1,490 matches
-
în academii. Odată cu retragerea lucrărilor ei din norma academică (fenomen petrecut în tot Imperiul Bizantin), foarte puține copii a lucrărilor ei au fost făcute de scribi. Totuși, cei mai mari gânditori și poeți din Roma Antincă au continuat să o slăvească și să compare mulți scriitori și poeți cu ea, iar din aceste comparații și descrieri noi am extras multe dintre poemele ei cele mai interesante. Legende moderne, care au origini confuze, au făcut din moștenirea literară lăsată de Sappho victima
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
de băutură paradisiacă, o emanație divină care iradiază din formă în formă, un simbol al dragostei supreme care se manifestă în creație: beția înseamnă uitarea a tot ceea ce nu este Dumnezeu.” , 7. Când voi muri, cu vin curat spălați-mă! Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă!" 8. Cum nimeni nu-i chezașul zilelor de rând," Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
ceea ce nu este Dumnezeu.” , 7. Când voi muri, cu vin curat spălați-mă! Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă!" 8. Cum nimeni nu-i chezașul zilelor de rând," Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă! 9. Îndrăgostitul, beat și zădărit- să fie!" Vrăjit și scos din minți și ocărât- să fie! Când suntem treji, orice stârnește suferință. Când
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
că nu toate populațiile erau credincioase puterii bizantine (mai ales în perioadele de împovărare a dărilor și taxelor). Acestă mândrie, mai ales elenică, este reflectată în literatură sau în cântecele acritice, unde „ακρίτες-akrites”, cetățenii-soldați ai zonelor mărginașe, de graniță sunt slăviți pentru luptele de apărare a țării împotriva cotropitorilor, unul dintre cele mai faimoase astfel de cântece fiind poemul epic Digenis Acritas. Desființarea oficială a statului bizantin în secolul al XV-lea nu a însemnat și dispariția societății bizantine. Sub stăpânirea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de a cădea victime elenizării politice realizate de clerul majoritar grec. Aceste sentimente antigrecești prezentate în scrierea lui Paisie îi caracterizează pe greci ca un fel de dușmani naționali ai bulgarilor. Paisie îi îndeamnă pe cititori să cunoască și să slăvească trecutul istoric al Bulgariei, să rupă legăturile cu Biserica Grecească și să se elibereze de jugul turcesc. Prima copie manuală a cărții a fost realizată de Sofronie de Vrața în 1765. Structural, "Istoriya Slavyanobolgarskaya" este formată din două introduceri, mai
Paisie de la Hilandar () [Corola-website/Science/335926_a_337255]
-
întruchipează „disciplina și legământul părinților și bunicilor noștri, Țara, trecutul și rostul nostru întreg”, iar cuvântul său „naște o aceeași vibrare în toți și pretutindeni, căci e ca o taină pe care o poartă cu El”. Exprimarea scriitorului este laudativă, slăvindu-l pe „Marele Rege Cărturar”, care „cu talismanul intimei experiențe neîmpiedecată de nici o înălțime, se așează pavăză și călăuză tuturor alor Săi”. Cu toate acestea, Ion Marin Sadoveanu realizează o prezentare malițioasă a perechii regale în "Sfârșit de veac în
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
au venit să sfințească noua bazilică care va purta numele de Biserica Sfântului Mormânt Începând cu secolul IV până în al VII-lea, , gigantic complex monumental, cunoaște vremea sa de glorie. Loc de pelerinaj de prim ordin al crestinătății, el e slăvit în toate relatările călătorilor. Sfântul Augustin reproșează zadarnic donatiștilor că adoră țărâna luată de acolo; pelerinii cară cu ei peste tot vase de plumb conținând uleiul ars în fața marelui sanctuar palestinian. Aceste relicvare portabile, păstrate azi mai ales printre comorile
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
de către musulmani, a fi un mesager și un profet al lui Dumnezeu, ultimul profet într-o serie de profeți islamici, așa cum se spune în Coran. În limba arabă numele Muhammad înseamnă "cel demn de laudă" (cf. "hammada" "a lăuda", "a slăvi"). Forma "" este și ea corectă în limba română; este cea mai uzuală chiar (ex.: "Islamul", Dominique Sourdel, Humanitas, 1993; "Istoria credințelor și ideilor religioase", Mircea Eliade, Editura Științifică, 1991). Există si alte forme învechite ale acestui nume, precum "Mahomet". Dintre
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
