1,275 matches
-
între critică și operă este însă inevitabil, chiar dacă uneori e mai redus, corectînd cînd e nevoie excesul de purism al unei discipline ce se refuză deopotrivă pozitivismului, statutului pedant de ,,știință", ca și unei reducții la textul considerat în abstracția solitudinii sale de-valorizate, ergo dezumanizate, sterile, așa cum procedau unii fanatici ai structuralismului. Insistînd pe înrîurirea ideologiilor asupra criticii, C. Pricop (care înțelege prin ideologie, alături de Edward Shils, ,,o variantă de sisteme, de credințe pozitive și normative care înfloresc în orice
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
Cronicar Existența prin scris În "amarul tîrg" unde, fără voie, trăiește în solitudine, Gheorghe Grigurcu scrie și publică enorm, fiind prezent nu doar în paginile revistelor literare din toată țara, ci și în librarii, cu volume al căror ritm de apariție, în ultimul timp, pare incredibil. El mărturisea într-un interviu că această
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
inclusă în acest volum, Ecaterina Vaum subscrie la aceeași idee, argumentând că răspunsurile ilustrează "un simț al evoluției organice în literatură". Constantin Cubleșan evidențiază și alte contribuții interesante, precum Controverse eminesciene de Theodor Codreanu, Detractorii lui Eminescu de Alexandru Dobrescu, Solitudine întru înțelepciune de Diana Câmpan, Structuri lirice și motive romantice la Novalis și Eminescu de Matei Albastru, ca și antologia alcătuită de Ion Buzași cuprinzând Poezii și articole religioase de Mihai Eminescu.
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
o vrajă, care-l subjugă fără consimțământul său conștient. Nu mai întreprinde nimic fără să raporteze înfăptuirile la reflectarea lor într-o oglindă, reacția eventuală a celuilalt, modelul tutelar. Se scurge o vreme până se decide să-l inoportuneze în solitudinea sa. Și acolo, în casa lui Jiquidi, când se reculege, curmând tremurul provocat de întrebările amfitrionului, remarcă și la el, în pofida nepăsării și a disprețului pe care îl afișează, o licărire de interes. Temenelele cu care-l asaltează îl indispun
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
rare, dar cu o operă puternică și inconfundabilă, respectată chiar în absența unei cunoașteri extinse, cum ar fi Mihai Horea, Florin Mitroi și Ștefan Sevastre, fie personalități puțin cunoscute de către publicul mare, discrete pînă la fuga din lume și la solitudine, a căror operă este doar presupusă, ele participînd la expoziții cu multă parcimonie și doar în doze homeopatice, cazul lui Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei și Vasile Varga. Mircea Tohătan și Mihai Sârbulescu, cei mai tineri din grup, au o operă
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
autentică a lumii (cupio dissolvi). „Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă”, rostește protagonistul din Rugăciunea unui dac, altfel spus,definindu-și dorul de identificare în Nirvana budistă. Climate și stări sufletești, aceleași dintotdeauna și totuși irepetabile, aventură și pătimire, solitudine, despărțire, bucurie și fericire împărtășită, luciditate, frustrare, iubire și moarte, iluzie și desvrăjire (Venere și Madonă, Scrisoarea IV, V, Floare albastră, Crăiasa din povești, Dorința ) alcătuiesc un compendiu al dorului eminescian (al acelei nestăpânite dorințe-nostalgii, care are echivalent doar în
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
în care trăiește, lumea occidentală, civilizată, unde respectul pentru legalitate, pentru memorie, pentru demnitatea ființei umane este întruchipat nu fără o notă de umor și un ușor maniheism de către notarul Jean Lebel. Nu întâmplător, Jeanne vine din universul cartezian, „tărâmul solitudinii” cum o numește inspirat un personaj, al matematicii pure, unde 1 și cu 1 fac 2. Ordinea lumii ei va fi brizată de incomprehensibilul lumii în care căutarea o inserează, o lume a unor puternice condiționări cutumiare, cu prejudecăți și
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
ține fiul în brațe și îi vorbește, de fapt, avem un monolog, egalat cred doar de scena în care colonelul Kurtz (Marlon Brando) își vorbește sieși și nopții, nu atât prin cuvinte cât prin gesturi aproape sacerdotale. James împărtășește aceeași solitudine melancolic-amplă a marilor lunateci, același ton îndepărtat ca și cum o voce alta decât a lui își face loc prin ceață. „Odată ce înaintezi în vârstă unele lucruri pe care le iubeai s-ar putea să nu ți se mai pară așa speciale
