1,475 matches
-
cu slavii: "Lupta statului din Kiev împotriva Bizanțului are o mare influență asupra desvoltării societății pe teritoriul patriei noastre" (Roller, 1952, p. 56). Sistemul social românesc este astfel dislocat din aria de influență a Bizanțului retrograd, intrând sub sfera culturii slavone, reprezentanta progresismului în istorie. Dincolo de slavofilia explicită care străbate întreaga expoziție istorică, în manual pot fi reperate și o serie de prelungiri ale istoriografiei critice cristalizate în interbelic. Infiltrarea acestor accente critice în elaboratul istoriografic al comunismului incipient a fost
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
12 s-a săvârșit.(1625).” O altă refacere a suferit-o în 1820. - In 1714, Nicolae Mavrocordat voievod - în a doua domnie - a făcut la Sfântul Sava o tipografie și o școală. Tipografia a tipărit printre altele un Sinopsis în slavonă, un Liturghier, tot în slavonă, cu tipicul în românește. Despre acestea, mărite Spirit, vorbește Axinte Uricariul: „Dedemult avea gând Nicola-Vodă să facă două lucruri bune în țară, ce nu erau: întâi tipografie, ca să tipărească cărți, și al doilea să facă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
O altă refacere a suferit-o în 1820. - In 1714, Nicolae Mavrocordat voievod - în a doua domnie - a făcut la Sfântul Sava o tipografie și o școală. Tipografia a tipărit printre altele un Sinopsis în slavonă, un Liturghier, tot în slavonă, cu tipicul în românește. Despre acestea, mărite Spirit, vorbește Axinte Uricariul: „Dedemult avea gând Nicola-Vodă să facă două lucruri bune în țară, ce nu erau: întâi tipografie, ca să tipărească cărți, și al doilea să facă școale, ca să învețe cine ar
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de atunci. Cu zidurile și meterezele ei masive, reprezenta o fortăreață de apărare a orașului dinspre acea parte. Anul zidirii mănăstirii de către marele logofăt Ioan Golăi este incert. El se poate deduce cu oarecare aproximație de pe o adnotare în limba slavonă făcută pe un Tetraevanghel care, după traducerea lui Melchisedec, spune: „Acest Tetraevanghgel l-a ferecat panul Ioan Golăi, Marele Logofăt, și soția sa Ana, pentru sufletele lor și ale părinților lor și ale copiilor lor, și îl dădu spre ruga
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dascăli autohtoni sau cu preceptori străini. În secolul XVIII și, mai ales, în a doua sa jumătate, sub influența ideilor iluministe, învățământul din Moldova se afla într-o fază organizatorică tranzitorie, menită a produce trecerea de la școala de tip confesional-medievală slavonă spre un învățământ românesc de limbă greacă, modernizat sub aspectul conținutului, al tehnicilor de predare și al gradului de cuprindere 47. Acum, în plin secol fanariot, se pun bazele unei politici școlare, ce a avut un grad tot mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Cu acest gând și cu multe altele am ajuns și la granița cu Grecia de unde ne-au întâmpinat semnalizatoarele scrise de data aceasta nu numai cu litere latine ci și cu litere grecești. În Bulgaria sunt scrise cu litere slavone și cu cele latine. Spre deosebire de Bulgaria depresiunile erau mai întinse, cu toate că șirurile de munți nu te slăbeau din chinga lor, iar când ți se puneau de-a curmezișul, te salvau tunelurile să-ți continui drumul. Dacă în Bulgaria mă așteptam
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
șchiop. Șchiop, cum îl arată și numele. Fiindcă Timur Lenk asta însemna: Timur cel Șchiop. Așa cum și la noi poporul le-a zis unor domni: Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Bogdan Chiorul, sau chiar mai rușinos, Radu Prasnaglava, adică, în slavonă, Radu Capsec. Apoi, acest Timur, pe lângă faptul că era șchiop, era... o pocitanie de om. Umărul stâng era cu o palmă mai sus decât dreptul. Chipul, obrazul era osos și urâcios. Avea o cicatrice adâncă pe obrazul stâng, o zgaibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ideea clară a faptului că în spiritul epocii era prezentă necesitatea culturii în limba națională și că ea începea să se producă. Rolul manualelor în puținele școli care funcționau pe lângă biserici era jucat de cărțile bisericești, scrise în chirilică și slavonă, iar scopul învățării era deprinderea scris cititului și a socotitului. începutul secolului al XIX-lea aduce cu sine lucrarea lui Ion Heliade Rădulescu, Povățuitor al tinerimii către adevărata și dreapta citire, tipărită la Buda în 1826. Este un moment important
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
vechi calendar cunoscut în spațiul românesc. Mircea Popa semnalează un "Calendar", pe care îl atribuie diaconului Coresi, cu o vechime mult mai mare, datând din anul 1569. Autorul reușește să demonstreze că acest calendar în limba română (nu în limba slavonă cum se considera până acum) a fost tipărit la Brașov, cheltuindu-se 6 denari pentru a fi oferit în dar unui sol moldovean, venit în vizită la Brașov. Dacă am asimila calendarele presei propriu-zise așa cum susțin autorii dicționarului menționat, ar
