centru a temei (ori a conceptului central), ideile generative ale acestuia urmând să fie dezvoltate în jur. Figura 46. Harta de tip „pânză de păianjen” O modalitate creativă de dezvoltare a acestei tehnici este realizarea unei hărți a minții
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a problemei este cea mai dificilă în cadrul metodei de rezolvare creativă de probleme. Conjugarea tuturor elementelor componente într-o structură problematică poate fi operată, în opinia noastră, și într-un mod de tip problematizare (prin găsirea elementelor contradictorii, opozabile, și situarea lor într-un sistem care să ofere atât suportul motivant, cât și modul global, care include ambele perspective). În acest sens, se poate utiliza o varietate practic nelimitată de tehnici și procedee (așa cum este, spre exemplu, tehnica „Cum sau de ce
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Eminescu, având convingerea că „în publicistică [...] rolul lui Eminescu în constituirea unei tradiții solide și strălucite de proză retorică a rămas în parte ignorat”, iar publicistica lui a fost redusă la latura ideologică, S. cercetează discursul public eminescian printr-o situare la polul opus: face abstracție de conținutul textelor ziaristului și de contextul istoric și își limitează investigația la nivel literar. Totodată ocolește perspectiva evoluționistă, pentru a dezvolta comparații interesante cu Antim Ivireanul, Titu Maiorescu, Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade-Rădulescu
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
disciplinare i se adaugă alta, prin care interpretul transgresează granițele dintre diferitele tipuri de discurs. În consecință, literatura e citită nu numai cu instrumentele filosofiei, ci și ca un text care tematizează, în egală măsură, categorii ale filosofiei. O asemenea situare față de obiect poate provoca, după caz, suprainterpretări sau subinterpretări. Primul efect se constată în Sensul și imaginea (1997), unde sunt comentate scrierile unor prozatori români postbelici (Zaharia Stancu, A. E. Baconsky, Laurențiu Fulga, Sorin Titel, George Bălăiță, Norman Manea). De
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor), poetul este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor proprii naturii omului, a unui dualism funciar
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
din Prim-plan (1987) îi îngăduie lui Nicolae Manolescu demontarea scenariului critic al lui Ș.: enunță o formulă spectaculoasă de debut căreia îi corespunde o frază finală de același tip, cu efect de cădere de cortină, înșiră alert date permițând situarea scriitorului în cauză, fixează un punct de interes (aspectul mitizant al poeziei lui Marin Sorescu, escamotarea eului în lirica de senectute a lui Lucian Blaga, tendința estetizantă la Eugen Barbu etc.), ce focalizează discuția mai curând perceptivă decât riguros analitică
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă”. Primul dialog pornește de la Crezul niceean pentru a explica și a apăra termenul homousios, respingînd în schimb homoiusios; este exclusă apoi teza că apelativul de „mediator” ar permite situarea Fiului printre creaturi. Al doilea dialog explică faptul că proprietatea Tatălui este aceea de a fi agennêtos, în timp ce Fiul este gennêtos, și examinează această relație, diferențiind-o cu grijă de generarea creaturilor. Al treilea dialog combate soluția găsită de cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului, și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostas în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă și în siriacă (și un fragment în latină, care conține probabil începutul operei) dintr-un tratat Contra sinuziaștilor, adică a apolinariștilor radicali care considerau că trupul lui Isus Cristos e alcătuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teme din sfera religiozității practice; cele referitoare la ciclul Patimilor ies în evidență, după cum am arătat, prin dialogurile vii și nu lipsite de umor (dar și prin săgețile antiiudaice, de-acum tradiționale în cadrul acestei teme). Cercetătorii nu sînt siguri în privința situării culegerii (Alexandria? Siria-Palestina?) și nici în privința datării (ei oscilează între secolul al V-lea și secolul al VII-lea). Bibliografie. Ediții: Viața și sermones în PG 86, pp. 297-462 (cu trimitere la volumele din PG unde se găsesc discursurile atribuite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un termen post quem pentru autorul nostru. O indicație mai precisă pare să provină din faptul că recentul cutremur de la Constantinopol menționat în prima omilie ar putea fi cel din decembrie 477, care a durat zece zile. în orice caz, situarea acestor scrieri în a doua jumătate a secolului al V-lea sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor, avînd