nou-născut, ființarea poeziei se certifică prin strigăt, dintr-o „limbă moartă“, în numele unei dialectici a viului. În catrenul al doilea suntem atenționați asupra dimensiunilor imponderabile: „ea nu avea greutate“, fiind ca aerul respirat; dar are gust ca sarea atât de „slăvită la ospețe de barbari“; e vorba de un „ospăț al spiritului“, la care se consumă "Poezia", „sarea tuturor marilor idei“. Se mai prezintă cu două fețe, mai mult decât „ianusbifrontice“, una „râzândă“ și cealaltă „plângândă“ cu lacrimi mari. În distihul
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
o rugăciune împreună și prin sfințirea camerei cu inima și ficatul peștelui, arse liturgic. Tobie ascultă acestuia și, după ce săvârșește sfințirea camerei, se roagă împreună cu Sara: Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să te binecuvânteze pe Tine cerul și toate făpturile Tale! Tu ai făcut pe Adam și Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s a născut neamul
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în voi, pe Care Îl aveți de la Dumnezeu [...] Slăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru (I Cor. 6, 19-20). Potrivit învățăturii Apostolului, este limpede că trupul are ca menire firească și normală să fie afierosit lui Dumnezeu și să-L slăvească pe Acesta și să fie pnevmatofor, tot așa cum este și sufletul cu care este unit. Spunând pe de altă parte, că trupul nu este pentru desfrânare (I Cor. 6, 13), Sfântul Apostol Pavel arată vădit că, dedându-se acestei patimi
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Beniuc, sau Marcel Breslașu care cîntă: "Cu slove roși de flacără și lavă: Slavă lui STALIN, dragoste și slavă!" Remarcați, sper, bogăția și ingeniozitatea rimelor. Nici Nina Cassian acum dizidentă în SUA nu se lasă mai prejos: "Stalin, țara te slăvește Marele tău nume Strălucește neînvins Soare peste lume". Se alătură acestui cor și Dan Deșliu, Eugen Jebeleanu, Veronica Porumbacu, Eugen Frunză ș.a.m.d. Nici Gheorghiu-Dej n-a fost neglijat de abonații felațiunilor și pupincurismelor. Pentru că, normal: "Coase mîndra fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
martor sever al veacului „de cretă”, schițând necruțător, printr-un cristalin „tulbure, vrednic de ars”, siluete cu „șira spinării restaurată”, impregnate de „gustul dulceag al narcozei” și vorbind „limba de lemn a turmei”, totul ca o „prelungire a mâinii inerte slăvind” nimicnicia. Criticii au semnalat ecouri argheziene într-un soi de psalmi, denumiți de autor „isterici”. Alte comentarii au recunoscut rapeluri la Al. Macedonski, V. Voiculescu și Ion Pillat. Poetul a asimilat însă toate aceste influențe, izvodind o poezie autentică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
cum ar fi putut televiziunile, așa cum oficialitățile pot, slavă Domnului, aflu acum, să transforme teribila dispariție, într-o prelungire a splendidei lor pedagogii... Să n-o plângem deci pe Monica Lovinescu, ci pe noi, imaturi, orfani, bezmetici și orbi care slăvind-o din vârful buzelor pe ea, ne slăvim pe noi. Nouă plecarea ei, la un an și șase luni după plecarea lui Virgil Ierunca, ne lasă inimile cernite. Pe ea, cea plecată la începutul Săptămânii Patimilor, Dumnezeu s-o odihnească
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
slavă Domnului, aflu acum, să transforme teribila dispariție, într-o prelungire a splendidei lor pedagogii... Să n-o plângem deci pe Monica Lovinescu, ci pe noi, imaturi, orfani, bezmetici și orbi care slăvind-o din vârful buzelor pe ea, ne slăvim pe noi. Nouă plecarea ei, la un an și șase luni după plecarea lui Virgil Ierunca, ne lasă inimile cernite. Pe ea, cea plecată la începutul Săptămânii Patimilor, Dumnezeu s-o odihnească! Observatorul cultural, nr. 420/21, 24 aprilie 2008
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
un cuget curat și simplu, care e străin de orice meșteșugire și de căutare prin metode. Vezi cum se împotrivesc una alteia? Casa credinței este o înțelegere de prunc și o inimă simplă. Căci în simplitatea inimii lor, zice, au slăvit pe Domnul (Col. 3, 22). Și de nu vă veți întoarce și nu vă veți face precum copiii, nu veți intra în împărăția cerurilor (Mt. 18, 3). Iar cunoștința este dușmana și potrivnica acestor două”<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sârguință și le umflă cu otrăvurile aiurelii lor, culese de pretutindeni, iar pe cele ce sunt spuse în chip sănătos și drept, văzând în Fiul slava Tatălui, le scufundă în adâncurile tăcerii, având un singur scop: să calomnieze pe Cel slăvit de toată creația”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea întâi, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 60) „Întrucât însă adeseori ereticii obișnuiesc să ducă în rătăcire inimile credincioșilor mai simpli prin sofisme viclene, nu-mi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
