1,056 matches
-
voce gâlgâită de om gras, cu gâtul scurt. Își scoase mănușile groase de lână c-un singur deget, își înălță căciula de pe sprâncenele roșcate și-și dădu pe umeri gulerul. — Ce vânt te-aduce pe la noi, domnule primar? întrebă Faliboga. Slujbașul stăpânirii se întoarse; buzele groase i se întinseră a zâmbet. —Aha! dumneata ești, domnule Sandu?... Au venit și boierii, așa-i?... I-am văzut ieri, au trecut prin comună. Da, au venit; acum avem și stăpână... grăi Faliboga dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și băutură. Știau că trec într-un an nou și se înveseleau în căldura bordeielor. Își făcură rândul la mâncare și băutură și ciobanii și haidăii care făceau de strajă în perdele. Iar Faliboga până cătră ziuă și-a cercetat slujbașii, ca să nu fumeze în stuh și paie și să nu cadă între vite. La așa zile mari e îngăduit oricui să se amețească; dar amețeala poate fi și cu primejdie uneori. Într-o sară, pe după Bobotează, prinse iar a juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
valea cealaltă, la malul Moldovei, o curte care acuma s-a dărâmat. Au rămas numai niște urme de temelii și câțiva peri bătrâni și scorburoși dintr-o livadă veche. În acel loc, la curtea lui Iorgu Canta, trăia, între mulți slujbași ai moșiei, ș-un vătaf, Alexa Grecu, pripășit de prin lume, gospodărit și așezat pe lângă boier. Acest Alexa Grecu era însurat și zuliar; și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Alexa Grecu, pentru că în viața ei nu-i fusese nimenea drag. Cu toate acestea era o ființă cu porniri aprige. Cum ajunse vătăviță, începu a umbla și a se purta mai ascuțit. Și la vorbele și cârtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atât de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
IV" Hoardele turcomane în răsărit și ienicerii în apus obișnuiau să culeagă pentru seraiul împărătesc feciori și fete, alegând asemenea pradă din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor și acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a dosarelor ce conțin raporturi privitoare la exporturile japoneze în Olanda, este strivitoare și domnul Sugiyama își canalizează toate eforturile de care este capabil pentru a și-o îndeplini cu sârg japonez, firește. Regulile după care se modelează raportul nescris slujbaș dedicat stat protector sunt însă altele decât cele cu care suntem noi obișnuiți. De exemplu, de la domnul Sugiyama se așteaptă să știe, corespunzător poziției sale, care nu este nicidecum doar aceea de îndosariator, limba engleză. Domnul Sugiyama, conștient de ce vrea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cartuș de țigări? În fine, cum să-i spui unui funcționar canadian sau german că ai nevoie de documentul cutare, în schimbul căruia întinzi discret un plic cu bani, din moment ce eliberarea cât mai rapidă a unui act este obligația profesională a slujbașului statului? Evident, întrebările mele retorice nu pot convinge în absența unei microanalize contextualizate. Vă voi prezenta, de aceea, două cazuri, aproape "în oglindă", extrase din mediul casnic (nu are rost să insist asupra exemplelor răsunătoare din politică sau din economie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spoială de educație. Filimon atinge tristul apogeu al declarațiilor involuntar-contradictorii atunci când îl pune pe banul C... să-l angajeze ca grămătic pe proaspăt demisul Gheorghe (a cărui principală calificare era cunoașterea limbii eline), oferind următorul motiv: "îmi trebuia un asemenea slujbaș și nu știu de ce mi s-a părut mie că vei fi bun și vrednic". Oh, my prophetic soul, chiar și astăzi, la nord de Dunăre, se fac angajări bazate exclusiv pe flerul angajatorului... Într-un suprem acces de naivitate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oricât de mărunt ar fi un fapt, în clipa în care îl suporți, devine nemăsurat, chiar vital. Adică nimic nu e mai important decât suferința proprie. Orice altceva se pierde cu totul. Ducându-se iarăși în audiență la un alt slujbaș al primăriei și înțelegând inutilitatea actului său în clipa în care l-a văzut la dreapta aceluia pe cel ce îi respinsese primul memoriu, într-o cămașă descheiată la gât, în carouri galbene și roșii, sprijinit de speteaza scaunului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu viață. 13. Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, și sufletul meu să trăiască datorită ție." 14. Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă. 15. Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei, și au lăudat-o la Faraon; și femeia a fost adusă în casa lui Faraon. 16. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; și Avram a căpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ceilalți vedeau în asta doar expresia unui profund dispreț. Și nu erau prea departe de adevăr, deoarece consulul francez detesta locul în care fusese numit, ca și toate obiceiurile acestui petic obscur de pământ de la porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili să-și aprecieze dușmanii la justa lor valoare, dar invidioși pe calitățile, poziția sau norocul altora, un simplu slujbaș dus, fără discernământ, de valul propriilor resentimente și orbiri. Doar pleavă! Se ridică și îl privi drept în ochi. ― Excelență!... I se adresa pentru prima oară cu o formulă oficială și schimbarea ei vizibilă de ton și de atitudine îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