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
reziduuri ale gramaticii de tranziție V-la-C, precum și alte fenomene conservatoare, întâlnite și în alte varietăți romanice vechi (e.g. dislocarea nucleului verbal / interpolarea). Spre deosebire de alte lucrări (mai vechi sau mai recente), care atribuie o importanță sporită în domeniul sintaxei fie influenței slavonei și a altor limbi de contact (cele mai importante fiind latina savantă, maghiara, greaca și italiana) (v. Stan 2013: 21-22 și bibliografia), fie uniunii lingvistice balcanice (e.g. Hill și Alboiu 2016), lucrarea noastră are o perspectivă vădit romanică: încercăm să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
texte originale, cât și traduceri, se naște problema firească a influenței modelelor străine asupra sintaxei limbii române vechi (v. discuția la Stan 2013: cap. 1), mai ales din perspectiva faptului că structurile cu encliză pronominală au fost considerate calcuri din slavona bisericească (Stan 2013: 21-22 și bibliografia). Vom considera că modelul slavon consolidează, de fapt, gramatica V2 a românei vechi, structurile cu encliză pronominală fiind una dintre opțiunile sintactice proprii limbii române; cu alte cuvinte, modelul străin se grefează pe modelul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că inversiunile la dreapta negației nu respectă regulile sintaxei românei (vechi sau moderne). Diferențele de frecvență a celor două calcuri se explică prin aceea că inversiunea verb - clitic la dreapta negației (cu mai multe atestări) se grefează pe o structură slavonă (cf. Willis 2000: 336), pe când pentru celălalt tip de inversiune (doar în CB.1559-60) este mai greu de găsit un model străin. Astfel, cu excepția acestor calcuri/hapaxuri, la fel ca în româna modernă, în româna veche negatorul nu blochează în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dreapta negației, opțiune nepermisă de regulile de deplasare (negația propozițională realizată prin nu blochează deplasarea verbului la C, atât în româna modernă, v. §III.3.3, cât și în româna veche, v. §2.1.3 supra), însă atestată în structurile slavone (cu pronume clitic reflexiv) (v. Willis 2000: 336). (52) a. Pre tine nedejduiiu: să nu rușinedzi-mă în veac și să nu mă râdză aleanișii miei (CM.1567: 238v) b. Nu pomeni fă<ră>delegile noastre întăile, currundu se afle-ne
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
propunem să examinăm ipoteza că inversiunile V-AUX, V-CL, V-AUX-CL reprezintă o instanțiere particulară a gramaticii romanice vechi V2 în faza veche a românei. Bibliografia tradițională (Densusianu 1961; Rosetti 1968; Frâncu 2009 i.a.) atribuie influenței slave (i.e. prin slavona bisericească) un rol important în prezența și persistența inversiunilor în româna veche. Dragomirescu (2013b, 2014, 2015a) schimbă unghiul de vedere și arată că inversiuni de tipul celor din româna veche sunt prezente și în alte limbi romanice vechi (v. și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1.1.1; §3.1.4.1 infra). Referindu-se la encliza auxiliarelor, Zafiu (2014, 2016: §2.1.4.5) are aceeași abordare conciliantă, subliniind că prezența inversiunilor de acest tip este efectul conjugat al continuității latine și al influenței slavonei bisericești. Atât studiile Adinei Dragomirescu, cât și cele ale Rodicăi Zafiu scot în relief ideea că ponderea inversiunilor în româna veche este relativ exagerată în studiile tradiționale și atrag atenția asupra faptului că rata inversiunilor (față de structurile neinversate) este de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu inversiune verb-auxiliar și structurile cu ridicarea auxilarului la C. Existența structurilor cu inversiune are o relevanță de netăgăduit pentru sintaxa românei vechi, întrucât arată că inversiunile din româna veche reprezintă un fenomen romanic, nu un fenomen de contact cu slavona bisericească, după cum s-a insistat adesea în bibliografia tradițională (v. Dragomirescu 2015a; Zafiu 2016 pentru discuții). Structurile AUX-la-C ilustrează faptul că, în limbile romanice vechi, domeniul C poate fi accesat și prin deplasarea centrului, rezultând deci o tipologie cvadruplă a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