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
de Ťidei curenteť care domină mentalul colectiv, gândirea de serviciu a epocii. E mult Schopenhauer prin preajmă, ataraxia și Nirvana parvin direct din textele sale, dar asta nu presupune obligatoriu frecventarea lor de către Caragiale: multe din ideile asociate condiției geniului (solitudinea, nefericirea, superioritatea, neînțelegerea de către contemporani, inadaptabilitatea la regulile lumii meschine și prozaice) sunt anterioare scrierilor autorului Lumii ca voință și reprezentare, plutind, ca anonime locuri comune, în atmosfera timpului. Caragiale doar le sintetizează și le formalizează ca antinomii menite să
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
calitatea sa de martor involuntar la evenimentele unei lumi absurde, suferea cu o voluptate secretă în disputele interminabile cu pictura, cu ordinea ei ascunsă, cu inerțiile și cu revoltele materiei și ale limbajului. Amestec ciudat de lumi contradictorii, cu vocația solitudinii și, în același timp, însetat de comunicare, înfricoșat de experiențele trecutului, cu precădere de evenimentele absurde din anii '50 -'60, la care fusese martor, dar și neînduplecat în opțiunile sale morale, sobru pînă la austeritate, dar și comunicativ și ironic
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
ci ca s-o cucerești de la distanță. Tot ce e fecund în om e anormal. Solitarii sunt cuceritori virtuali. Nu fugi de ceilalți ca să treci neobservat, ci ca să te pui în valoare. În România, Noica a jucat rolul unui cuceritor. Solitudinea lui n-a reprezentat o abdicare, ci un triumf. Am fost totdeauna mirat că spirite subtile, cultivate, țin cu orice preț să-și facă discipoli, să se retragă în singurătate și să le aștepte pelerinajul. Acest fel de orgoliu mă
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
abdicare, ci un triumf. Am fost totdeauna mirat că spirite subtile, cultivate, țin cu orice preț să-și facă discipoli, să se retragă în singurătate și să le aștepte pelerinajul. Acest fel de orgoliu mă depășește, tot așa cum mă depășește solitudinea în comun. N-am petrecut în viața mea decât trei zile într-o mănăstire și n-aș reîncepe pentru nimic în lume o experiență asemănătoare. Ceea ce mă uimea la Noica era nevoia lui de a fi înconjurat de admiratori pe
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
mi-s totuși dragi, dar ineficienți, la o bere. Dacă nu agită un joc secund al gîndurilor în tine, tot ceea ce îți spune celălalt rămîne în el. Ploaie care cade pe piatră, nu pe pămînt să-l rodească". Ori această solitudine, în patetică formulă: "Seara, la întoarcerea de la spectacol,m-am zbuciumat singur, încercînd să-mi rup lanțurile destinului pămîntesc, apoi m-am întors în împietrirea trupului meu. Dor de cei morți, aproape de lumea lor". Starea declinantă se manifestă pe un
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
masculinitate absolută, învăluitoare, protectoare, inteligentă, în armonie cu valorile majore. Cad peste enunțuri ce astăzi mi se arată ca mărturisiri. Nu am știut că dorea să fie înconjurat de lume, de oameni, să fie amuzant. Mi s-a părut că solitudinea este o opțiune asumată. În ultimul timp vorbea despre părinți. Și despre Lisa. Din această perspectivă, își minimaliza propriul destin. Opera. Se raporta la esențe, la ce este profund și fundamental și găsea că nu a atins asta mereu. Nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
Gheorghe Grigurcu Așa cum spuneam și altădată, poezia lui Valeriu Mircea Popa este cea a unei profunde solitudini. Prin definiție, solitudinea reprezintă o restrîngere drastică, dacă nu chiar o suspendare a relațiilor eului cu lumea. Aceasta din urmă suportă o reducție al cărei tablou se încheagă din fapte minime, din deșeurile grandorii. E o lume de uz personal
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
Gheorghe Grigurcu Așa cum spuneam și altădată, poezia lui Valeriu Mircea Popa este cea a unei profunde solitudini. Prin definiție, solitudinea reprezintă o restrîngere drastică, dacă nu chiar o suspendare a relațiilor eului cu lumea. Aceasta din urmă suportă o reducție al cărei tablou se încheagă din fapte minime, din deșeurile grandorii. E o lume de uz personal, am zice homeopatică
