7,470 matches
-
În rest, sub unghiul informației adunate în paginile ei, cartea lui Zigu Ornea rămîne în întregime în picioare. Există un loc în carte unde autorul, punînd în lumină altruismul pe care Dobrogeanu-Gherea îl dovedea în încercarea de a sluji cauza socialismului, scrie că autorul Neoiobăgiei avea ,abnegația eclipsării de sine": prefera să se țină în umbră, lăsîndu-i pe alții să reprezinte, la scenă deschisă, niște proiecte pe care tot el le gîndise pentru prima dată. Ceva asemănător se poate spune și
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
infamant. Sper, însă, că vei fi de acord că starea jalnică a acestor domenii se explică tocmai prin situația invocată și de mine, inclusiv în articolul incriminat - o situație general valabilă în mediile universitare românești, unde, spre pildă, profesorii de socialism de până în 22 decembrie 1989 au început, în 23 decembrie, să predea materia numită ,democrație"... Se înțelege, făcând această afirmație, c-aș fi și împotriva democrației? La felul în care se practică arta răstălmăcirii într-o anumită parte a presei
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
căreia, ca perfect cameleon, îi va consacra un studiu elogios după 1990, când individul a întors cu energie foaia... De mirare însă că astăzi, cînd a revenit la obsesiile marxiste, nu predă, cum ne-am aștepta, la o catedră de socialism științific, ci la ditamai Catedra de ,Filozofie politică și morală" a Universității din București. O catedră care-și exhibă cu mândrie preocupările științifice: ,metafilosofie, filosofie aplicată, filosofie politică, istoria ideilor, filosofia minții, etica, filosofia limbajului". Ce legătură e între textele
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
cu violență de placenta familială, alăturându-se mișcării revoluționare și luptând, cu toată energia primei tinereți, pentru izbânda Cauzei. Este intervalul instalării comunismului în România, după un război în care măcelărirea sistematică a evreilor îi aruncă pe mulți în brațele socialismului, la sânul lui utopic. În această fază, textele penibile ale foarte tânărului ,scriitor", aglomerări de clișee propagandistice în care arareori străbate raza unei imagini norocoase, nu constituie, așa-zicând, un păcat consistent, o culpă majoră. După o decadă, însă, lucrurile
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
jalnică minciună, împovărând pagina și sufletul autorului de serviciu. Ca la un Panait Istrati, dar într-o durată considerabil mai lungă (cu ezitări, îndoieli, decepții și reveniri temporare la credința inițială), realitatea înconjurătoare dezminte constructul teoretic al omului de stânga. Socialismul real, cu activiști și cenzori, torționari și informatori, scriitori colaboraționiști și firavi rezistenți, îl compromite definitiv pe cel utopic, ideal. Spovedania unui învins devine, aici, spovedania unui convins. Bineînțeles, într-un alt registru stilistic decât cel al lui Istrati, în
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
spre execuție, el a intonat nu un cântec românesc, ci ... Internaționala! Din nefericire toți membrii conducerii partidului s-au dovedit a fi total lipsiți de personalitate și i-au permis lui Ceaușescu toate nebuniile și grandomaniile, astfel încât, în loc să avem un socialism asemenea celui ungar, am avut parte de aberații care ne-au aruncat în neștiință și mizerie și ne-au făcut de râs în ochii lumii civilizate. Este evident că, dacă în locul lui Ceaușescu ar fi fost Ion Iliescu, socialismul românesc
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
un socialism asemenea celui ungar, am avut parte de aberații care ne-au aruncat în neștiință și mizerie și ne-au făcut de râs în ochii lumii civilizate. Este evident că, dacă în locul lui Ceaușescu ar fi fost Ion Iliescu, socialismul românesc ar fi arătat altfel: Ion Iliescu era personalitatea potrivită pentru o reformă a sistemului, asemenea celei realizate la Budapesta de Janos Kadar. Deceniul al nouălea al secolului trecut a consfințit prăbușirea imperiului asiatic instaurat de Moscova. Pe lângă erodarea din ce în ce mai
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
the political divergences between Croce and Gentile) Salvatore CINGARI Abstract: The essay deals with the differences between Croce and Gentile regarding the origin of their political thought before fascism. În his youth Croce was a liberal leftist, politically close to socialism. When Umberto I was killed he justified the murder talking of Bava Beccaris's repression. His cultural model was a modernist one. On the contrary Gentile puț forward a conservative social vision. He was afraid of the labour moviment. În
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
e dei comuniști italiani. În poche parole egli riteneva che bisognasse avviare una fâse di înțesa tra le forze democratiche în funzione antifascista e che l'idea di passare senza soluzione di continuità dalla resistenza al fascismo, all'edificazione del socialismo fosse inattuale. În una lettera a L'Ordine nuovo dell'aprile 1924, Sraffa sostiene la necessità în Italia di una "rivoluzione borghese" finalizzata alla sconfitta del fascismo e dichiara anche "che îl Partito comunistă, oggi, non può fare niente o
