801 matches
-
și plec... o umbră sunt din basme 50Și o fantasmă sunt între fantasme, Prin mâna mea de o ridic se vede Ca și prin corpul străveziei iasme. Din ce în ce cu toții se apropii. Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii Iar roua curge în briliante umezi - Din crengi de arbori luminează stropii. {EminescuOpIV 214} Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut-prin coloane soții: Sunt tineri unii ca iubirea moartă, 60Iar alți au barbe albe ca preoții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uitară. {EminescuOpIV 248} MARIA TUDOR De ce cu ochi-ncremeniți sub bolte De marmur - tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mînia-i s-o desvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte Și astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă. Te-nnalță-n cer invidia vulgară Căci știi din lorzii jungh ați a face Lui Fabiano a mărirei scară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa ta așez o foaie smultă, Ce de când e nici n-a visat Parnasul. Spre-a-ți aminti trecutele petreceri Condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă. De la oricine-un snop de paie seceri, Apoi te uiți râzând la cîte-o filă: Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 334} SAUVE QUI PEUT Variantă Albumul tău e un salon în care S-adună fel de fel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
incultă Și eu să trec prin mândra adunare? Dar ea de-amicii tăi sfială are Și de-oiu vorbi au cine mă ascultă? Spre-a-ți aminti trecutele petreceri Condeiu-n mână tu mi-l pui cu sila. De la oricare-un snop de fraze seceri, Apoi le răsfoiești filă cu filă. Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 335} ORICARE CAP ÎNGUST Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unui butuc de vie, vorbeau despre una despre alta, subiectul școală era interzis de către Marinița. Soarele, prietenul din copilărie al băiatului, după ce l-a privit din Înaltul cerului de amiază, s-a decis să-și ajute protejatul, a trimis un snop de raze calde și luminoase asupra Mariniței și din Îmbrățișarea lor a rezultat o fată și mai frumoasă, cel puțin așa i se părea băiatului care privea cu intensitate sporită cum deasupra capului Mariniței strălucea o diademă aurie, așa cum aurii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la mine până își dădu seama ce voiam să zic. După care, își coborî privirea în pământ. — Mă bucur că în sfârșit vorbești despre moartea lui, spuse ea, studiindu-și încheietura, de care nu mai atârnau, ca de obicei, un snop de brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul ăsta vei putea merge mai departe. —De unde și încotro? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Deși știi că apa-i moale Totuși placa-i de cristale Parc-ar fi încremenit. Ne-ncrețite, plane, pale, Viorii au adormit. Rădăcinile în pături Sub pământ s-a-ntrețesut Și pornesc în mii de lături, Flori frumoase la văzut. Colo-n snopi, colo câte - una, Colo-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o pajiște într-una Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-a-ntrețesut Și pornesc în mii de lături, Flori frumoase la văzut. Colo-n snopi, colo câte - una, Colo-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o pajiște într-una Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și te minunezi singur de prostia ta! Așa că, din ultimul leu rămas, și-a cumpărat ce era mai important; nu o pâine, se înțelege, ci un pachet de țigări, ce-i drept e drept, cele mai ieftine: "Plugare" un leu "snopul" în limbaj studențesc. Merită, pentru aproape opt ore de mers în picioare!... Precum un ceasornic elvețian marchează scurgerea timpului, indiferent de voința celui ce-l poartă la mână sau în buzunar, așa și trenul înghițea distanțele independent de preocupările sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vor fi în pace cu tine. 24. Vei avea fericire în cortul tău, îți vei găsi turmele întregi, 25. îți vei vedea sămînța crescînd și odraslele înmulțindu-se ca iarba de pe cîmp. 26. Vei intra în mormînt la bătrînețe, ca snopul strîns la vremea lui. 27. Iată ce am cercetat, și așa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!" $6 1. Iov a luat cuvîntul și a zis: 2. "Oh! de ar fi cu putință să mi se cîntărească durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
fără învelitoare împotriva frigului. 8. Îi pătrunde ploaia munților și, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. 9. Aceia smulg pe orfan de la țîță, iau zălog tot ce are săracul. 10. Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii și-s flămînzi; 11. în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, și le este sete; 12. în cetăți se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniți strigă... și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii! 13. Alții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
încălțămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănțișoare de pus la gît, lucrate de mîinile unui meșter iscusit. 2. Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu, încins cu crini. 3. Amîndouă țîțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. 4. Gîtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim; nasul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
