1,120 matches
-
plin tărâm al fanteziei: în lumea simplă a unui orășel de la sfirșitul veacului trecut. Un câine a început să latre și s-a luat după mine. Trotuarele erau de lemn iar pe străzi galopau cai. Eu crescusem înconjurat de automobile somptuoase și călătorisem cu autobuzul. Nu puteam accepta schimbarea. Următoarele ceasuri mi s-au șters complet din minte. Știu doar că, la un moment dat, s-a întunecat și m-am strecurat înapoi spre casa cea mare. Prin singura fereastră luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
m-am convins că are doi sâni minunați în stare să mă facă să uit orice Giulie, nu m-am urnit din loc cu toate că ne striga Edy de zor. Ei deja ajunseseră unde trebuia, la intrarea oficială a unui bloc somptuos, fără portar. Ne-am grăbit cu Mimi alergând de mâini, veseli ca doi popândăi. Giulia chemă liftul care numai ei îi răspundea la comenzi; a venit cu opinteli, cu staționări nejustificate, destul de repede. Am urcat la ultimul nivel. - Până aici
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
împuțită, mortăciu neastricată, borîturaambulantă, hottulcăcat, exact de ce am fugit... Ce pula mea, e umbra mea ăsta de nu mai scap de el. Cu viteza luminii judec. Dacă nu mor încă trei etaje, vom ieși împreună din lift în lobby-ul somptuos. Dacă, logic, sîntem la terminarea programului, atunci din celelalte lifturi, venind de sus, poate să apară și cel care tocmai mi-a semnat angajarea, care oare ce o să spună, dacă hazardul va face ca ușa liftului lui să se deschidă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ea și Enrique, argentinianul din Santa Fe, care îl iubea/o iubea cu o pasiune de gaucho. Enrique este proprietarul unei fabrici de sifoane. Ilustrata pentru Gagan înfățișa, dacă-mi amintesc bine, poarta de la intrarea în complexul muzeistico-hotelier, poartă cu somptuoase decorațiuni de fier forjat. A treia i-am trimis-o Cristinei, căci era cea mai lucioasă (ca oglinda) și reprezenta manejul cu ponei, într-un cadru de toamnă disneyană. Poneii aveau privirea "umedă". Firește, ilustrata a sosit după mine, murdărită
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe care în cele din urmă îl devorează. Un bătrân își scoate ochiul de sticlă și-l pune în palma unei fetițe - prostituate. Un episcop comite păcatul sodomiei cu un mare crucifix de lemn, pe un pat, în altarul unei somptuoase catedrale. Urletul disperat al personajului 265 acoperă această lume dementă: "Istoria e un coșmar din care nu mă pot trezi". De la rătăcirea aceasta furibundă și sufocantă, personajul e salvat charismatic, fiind "pescuit" de un pescar de oameni și înălțat în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pregătit pentru orice. În romanul erotic din dinastia Ming Lotusul auriu, dăm peste eroul Hsi Men-ching, care ajunge la o întâlnire amoroasă complet înarmat pentru „câmpul de luptă înflorit”: Domnișoara Joy l-a invitat în dormitor, unde pregătise o masă somptuoasă. Masa era încărcată cu o varietate de feluri din carne de pui și de rață, dar și carne roșie și alte delicatese savuroase. El s-a așezat la masă, făcându-se comod, iar ea i-a turnat un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
măreț și dilatat butaforic, energia pantheonică și profetică. Imens alibi al tuturor slăbiciunilor noastre, Eminescu ispășește prin hiperbolizare, în vreme ce Caragiale rămâne marele prizonier al deriziunii noastre orgolios inflamate, al tuturor prejudecăților și neputințelor fondate pudibond și caricatural-aristocratic. Eminescu face tabloul somptuos al zonelor obscure, Caragiale caricatura bonomă sau acidă a zonelor luminoase"249. La o primă vedere, s-ar părea că ceea ce îl desparte pe Arghezi de Eminescu este tocmai ceea ce îl apropie de Caragiale, cu observația că dimensiunea comic-caricaturală argheziană