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
pe care Zaciu, deși se arăta decis să-l scrie, nu l-a publicat niciodată. Curiozitatea e mai veche, și Vartic mărturisește că el însuși l-a iscodit pe profesor în această chestiune. Cine sunt mandatarii acestor trei tipuri de solitudine ? Argumentele prefațatorului, nuanțate de ani de căutare, mi se par inatacabile. Pe baza lor, proiectul inițial poate fi reconstruit în detalii. Dacă nu le rezum este pentru a nu le compromite, din grabă publicistică, finețea. Continuând însă această linie de
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
umil, mereu neluat în seamă, mereu la "și alții". Dacă nu reușești măcar într-o direcție, sentimentul ratării generale devine inevitabil". Nu-și poate găsi echilibrul între viața de societate și cea intimă: "Am nevoie și de societate și de solitudine la fel cum am nevoie de cele două faze ale respirației: inspirația și expirația. Adevărata plenitudine o simți numai atunci cînd respirația se petrece normal, într-un ritm nealterat. Din nefericire, starea biologică sau socială a fiecăruia dintre noi e
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
rătăciri, în proză și în teatru readuce motivul vechilor incapacități, drogurile, femeile, iluziile pierdute. Încă în romanul Gilles, reproduce spovedania unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
femeile, iluziile pierdute. Încă în romanul Gilles, reproduce spovedania unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria unui imobil pe strada Saint Ferdinand e găsit cadavrul unui sinucigaș
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). Adică un soi de realism psihologic. Un mesaj al sfielii cu care poeta se apropie de cele ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
de condiția umană, iar povestea recuperează semnificația unui scenariu psihanalitic al unei dureroase anamneze cu retrăirea și „arderea” fiecărui episod traumatic. În final, avem eliberarea și decizia nesubordonată niciunei constrângeri morale ca Joe să se dedice unei depline abstinențe, unei solitudini monahale asemeni lui Seligman lângă care trăiește sentimentul unei unice și depline prietenii. Si aici, pe marginea acestui final armonios, apolinic, Lars nu se poate abține pentru a mai întoarce încă o dată pe dos lucrurile și o face prost, sau
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
Prin Europa/ biciul lui Attila/ tot mai usucă rufe" (Mărturisiri de nemărturisit). Sau această nerăbdare de-a ieși din ficțiune în acțiune: "Ceasul meu de-acum -/ nebun/ că un vers scris/ într-o mînăstire!" (Însemnare). Sau această fierbere patetic-amenintătoare a solitudinii: "Elicii strălucitoare/ atleții ipocriziei primesc aerul;/ e mare ventilație./ Stafia cuvîntului Weltanschauung/ tulbură/ din ce in ce mai agresiv/ viața de noapte;/ ce fac forțele de ordine?/ Soluția finală/ nu-ți pare nici ea/ mai puțin fragilă. Cu cine să-mparti?/ Oră e singura
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
sporită în Stînci fulgerate, pentru a se instala definitiv în ultimele două volume. După invocări arzătoare, Divinitatea a rămas mută; Philippide respinge consolarea religiei și se va afla mereu, conștient, față-n față cu neantul. Începînd cu poezia Fereastra, angoasa solitudinii și a sfîrșitului își făcuse loc, pentru a deveni apoi acaparantă. Sub cele mai neașteptate forme și sub cele mai curioase pretexte, ne ciocnim de aceeași realitate, absența Divinității, disperarea poetului. Familiar al morții mereu interogate, Philippide găsește pentru ea
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
cu atîta nesfrșire / aproape", îl reprezintă confruntarea dintre identitate și alteritate. Identitatea adîncă, reală nefiindu-ne îngăduită decît prin fulgerările extatice care ne redau Întregul, ne rămîne experiența alterității, provizorie, amară, pe care o putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O dizarmonie prin care totuși transpare uneori idealitatea funciară: „eu unul, m-am însingurat. // nefiind în stare, pe potriva / multora, a mă dărui / pe cioburi. // contemplu această înșiruire egală / cum altădată pe
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]