764 matches
-
se reînnoiesc periodic, fiind identificate cu razele soarelui. Animal totemic sau strămoș mitic, cerbul simbolizează renovarea ciclică și lumina.92 Un alt simbol solar, prezent în ceata de Anul Nou, este calul al cărui dans circular imită drumul soarelui, de la solstiții la echinocții. Grecii și romanii au consacrat calul în primul rând zeului Apollon, adică Soarelui, în mentalitatea originară, carul solar al zeului Hellios era tras de 4 cai Pyroeis, Eous, Ethon, Phlegon. Plecând de la această concepție, s-a explicat prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mithra, înlocuit, o dată cu creștinismul, de Isus, "soarele dreptății", prin nașterea sa ritualică desfășurată an de an, reclădește lumea, purificând-o de maleficiile de peste an. În trecut, Anul Nou era sărbătorit la 25 decembrie (mai mult de un mileniu), în apropierea solstițiului de iarnă la Roma până în secolul al XIII-lea, în Franța până la sfârșitul secolului al XVI-LEA (1565), în Rusia până în timpul țarului Petru cel Mare, iar în Țările Române, până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tocmai din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
martie, când Dochia moare, devenind substanță primordială din care se naște pruncul Dochia, o dată cu Timpul și Universul, celebrându-se, acum, victoria soarelui, aflat în echilibru cosmic, la echinocțiul de primăvară, numit Târ Înainte-Târ Înapoi. Pentru a împiedica întoarcerea soarelui la solstițiul de iarnă se bătea pământul cu maiurile sau cu ciomegele din lemn ca să iasă căldura din Pântecul Mamă.96 Dihotomiile zi / noapte, iarnă / vară, lumină / frig erau anulate de prezența mărțișorului care, ca "funie a anului", era purtat 9 sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
purtată la gât de femei și fete, uneori copii, ca să fie feriți de "soare sec", dar și pentru noroc. După 12 zile, mărțișorul se lega în ramurile pomilor pentru rod.97 În calendarul popular, echilibrul dintre echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară este realizat de Sfântul Gheorghe, erou solar, aidoma lui Perseu, Bellerophon sau Apollon, dar și stăpânul apelor. Sfântul Gheorghe este cel care drămuiește puterile soarelui, ca și furia apelor, încercând să controleze seceta sau umiditatea excesivă.98 La
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de vară este realizat de Sfântul Gheorghe, erou solar, aidoma lui Perseu, Bellerophon sau Apollon, dar și stăpânul apelor. Sfântul Gheorghe este cel care drămuiește puterile soarelui, ca și furia apelor, încercând să controleze seceta sau umiditatea excesivă.98 La solstițiul de vară, când soarele se odihnește, sunt celebrate "focurile cerului". Astfel, soarele se pregătește de "coborârea" spre solstițiul de iarnă, în următoarele 6 luni. "Bușteanul de Crăciun" devine focul viu al Sfântului Ioan, focul mocnit al iernii transformându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apelor. Sfântul Gheorghe este cel care drămuiește puterile soarelui, ca și furia apelor, încercând să controleze seceta sau umiditatea excesivă.98 La solstițiul de vară, când soarele se odihnește, sunt celebrate "focurile cerului". Astfel, soarele se pregătește de "coborârea" spre solstițiul de iarnă, în următoarele 6 luni. "Bușteanul de Crăciun" devine focul viu al Sfântului Ioan, focul mocnit al iernii transformându-se în flăcările care înghit ramuri și frunze. La solstițiul de vară, pentru a împiedica declinul soarelui, se fac roți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
celebrate "focurile cerului". Astfel, soarele se pregătește de "coborârea" spre solstițiul de iarnă, în următoarele 6 luni. "Bușteanul de Crăciun" devine focul viu al Sfântului Ioan, focul mocnit al iernii transformându-se în flăcările care înghit ramuri și frunze. La solstițiul de vară, pentru a împiedica declinul soarelui, se fac roți din paie, imitând forma soarelui, apoi se aprind și se aruncă în aer sau se rostogolesc din vârful unui munte, tocmai pentru preamărirea zeului solar. Se spune că în această
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și al soarelui, identificat cu Hellios, din mitologia greacă, și cu Gebeleisis, din mitologia getă-dacă. Aflându-se între Sângiorz și Sâmedru, Sântilie leagă și dezleagă ploile, hotărăște grindina; stăpân al cerului, Sfântul Ilie reface, zilnic, drumul soarelui, de la echinocțiu la solstițiu și de la solstițiu la echinocțiu, plimbându-se în carul său de foc, tras de cai solari. 100 "Porțile Anului" sunt păzite de doi sfinți, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, care împart Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice: vara între 23
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