a zis ea. Și-a căutat cu gesturi nervoase pantofii printre butoaiele cu varză, apoi a Început să meargă, bălăngănindu-se pe tocuri ca o marionetă cu sforile Încâlcite. S-a Împiedicat și s-a lovit de ceva, răsturnând un snop de stinghii rezemate de perete. A urmat o Înjurătură pe care, În ciuda impresionantului bagaj cultural pe care-l dețin În domeniu, n-o mai auzisem nicicând, iar apoi un toc și-a luat zborul În direcția mea. — Mi-e foame
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
luat niște făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, și a pus cîte o făclie între cele două cozi, la mijloc. 5. A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grînele Filistenilor, și a aprins astfel atît stogurile de snopi, cît și grîul care era în picioare, ba încă și grădinile de măslini. 6. Filistenii au zis: Cine a făcut lucrul acesta?" Li s-a răspuns: "Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta și a dat-o tovarășului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
căpătat dibăcia de a rosti vorbe care nu mai seamănă cu ceea ce denumesc - țineau În mâna slabă, așadar, o creangă lungă, netedă și lucioasă, Îndoită de o frânghie subțire care era prinsă de capetele crengii. În mâna tare țineau un snop de crengi drepte, mult mai subțiri, care semănau cu niște sulițe, numai că până și unui copil i-ar fi părut prea ușoare. Îți venea să crezi că acele sulițe subțiri se puteau frânge În orice clipă. Aveau vârfuri ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele rășchirate. - Ție, Krog, răspunse el și, În clipa aceea, femeile ieșiră din adăpostul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
timp vor fi uitat de tot glasul minții. Și voi odată cu ei, numai că vouă v-au rămas gurile. Tuni se Înclină și o Întrebă ceva pe Gula, dar ea nu se opri din treburile ei. Continua să Înmoaie un snop de crengi În apa ce răspândea un miros amar, și-i tot stropea pe copil și pe femeie. La un moment dat, Îi căscă gura lui Unu și supse tot aerul din ea. Îi făcu la fel și la nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
joacă cu iepurele alb și de smiorcăitul lui Todirică agățat de poala bătrânei cu care a venit. Tulburată apoi, iarăși, de zgomotul Fiatului care trece, cu popa la volan și alți doi tipi cam de vârsta lui Înăuntru, cu un snop de undițe legate de portbagajul de deasupra. Nu-ți amintești să fi văzut vreun râu sau vreo baltă prin apropiere deși pe hartă ele par chiar foarte frumoase. Apoi vine și autobuzul ( Într-adevăr de pe drumul perpendicular pe cel de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
povestitorului. Între timp el s-a ridicat și a gustat din țuica ce Începuse să se scurgă Încetișor În cofa din lemn de dud. Nici unul dintre cei de față, nici Popescu care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ și cu atât mai puțin șoferul de ambulanță care sforăia sub șopronul de la intrare, nici unul dintre aceștia nu a avut puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă un cazan. Pare mai proaspăt și mai vesel decât era de cu seară, pune chiar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
frumoase, imagine emblematică, susținând paseismul poeziei: a fost demult / demult / serafic de demult. Instantanee marcante pentru o epocă de suflet a poetului, icoane ale trecutului, al căror fundal e lumea rurală din Muntenia natală, se construiesc în basorelief: C-un snop de grâu în brațe cum privea / spre cerul plâns în ochii puri răsfrânt / era ca o nălucă din pământ / mișcată la un semn de teama mea. Înclinat spre spectacular, eul artistului se manifestă pretutindeni, prin gesturi ample, încărcate de solemnitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apropiai de acele ființe umane încovoiate de șale, observai cum tăiau spicele de grâu cu securea și le făceau polog. Familiile care aveau copii mai mari îi puneau pe aceștia să adune poloagele de grâu și să le lege în snopi. Unde nu avea cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
șale, observai cum tăiau spicele de grâu cu securea și le făceau polog. Familiile care aveau copii mai mari îi puneau pe aceștia să adune poloagele de grâu și să le lege în snopi. Unde nu avea cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe culmea dealului, pe islazul satului, se făcea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de grâu cu securea și le făceau polog. Familiile care aveau copii mai mari îi puneau pe aceștia să adune poloagele de grâu și să le lege în snopi. Unde nu avea cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe culmea dealului, pe islazul satului, se făcea aria, locul unde toți oameni
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe culmea dealului, pe islazul satului, se făcea aria, locul unde toți oameni își cărau snopii de grâu și-i clădeau în cirezi, unele mai mari, altele mai mici, după cât grâu aveau de treierat. Când începea a se lăsa seara, pe deal se auzea scârțâitul carelor încărcate cu povara snopilor aurii de grâu. Până noaptea târziu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]