în vedere dezvoltarea semnificativă a anului liturgic, așa cum reiese din ciclul de omilii 4-8 rostite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diferit de stilul simplu al Istoriei Lausiece. Autorul vorbește de Palladius de Helenopolis la persoana a treia și precizează că, la vremea cînd se desfășoară dialogul, acesta este în exil la Syene (cap. 20). Cercetătorii au considerat, în general, că situarea în timp a dialogului este fictivă și că acesta a fost compus de Palladius la Syene în 408. Totuși, unii au observat că e greu de imaginat un atac de o asemenea violență contra lui Teofil (mort în 412) din partea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nicăieri nu se degajă impresia că nu am avea în față originalul însuși. De altfel, Petruța Spânu este deja un nume de referință, atât ca traducător, cât și ca interpret al literaturilor franceză și belgiană. Dumitru Scorțaru este atent la situarea geografică, la amănuntele de peisaj, la detaliile toponimice și etnografice. O recuzită bogată care, folosită în note, destăinuie interesul, deosebit al lui Nicolae Suțu pentru cadrul material al descrierilor sale. Deplinătatea informațiilor lui Gh. Macarie din tabloul cronologic și din
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
cititor străin. Trecerea sub tăcere a tensiunilor și disputelor dintre grupări și reviste face ca imaginea să nu fie a unui câmp de luptă, ci mai curând, a unei grădini academice. Pentru B., modernism și tradiționalism sunt simple cadre de situare și nu criterii valorice, iar conceptul de generație este un criteriu taxonomic. Contribuțiile din Profiluri literare franceze uzează de o informație bogată, exploatată însă liber și fără pedanterie. B. își pune în aplicare metoda caracterologică pentru apropierea de câteva figuri
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
structura impusă de colecția „Canon” a Editurii Aula din Brașov: studiu sintetic, antologie din opera scriitorului comentat, dosar de receptare critică, repere biobibliografice. Direcția optzeci în poezia română (2000), la origine teză de doctorat, este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
și este ostil pedanteriei, atribuită criticilor întemeiați pe o teorie. Nu validitatea propriului demers îl preocupă, ci adevărul lui. Suspectează orice abordare obiectivă, „științifică” a literaturii, chiar și când aceasta dă rezultate, după cum îl pun în alertă contextualizarea operei și situarea ei într-o desfășurare istorică. Gândește literatura din toate timpurile ca pe un prezent continuu și se pronunță pentru așezarea împreună a clasicilor și a modernilor. E drept însă că, în ceea ce privește literatura română, nu are o chemare deosebită către cei
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul” și „proletcultismul” imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu zi, dar niciodată recomandabile într-o construcție
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Mann reconstituie traseul existenței și al creației scriitorului german, integrat în epoca sa. În temeiul unei documentații cvasiexhaustive, Ș. descrie ambianța familială („casa Buddenbrook”) și mediul urban fost hanseatic, identifică lecturile esențiale ce l-au marcat, menționează actele semnificative de situare civică și politică și analizează - cu precădere din unghi ideologic - operele. În Unde și interferențe ponderea o dețin studiile despre cei mai de seamă scriitori germani și austrieci ai secolului al XX-lea; cartea excelează prin bogăția informației, claritatea expunerii
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
morții și învierii lui Cristos. După cum am putut vedea, monștrii demonici din Apocalipsă sunt creați după modelul cristic, dar in negativo. Învierea fiarei marine este o imitare a adevăratei învieri, cea a adevăratului Mântuitor. Falsitatea acelei învieri este vădită de situarea evenimentului într‑un context politic deplorabil, de aluzia la legenda lui Nero rediuiuus. Cel de‑al treilea aspect inedit este cultul închinat primei fiare și, implicit, balaurului: „Și i s‑au închinat Balaurului, pentru că el i‑a dat fiarei stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Etiopia, textul ar fi fost ușor „egiptenizat”. În plus, nu există nici o mărturie referitoare la vreo persecuție a creștinilor în cursul revoltei din 115‑117. Fără îndoială, Eusebiu nu ar fi pierdut ocazia să menționeze un asemenea fapt. Drept urmare, ipoteza situării textului nostru sub domnia lui Traian este mult mai puțin convingătoare decât precedenta. În concluzie, primele două capitole din AP ne înfățișează o situație de persecuție eshatologică. Pasajul reprezintă o interpretare, din perspectiva contextului istoric contemporan, a capitolului 24 din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]