identificat cu Hellios, din mitologia greacă, și cu Gebeleisis, din mitologia getă-dacă. Aflându-se între Sângiorz și Sâmedru, Sântilie leagă și dezleagă ploile, hotărăște grindina; stăpân al cerului, Sfântul Ilie reface, zilnic, drumul soarelui, de la echinocțiu la solstițiu și de la solstițiu la echinocțiu, plimbându-se în carul său de foc, tras de cai solari. 100 "Porțile Anului" sunt păzite de doi sfinți, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, care împart Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice: vara între 23 aprilie și 26
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
focurile care se fac în dimineața de Crăciun (la slavi și la români) și colacii de Crăciun, care imită forma soarelui, amintind de nimbul lui Mithra, pun în evidență cultul Crăciunului ca strămoș și moș, fiind un cult solar.107 Solstițiul de iarnă sărbătorea, în trecut, ziua de naștere a soarelui.108 Nu întâmplător, la solstițiile de vară și de iarnă, zeul soarelui la incași, Inti, era "legat" ritualic de "piatra sacră, Intihuatana, folosită ca "ceas solar".109 "Zeul-Soare" sau "Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Crăciun, care imită forma soarelui, amintind de nimbul lui Mithra, pun în evidență cultul Crăciunului ca strămoș și moș, fiind un cult solar.107 Solstițiul de iarnă sărbătorea, în trecut, ziua de naștere a soarelui.108 Nu întâmplător, la solstițiile de vară și de iarnă, zeul soarelui la incași, Inti, era "legat" ritualic de "piatra sacră, Intihuatana, folosită ca "ceas solar".109 "Zeul-Soare" sau "Dumnezeul dăruit" era sărbătorit, în trecut, "pe cele mai înalte piscuri de munte", păstrându-se, astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
copil."115 Sfârșiturile și începuturile temporale sunt puse în legătură cu sacrul, prin intermediul unui ritual al morții și învierii, al nașterii și renașterii. Trecerea dintr-un timp îmbătrânit de vreme într-un timp arhetipal este însoțită de aprinderea ritualică a focurilor, la solstiții, echinocții, la marile schimbări ale anotimpurilor (Sângiorz, Sâmedru), foc ce reprezintă, de fapt, fața pământeană a Soarelui care-l apără să depășească momentele de cumpănă, mai ales la solstițiul de iarnă când puterea acestuia este cea mai scăzută. Pentru ca trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un timp arhetipal este însoțită de aprinderea ritualică a focurilor, la solstiții, echinocții, la marile schimbări ale anotimpurilor (Sângiorz, Sâmedru), foc ce reprezintă, de fapt, fața pământeană a Soarelui care-l apără să depășească momentele de cumpănă, mai ales la solstițiul de iarnă când puterea acestuia este cea mai scăzută. Pentru ca trecerea ritualică, de la profan la sacru, să fie posibilă, în imaginarul tradițional există metamorfoze diferite ale soarelui care mijlocesc împlinirea vechiului timp și deschiderea vieții celei noi. Ipostază solară, Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acestuia este cea mai scăzută. Pentru ca trecerea ritualică, de la profan la sacru, să fie posibilă, în imaginarul tradițional există metamorfoze diferite ale soarelui care mijlocesc împlinirea vechiului timp și deschiderea vieții celei noi. Ipostază solară, Crăciunul, îmbătrânit de vreme, la solstițiul de iarnă, moare, pentru a renaște într-un alt spațiu temporal, purificat de puterea sacrificiului: "Măi Crăciune, măi bătrâne, / Astăzi te-ngropăm pe tine. / Haidați toți, cu mic cu mare, / Să ducem Crăciunu-n vale, / Și să-l băgăm în produc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Fapt-am casă lângă drum, / Ospătat-am flămângioșii, / Încălzit-am friguroșii. / Faceți, taică, puțurile, / Pe la câmpurile grele. Fi-vei, Doamne, undeva, / Fericit de viața ta."120 Dorința de a păstra soarele și de a-l ajuta să treacă peste momentul solstițiului este ilustrată în diferite ipostaze pământești care păstrează simbolismul astral, fără suișuri sau coborâșuri, pe veșminte: "Acolo-n jos, Doamne, mai josu, / Unde-i locu mai frumosu, / Nu știu ceață-i ori verdeață, / Ori i-o turmă de oi creațe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vârșii munților, / Pe poalele brazilor; / Și a doua rază d-unde rază? / Rază-n șes / La grâne verzi; / Ș-a tria rază unde-mi rază? / Rază-n cruce de fereastră, / La fereastră-n astă casă."132 După moartea simbolică de la solstițiul de iarnă, soarele este răscumpărat printr-un joc cosmic la care el însuși participă și prin care își recapătă libertatea răsăriturilor și apusurilor: Dar un joc cine mi-l joacă? / Soarele cu razele; / Dar un joc cine mi-l joacă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cine vi le-o dat? / Noi le-am căpătat / De la sfântul soare / Cu mare rugare."136 Fețele existențiale ale timpului, ilustrând moartea și învierea, sunt reprezentate în colindă printr-o adevărată simbolistică a "furtului", ca figurare a lumii căzute, de la solstițiul de iarnă; se poate observa mai întâi, raptul cunoașterii binelui și răului, dar și al misterului divin, cunoașterea fiind ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile dalbe, / Nu știu ce s-o înjitat / Că merele le-o furat, / Dumnezeu straj-o mânat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