4.1, am arătat că postpunerea auxiliarelor este un fenomen caracteristic și altor limbi romanice vechi (v. și Dragomirescu 2015a). Date fiind (i) diferențele între sistemul bogat, diversificat de auxiliare al românei vechi și sistemul relativ sărac de auxiliare al slavonei bisericești 27(v. Olteanu 1974: 23-25) și (ii) libera ordonare în latina târzie a componentelor care se vor fi gramaticalizat ca structuri perifrastice în română (și în limbile romanice) (v. §3.2.1.1), este puțin probabil ca fenomenul de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbului ca deplasare în domeniul sintactic. Hill și Alboiu (2016) aduc argumente împotriva unei analize în care deplasarea verbului are loc în componentul fonologic. De asemenea, tot Hill și Alboiu (2016) discută o ipoteză propusă de Pancheva (2008) pentru analiza slavonei bisericești, și anume că inversiunea rezultă din setarea mixtă (centru inițial/centru final) a Parametrului centrului; una dintre predicțiile acestei analize (/linii de analiză) este că inversiunea V-AUX este în mod liber disponibilă la dreapta negației, contrar datelor din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
specificului sintactic al românei vechi, ci copiază mai degrabă un model străin, slav(on). În al treilea rând, pronumele encliticizat la dreapta lui să în exemplele (102b-d) este pronumele reflexiv; encliza pronumelui reflexiv a fost considerată un element de influență slavonă asupra românei vechi 38. Procliza pronominală cu subjonctivul în absența complementizatorului să este cu totul accidentală: (103) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Rezultate de reținut • distribuția complementizatorului să prin raportare la procliza
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a remarcat în secțiunile anterioare (v., mai ales, §2.1.2 supra), encliza pronumelor (mai ales reflexive) nu respectă întocmai specificul sintactic al românei vechi (cliticizare la dreapta negației, a complementizatorului de subjonctiv să), fiind influențată de reguli sintactice străine (slavone); de asemenea, linearizarea postverbală a unor pronume clitice (fem. sg. ac. o) este determinată fonologic (evitarea hiatutlui), nu sintactic (prin deplasarea verbului), dovadă și linearizările de tip AUX−V−CL (115) (discutate în detaliu în secțiunile anterioare) care arată că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasării verbului mai degrabă decât din deplasarea și intepolarea de constituenți. Un alt punct controversat este statutul acestui fenomen în ansamblul (sintactic al) românei vechi: este dislocarea rezultatul influenței străine asupra textelor românești (fiind indicate influențe dintre cele mai diverse: slavonă, maghiară, latină, turcească, grecească, italiană, în funcție și de forma dislocată și de textul studiat; v. Dragoș 1995: 37; Sala 2006: 141-142; Stan 2013: 171) sau un fenomen care se poate explica prin regulile sintaxei limbii vechi (Dragomirescu 2013b, 2014
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1 Encliză pronominală în contexte nespecifice În §§ 2.1.2; 2.1.3; 2.2 supra am avansat ideea că unele situații de encliză pronominală, implicând mai ales pronumele reflexiv (inerent sau cu funcție sintactică), rezultă din influența modelelor / textelor slavone asupra vechilor scrieri românești (Stan 2013: 21-22, 170). Aceste contexte pe care le etichetăm ca fiind nespecifice sunt encliza pronominală la dreapta negației, la dreapta complementizatorului subjonctival să sau la dreapta auxiliarului verbal, ilustrate prin exemple ca (172). Toate cele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
-m-ai și nu află-să întru mine nedereptate (CM.1567: 238r) b. Se sfiască-seși se întoarcă-seînderret toți ce gilăluiescu Sionulu. (PH.1500−10: 112v) c. cela ce va spunre-seție (PH.1500−10: 64v) Postpunerea pronumelui reflexiv este specifică paleoslavei și slavonei, după cum arată Olteanu (1974: 110): "[a]cuzativul reflexiv s-a dezvoltat în cadrul formelor verbale reflexive. Aceste forme au fost de la început analitice. Pronumele reflexiv sę sta de obicei după verb, cum a rămas până astăzi, îndeosebi în limbile slave de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cuvinte, nu avem a face cu enunțuri total negramaticale, ci se exploatează - în mod parțial - opțiunile sintactice ale limbii-țintă. Construcțiile nespecifice nu au un număr foarte mare de atestări, însă apar în mod constant în traduceri (mai ales cu sursă slavonă). A doua chestiune privește impactul construcțiilor nespecifice de tipul acesta asupra altor fenomene ale românei vechi. Adoptând o teorie a deplasării cliticelor (din domeniul lexical vP, unde se generează argumentele, în domeniul flexionar IP), Hill și Alboiu (2016) interpretează dubla
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ști-mă(DPar.1683: III.62r) Explicația oferită de Hill și Alboiu (2016) este solidă teoretic și presupune că dubla realizare a cliticului pronominal este un fenomen propriu sintaxei românei; fenomene precum cele discutate mai sus arată însă că influența slavonă, manifestată ca o preferință pentru encliză, nu poate fi cu totul eliminată din discuția privitoare la dubla realizare a pronumelui clitic. Cea mai corectă caracterizare a fenomenului de dublă realizare a cliticului este aceea ca fenomen de "compromis" între procliză
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]