numindu-L Fiul teslarului, pregătește acum un sicriu. Nu mult după aceea s-a vestit moartea acestui impostor (Libaniu) și a fost adus să fie așezat în sicriu. Astfel s-a arătat zadarnică îngâmfarea amenințărilor lui, iar Dumnezeu a fost slăvit”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, cartea a III-a, 23, 1-4, în PSB, vol. 44, p. 150) „Când Arie a venit în Egipt după sinodul de la Ierusalim, fiindcă Biserica din Alexandria evita comuniunea cu el, a venit din nou
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
trecuse el însuși printr-o epocă îmbâcsită de omagii. Care el însuși își potrivise de câteva ori cuvintele în texte forțat omagiale. Priveam "Oktiabr" de la capătul unei istorii omagiată tocmai prin falsitatea propagandistică a minciunilor pe care trebuia să le slăvim. Cunoscusem prea bine acel timp al minciunii, crescusem în el, mă hrănisem din osânza lui, îi lăudasem poleiala, crezând că, abia din spatele ei, începea minciuna... Priveam cavalcada imaginilor din "Oktiabr", alese să sugereze o cronică elogioasă a bolșevicilor către putere
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
acum sub ochi ni se destramă lamentabil." Trist-profetice vorbe. Și cît s-au mai stricat, de-atunci, lucrurile! Momentul de cotitură e vremea Regelui Soare, cu intelectualitatea lui vasală sau, cum observă Busuioceanu, cu Statul învestit în funcția intelectualității. Nu slăvindu-te pe tine... De răul lui Napoleon, intelectualitatea pactizează cu mulțimea, dobîndind, pentru prima data, statutul, la care va reveni ades, de girant cu carte al celor "mulți și nelăudați". Însă gloria revoluției s-a teșit, cu anii, romantismul e
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
al Hanului Colțea - Lazăr Kalenderoglu, tatăl medicului Nicolae Kalinderu. Noua biserică a fost sfințită la 30 august 1841, după cum rezultă din pisania aflată deasupra ușii: "„Așa să lumineze lumina voastră înnaintea oamenilor ca să vază faptele voastre cele bune și să slăvească pre tatăl nostru cel din cerurĭ. Drept aceea și eŭ Lazăr Calenderoglu, împreună cu alțĭ ajutătorĭ, aŭ rădicat din temelie această sf. biserică, puind hramurĭ pe Sf. pr[ooroc] Ilie, Învierea Sf. Lazăr și Sf. iera[r]h Alexandru, spre pomenirea
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
proprietari. El reprezintă tipul caracteristic de reședință suburbană în stil baroc construită "entre cour et jardin" (între curte și grădină). Arhitectura sa este originală - o fuziune între arta europeană și vechile tradiții arhitecturale din Polonia. Simbolurile antice din interioarele palatului slăvesc familia Sobieski, în special triumfurile militare ale regelui. După moartea lui Ioan al III-lea Sobieski în 1696, palatul a fost deținut de fiii acestuia, iar ulterior de celebrele familii Sieniawskis, Czartoryski, Lubomirski, Potocki și Branicki. În 1720 proprietatea a
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
Ne-a lăsat “dorința” în “lacul codrilor albastru” Și o poveste în versuri, Călin cel măiastru, Care n-a pierit nici azi, toți școlarii îl citesc, Iar poetul nostru va dăinui aici pe veci. E scris in stele să îl slăvim pe el, Un mare poet care ne-a dăruit ce azi avem. Iubea și marea, cerut-a să fie înmormântat aici, Iar acum privește cum lumea îl judecă prea aspru. Nu contează! Dar după el a revenit dezastrul, Dezastrul nostru
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
londoneze, Încep festivitățile la Heidelberg, unde Salomon de Caus construise pentru elector grădinile suspendate, a căror palidă evocare am văzut-o noi În seara aceea În Piemont, vă amintiți. Iar În cursul acestor petreceri apare un car alegoric care-l slăvește pe mire În ipostaza lui Iason, și pe cele două catarge ale corăbiei reprezentate pe car apar simbolurile Lânii de Aur și ale Jaretierei, sper că n-ați uitat că Lâna de Aur și Jaretiera apar și pe coloanele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
țărani, munteni contra moldoveni, părinte contra fiu. S-a tăiat la greu, secole întregi, în carne vie. Ca să nu se afle adevărul, au apărut scriitorii, care au trecut pe pilde și eroisme. Mormane de maculatură, grămezi de versuri și basme, slăvind o patrie minunată, glorioasă, eternă și curată ca o fecioară neprihănită. Le citeai și-ți venea să fugi: ăștia chiar credeau ce spuneau? Trebuiau înlocuiți poeții și povestitorii care își bătuseră joc și de ea, și de noi: ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]