denumită popular "Constandinu Puilor" sau "Constantin Graur" care vestea ziua când păsările trebuiau să-și învețe puii să zboare. Această sărbătoare se ținea pentru ca holdele să nu fie distruse de păsările sălbatice.252 Hotarul dintre primăvară și vară, marcat de solstițiul de vară, este ilustrat de "amuțitul cucului". Ca orologiu pentru măsurarea timpului, cântecul cucului se face auzit de la echinocțiul de primăvară, de la Blagoviștenie, până la solstițiul de vară, la Sânziene, când, potrivit tradiției, se spune că se îneacă cu un bob
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să nu fie distruse de păsările sălbatice.252 Hotarul dintre primăvară și vară, marcat de solstițiul de vară, este ilustrat de "amuțitul cucului". Ca orologiu pentru măsurarea timpului, cântecul cucului se face auzit de la echinocțiul de primăvară, de la Blagoviștenie, până la solstițiul de vară, la Sânziene, când, potrivit tradiției, se spune că se îneacă cu un bob de orz și nu mai poate cânta. În unele zone, "amuțitul cucului" vestește vremea cositului, iar dacă amuțește înainte de Sânziene se spune că vara va
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe loc și 100 de ani putrezește, și când e stejarul putred, ea merge de se scaldă în colbul lui."281 Una dintre păsările cele mai iubite este cucul care face pact cu timpul, cântând între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, între Blagoviștenie și Sânziene când se îneacă cu orz sau mănâncă cireșe și răgușește, nemaiputând cânta: "Legea ta de cuc balan, / Te-am nămit să-mi cânți un an, / Tu ai simțit a Sânziene / Și ți-ai vârât
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel, cucul, care prevestește primăvara, la Blagoviștenie, imediat după echinocțiul de primăvară, se transformă în uliu, de Sânziene, la solstițiul de vară: "Cucule cu gura sfântă, / Mergi la puica mea și cântă / Și îi cântă pe părău, / Spune-i că te-a trimes eu. Puica afară ieșea: / Hâș, uliule, de-acolo, / Nu cânta-n livada mea! / Da te du de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spală și încing o horă, cântând: "Bună dimineața, apă rece, / V-am adus puțin grâu, / Pentru pasărea care roagă pe Dumnezeu, / Care roagă pe Dumnezeu să rodească grâul, / Să fie spicul ca brâul preotului / Și snopul ca preotul."319 În preajma solstițiului de iarnă, pasărea-suflet din colinde este reprezentată ca simbol al comuniunii dintre pământesc și ceresc: "Voi, sfinților, stați aici, / Eu mă duc cu îngerii / Pe cărarea-ntr-aurită. Unde raiul îi gâcit, / Este-un pom în drum înflorit / Tăt cu mere și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aflate la câte 90˚ una de alta - luând, bineînțeles, În considerare și orbul admis. (n. tr.) Vechi dicton roman, de origine greacă. În latină, Quos vult Jupiter perdere, dementat, (n. tr.) Semnele cardinale sunt cele care Încep la echinocții și solstiții: Berbec, Rac, Balanță, Capricorn; cele fixe se plasează În mijlocul anotimpurilor: Taur, Leu, Scorpion, Vărsător; cele mutabile (sau duble) fac tranziția dintre anotimpuri: Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești. (n. tr.) Anuar genealogic și statistic al aristocrației din Europa. (n. tr.) Jupiter intră
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
din tinerețe: „baladist” și „rapsod”. Din această cauză critica a trecut ușor peste lirica de dragoste din volumele de maturitate, Ochiul fără timp (1969) și Teiul fără somn (1976), relevante pentru fizionomia sa artistică. Într-un ciclu precum Zbor de solstițiu, ce pare a fi efigia vocației sale poetice, sentimentul dragostei este înțeles ca „inevitabila dramă a trecerii noastre cosmice” (A vedea). Se imaginează rostogoliri de pe stâncile munților în „țipete de vulturi spăimântați”, „după un chip oval și-un trup subțire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
este orice, politician mărunt de provincie sau figurant parlamentar, numai om politic nu. Dar câți o percep de fapt? întrebare deschisă... Politologul este dublat, cum am menționat, de scriitor. El poate deci face foarte bine și reportajul trepidant al unui Solstițiu însângerat la București (printre cele două-trei texte într-adevăr notabile despre revoluția străzii; textul este datat 28 decembrie 1989), după cum Stelian Tănase schițează și portrete de eroi, care devin literari prin punere în pagină. Ion Iliescu, de pildă, este Un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]