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
politică nel pensiero di Benedetto Croce, Morano, Napoli, 1966. Idem, Studi crociani, îl Mulino, Bologna, 1997, 2 voll. SASSO G., Benedetto Croce. La ricerca della dialettica, Morano, Napoli 1975. ZEPPI S., Îl pensiero politico dell' idealismo italiano e îl nazional socialismo, La Nuova Italia, Firenze, 1973. Idealismo attuale (Current idealism) Alessandro GERARDI Abstract: The object of the essay is the personal and cultural relationship between two Italian philosophers: Benedetto Croce and Giovanni Gentile. It is not entirely correct to say that
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
imperiul necesității impersonale, transformând totodată și circumstanțele sociale în care se manifestă necesitatea respectivă. Cum avea să remarce Georg Lukács, a deveni conștient pentru societate era sinonim cu a putea conduce societatea 3. Într-o formă sau alta, luminismul, liberalismul, socialismul au asumat ideea eului autodeterminat prin gândire, a subiectului capabil să-și cunoască rațional drepturile, obligațiile și interesele, pentru a ajunge toate trei la concluzia reprezentării politice a voinței individului ; votul universal consacră exemplar calitatea lui de agent moral reflexiv
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
înscris în acest proiect de reconversie atitudinala, spre deosebire de activismul armat al "panterelor negre", care se limită la chestiunea pragmatică a raportului de putere între diferitele categorii de populație. Noul umanism a caracterizat stânga americană, subsumabila până la un punct noțiunii de socialism, care s-a interesat mai degrabă de precizarea identitara a eului individual alienat în mecanismele "statului-întreprindere", decât de contradicțiile materiale dintre clase luate în ansamblu. Nici organizarea comunistă nu oferea o soluție satisfăcătoare, atâta timp cât mercantilismul, birocratismul, militarismul erau trăsături recognoscibile
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
stato francese del XX secolo nasce a Lille îl 22 novembre 1890 în una famiglia cattolica e colta. De Gaulle era figlio di un insegnante, che gli fece scoprire îl nazionalismo di Barrès, la filosofia di Bergson e îl cattolicesimo - socialismo di Péguy. Nel 1912, De Gaulle, si diplomă alla Scuola militare di Saint-Cyr, dove era entrato nel 1908, verrà destinato al 33.mo reggimento di fanteria di Arras, agli ordini del colonnello Philippe Pétain, în seguito diverrà futuro maresciallo di
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
nivelul tensiunii dintre partid și stat: în timp ce partidul încearcă să îi organizeze pe muncitori că proprietari care înțeleg logică necesității și i se supun pentru a deveni cu adevarat liberi, o libertate ce nu poate fi atinsă decât pe parcursul "construirii socialismului", statul îi controlează că forțe potențial subversive datorită forțelor centrifugale care îi anima tocmai în virtutea accelerării procesului de industrializare. Pentru a ține în frâu acest dinamism îngrijorător, chiar dacă schimbarea, noutatea și tinerețea reprezentau puncte nodale în cadrul discursului oficial al regimului
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
partidul, poporul și statul se vor fi contopit într-un unic monolit ideologic, cănd între comuniști, patrioți și cetățeni va fi fost abolita orice diferența ontologica, de abia atunci va fi triumfat comunismul în RSR. Mai departe, în procesul edificării socialismului, sindicatele trebuiau să dea dovadă de înțelegere față de "prejudecățile și starea de înapoiere a masei", în niciun caz să le "încurajeze". Anticipând potențarea contradicțiilor interne ale sindicatelor în deceniile următoare, Lenin ajungea la conluzia că, pentru a-și dovedi utilitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
că în momentul de față și în perspectiva creșterea rolului partidului că forța politică conducătoare a întregii națiuni presupune împletirea tot mai organiza a existenței sale cu existența întregului popor, legarea să tot mai strânsă de masele largi populare (...). Făurirea socialismului și comunismului presupune lărgirea continuă a orizontului politic și ideologic al oamenilor muncii, înțelegerea tot mai aprofundata de către aceștia a legităților obiective ale dezvoltării sociale astfel că fiecare cetățean să se poată manifestă plenar că un factor activ, pe deplin
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în unele cazuri îl depășește efectiv. Avem de-a face aici nu cu un aparent umor involuntar, ci cu o strategie de mobilizare bazată pe recunoașterea implicită a unui eșec: PCR nu mai reprezenta fortăreața inexpugnabila atât de necesară construirii socialismului și comunismului în România; componentele sale viabile trebuiau grefate acum pe un nou eșafodaj instituțional, FDUS. Chiar dacă, oficial, regimul nu putea recunoaște niciodată acest dezamăgitor deznodământ, cu atat mai dezamăgitor pentru Ceaușescu cu cât, așa cum am constatat deja, acesta nu