multe jumătăți, ca să adoarmă iarăși mort. ― Ei bine, tinere Văcărescu, agent sau nu, vei plăti cu vârf și-ndesat! mârâi el. Lasă că te învăț eu minte să mai întorci spatele unui general! În cantorele rusești amenajate în incinta hanului, slujbașii abia se așezaseră pe locurile lor. Nacealnicul - filiform, dotat cu toate cele necesare menținerii în funcție: ochi iscoditori, urechi mari, gură mică - își chemă toți stolnacealnicii la raport. Sosise un ucaz de la Sankt Petersburg. Ceva mai târziu, când piseții tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răsculat. Săriră toți în picioare, strigându-și înfricoșați salutul milităresc. Generalul smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât de tremurătoare, încât semănă mai multe pete pe birou de la călimară la hârtie, sub ochii încruntați ai generalului. Sosi nacealnicul filiform, urmat de stolnacealnici, și toți priveau spre glavnoie komandir îndoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în umbră cealaltă curte, curtea de la Erfurt, pozând în mare suveran al continentului. Și, pentru toate astea, cheltuia sume e-xor-bi-tan-te de bani. Cheltuia cu nemiluita și pentru înaltele probleme de strategie europeană, uitând cu totul de măruntele necesități materiale ale slujbașilor lui, care se sacrificau, da, se sacrificau trăind în țări cu totul necivilizate, doar ca să asigure prestigiul imperiului. Profund nemulțumit și înciudat, Ledoulx ridică nervos un umăr. Ei bine, dacă banii nu soseau, trebuia să-și revizuiască total și poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai juca în ultimul timp Fortuna! Arest, accident, slujbă. Va lua oare vreodată sfârșit ciclul acesta îngrozitor? — Înțeleg, spuse calm Ignatius. Știind că ești incapabilă congenital de a ajunge singură la o decizie atât de importantă, îmi imaginez că acel slujbaș mongoloid al legii ți-a băgat ideea asta în cap. — Eu și domnu’ Mancuso am stat de vorbă așa cum stăteam cu taică-tu. Taică-tu obișnuia să-mi spuie ce să fac. Tare aș vrea să mai fie azi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
strici cărucioru’. — Taci din gură, golane. Nu ți-am cerut să faci conversație. — Foarte bine, spuse George, ridicând din umeri. Am vrut să te-ajut. — Cum ai putea să m-ajuți, urlă la el Ignatius, dezgolind câțiva dinți îngălbeniți. Vreun slujbaș al societății s-a luat probabil pe urmele parfumului sufocant al loțiunii tale de păr. De unde ai apărut? De ce te ții după mine? — Uite ce, vrei sau nu să te ajut să-ți ridici rabla asta? — Rabla? Vorbești despre vehiculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vornicului de poartă Toader Pivniceriul, care, fiind trimis de Costandin Rusăt vel logofăt, măsoară și hotărăște un loc dăruit de vodă lui Toader seimen domnesc. Acest loc se afla la “Gunoiul domnesc din dosul grajdului gospod”. --După cum se vede, slujbașii domnești s-au cam înădit la locul domnesc din preajma Gunoiului gospod. Asta se vede din mărturia hotarnică de la 9 aprilie 1777, făcută de același Toader Pivniceru vornic de poartă, pentru un loc dat de vodă “Tomii tufecciul gospod (artilerist). --Chiar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
închisă, încât Samuil, egumenul Trei Sfetitelor, se plânge domniei pentru că “de la o samă de verme, cu dughenile ce-au făcut popii ungurești la uliță,... au închis hudița care era, din care să pricinuiește mănăstirii supărare”. Atunci vodă trimite pe marii slujbași ai domniei să cerceteze la fața locului. Și au găsit că egumenul Samuil are dreptate și prin anafora făcută către vodă propun ca hudița să fie de șase palme domnești și “hotărâre rămâne la înalta înțelepciune mării tale”. --Ei, da
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de petrari întru care puind pecete Porții Gospod am și iscălit”. Interesant este faptul ce urmează scris negru pe alb: “eu preotul Gheorghe ot (de la n.n) Sfeti Neculai gospod (Domnesc n.n) am iscălit pe dumnealui giupânul Fote, portărel (slujbaș domnesc subordonat portarului n.n), neștiind dumnealui carte”. --Același “Chireac Panaite calfa de pietrari” împreună cu soția și fiii lor au vândut la 2 mai 1792 “niște case cu locul lor la Mahalaoa Făinii din vale de biserica Curălarilor, dispre altar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu muscalii”. Fiind dator acest Iovan cu 60 de lei lui Andrei Armășelul, i-a plătit vodă și “casă am dăruit-o acmu lui Dumitru sârbul căpitan de drăgani, de vreme ce ne-au slujit... la vreme de oaste fiind baș ciuhodar” (slujbaș ce se îngrijea de încălțămintea domnului). --În anul când a început zidirea noului lăcaș de rugăciune Mitropolia Sfântul Gheorghe, Radu Racoviță biv vel (fost mare n.n) logofăt, cu soția, fiicele sale și ginerii, scriu la 15 mai 1761 (7269
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decît nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvîrli cartea cît acolo, „cu groază și scîrbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. CÎnd agenții poliției vor deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se gândise să întâmpine moartea cu zâmbetul pe buze. Ușa se deschise cu un scârțâit și o lumină de culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul zâmbi în direcția luminii. În locul gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească. Uită-te! unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească. Uită-te! unul dintre cei doi slujbași se opri busc și întorcându-și privirea îi arătă cu bărbia grădina interioară ce se vedea prin fereastra de pe coridor. Soarele începea să apună în grădina unde era întinse rogojini de paie. Alături se afla o găleată cu apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]