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
între membrii de partid și cei care nu sunt membri ai partidului, în care toți vor acționa după principii comuniste; aceasta va fi o societate cu o înaltă conștiința revoluționară - în care toți vor acționa ferm și conștient pentru înfăptuirea socialismului și comunismului, pentru a asigura patriei libertatea și independentă, un loc demn în rândul națiunilor libere ale lumii"31. Care erau principalele funcții ale FDUS? În primul rând, putea propune deputați pentru toate organismele de stat. În al doilea rând
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
se pune accent în special, în noul regim"7. Sursă de inspirație a planificării economiei era și de această data legislația fascista italiană. Potrivit lui Salvatore Saladini, "scopul economiei planificate și a statului corporatist fascist, inaugurate după 1925, măi apropriata de socialismul de stat decât de liberalismul economic, era înregimentarea economică"8. Noul regim autoritar a avut în vedere planificarea economică, situație care intră în contradicție cu principiile liberale ale economiei de piață. Ziarul belgian Le Soir, de orientare liberală, amintește despre
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
lui d'Orsi scot în evidență elementele care au permis autorului sard să supraviețuiască din punct de vedere intelectual căderii zidului Berlinului și invalidării modelului regimului comunist în Europa de Est și fosta Uniune Sovietică. Numai așa se poate explica de ce, prăbușirea "socialismului real" l-a propulsat pe Gramsci la categoria celor mai citiți, studiați, traduși și analizați autori marxiști și comuniști la nivel mondial în ultimele decenii. " Prezenta " lui Gramsci în spațiul ideilor contemporane este actual în pofida "abuzurilor" de tip conceptual la
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
întrebat de Dorel Dorian. Aflat încă pe băncile școlii, Calion este mișcat de vestea morții lui Stalin ce vuia din difu zoarele postate pe stâlpii de electricitate din Luduș. Vremuri când puțini dispuneau acasă de un aparat de radio, „dar socialismul victorios împânzise țara cu stații de radioficare și acestea transmiteau emisiunile postului de radio București” (p. 5). Azi, autorul, cunoscut drept un remarcabil om de radio și avizat cronicar dramatic (a publicat numeroase cronici teatrale în revista târgumureșeană Vatra) face
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
8), îl aflăm pe Ion Pachia-Tatomirescu - semnând cu pseudonimul Ioan Viespan de la „Academia Aricilanda“ / „Academia Aricilandiană“ - atât în ipostaza de epigramist, cât și în cea de parodist. Epigramistul surprinde printr-o diversitate tematică „fără frontiere“ - fotbal, vânzătoare care înșală (în socialism) clienții „la cântar“, vaccinarea „antitetanos“, „cearta între confrații condeieri“ etc. - țintele fiind ochite „foc-cu-foc“: Duminica, sunt guguștiucii triști / și stau în plopi ca semne de-ntrebare: / „- De ce-n tribune,-s capete de fotbaliști / iar, în teren, un cap printre picioare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în mintea și sufletul lor de activiști, etica și echitatea (principiu mult trâmbițat) cu masivele privilegii de care ei și numai ei, cei puțini, beneficiau - prin oportune devieri de la doctrină, prin bine ferite, dar atât de evidente portițe în zidul socialismului real. Volumul de față, transparent autobiografic, răspunde cu onestitate unor astfel de întrebări. Personajul în care se proiectează, până la deplina suprapunere, autoarea, fiică de fost demnitar comunist (primarul Bucureștiului, în anii de maximă frenezie arhitectonică a Cârmaciului), vorbește dintr-o
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
lăuntrică de care este nevoie pentru a modifica realitatea din jur, creștinismul a făcut treptat loc unei noi religii. Noua religie este cu atît mai stranie cu cît ea este lipsită de un Dumnezeu transcendent. Această religie, spune Drăghicescu, este socialismul. Socialismul este o formă de creștinism în care idealurile egalitariste și justițiare ale vechilor creștini se vor împlini, chipurile, aici, în lumea aceasta, oamenii nemaitrebuind să aștepte venirea împărăției cerești. Altfel spus, judecata de apoi se face acum, și nu
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
de care este nevoie pentru a modifica realitatea din jur, creștinismul a făcut treptat loc unei noi religii. Noua religie este cu atît mai stranie cu cît ea este lipsită de un Dumnezeu transcendent. Această religie, spune Drăghicescu, este socialismul. Socialismul este o formă de creștinism în care idealurile egalitariste și justițiare ale vechilor creștini se vor împlini, chipurile, aici, în lumea aceasta, oamenii nemaitrebuind să aștepte venirea împărăției cerești. Altfel spus, judecata de apoi se face acum, și nu apoi
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]