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de cartier. Mondenă și moleculară, frecventarea operelor a revenit la vechiul ei curs, ca un fluviu umflat de ploi la matca lui. Există mai multe muzee ca înainte, mai multe expoziții, reviste, comemorări și cataloage, colocvii și conferințe, mereu mai somptuoase, mai inteligente, copioase, confortabile, subtile, dar oamenii nu sunt mai fraterni când ies din Piramida de la Luvru decât atunci când intră. Iar "mediile defavorizate" preferă părții lor divine graffitti-urile și rap-ul. Relația socială nu s-a îmbunătățit, coagulantul-artă nu a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a scutit de plata impozitelor. Aici a avut domiciliul permanent în următorii 27 de ani, trăind pe picior mare (in style), cu lachei îmbrăcați în livrea identică cu cea de la palatul Buckingham, jucînd tenis, golf, ocupîndu-se de grădinărit și dînd somptuoase recepții la care participa Tout Paris. La renta primită din țară se adăugau averea sa personală și drepturile de autor la cărțile pe care le-a scris: A King's Story în 1951 (unde aduce grave și nemeritate reproșuri părintelui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
regiunilor. Dar bucătăria noastră aristocratică nu s-a arătat deloc interesată de patrimoniul reprezentat de gătelile țărănești ori târgovețe. Între ele, fractura a fost iremediabilă: nici un punct de convergență nu se poate găsi între mămăliga plus „udătura“ țăranului și felurile somptuoase de la mesele domnești și boierești, nici între ciorba de burtă târgoveață și consommé-urile aristocraților. Această ruptură este permanentă, fiind vizibilă din secolul al XVI-lea până în zilele noastre. Un exemplu în acest sens: într-un articol publicat în 1946, George
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de personaje cu temperamente isterice, exteriorizat atât prin violența limbajului mitocănesc, cât și prin grotesca altercație fizică între rivale. Toate într-un izbitor contrast cu expozițiunea schiței, prin care suntem introduși într-un cadru spațial cu atribute occidentale, în care ,,somptuosul hôtel Piscopesco"50, "salonașul intim de cel mai pur stil Louis XV"51, ar justifica așteptările noastre de a fi martorii unei "causerie" rafinate și grațioase pentru că, spune autorul cu o ironie aproape imperceptibilă: Femeile știu să spună o mie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin înșiruirea obiectelor de decor, pentru care determinanții atributivi au funcția de a îngreuna și nu de a facilita vizualizarea lor mentală: Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale, având terasă cu geamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cerceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a "lucrului în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lua loc. Încă se Îmbracă și nu se știe cât durează. Dacă doriți, turnați-vă ceva de băut. Dispăru apoi și eu am examinat ce era În jurul meu. Apartamentul nu era mai mare decât o pistă particulară și părea tot atât de somptuos ca un decor dintr-un film de Cecil B. de Mille, a cărui fotografie era pusă la loc de cinste, alături de alte poze, pe pianul cu coadă. În comparație cu persoana care decorase și mobilase acest loc, arhiducele Ferdinand fusese binecuvântat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stau să mă gândesc bine, a fost săptămâna trecută, cam atunci când am auzit că Junkerul ăla a fost omorât. Am mers spre vest pe Unter den Linden către Pariser Platz și Adlon. Am intrat pe ușa frumoasă a hotelului În somptuosul lobby cu coloane pătrate din marmură neagră cu irizații galbene. Peste tot erau objects d’art de bun gust, iar din fiecare colț se ivea strălucirea a și mai multă marmură. Am intrat În bar, care era plin de jurnaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de toltec din obsidian. Apoi plecăm. obsesia apei O frescă descoperită între ruinele de la Teotihuacan arată paradisul lui Tlaloc, bătrânul zeu al ploilor. Tlalocan. Zeul poartă o mască de jad și are în păr o pasăre quetzal cu pene verzi somptuos revărsate. Trupul îi e acoperit de coliere și bijuterii, iar din mâini cad pe pământ picături de ploaie. Dar în acest paradis se petrec câteva lucruri ciudate. Mai întîi, cum reiese din frescă, accesul în el nu era asigurat de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
încălzirea", iar în apropierea tribunei se lărgește într-un hemiciclu. Printre călăreții ce-și plimbă caii în așteptarea startului, îmbrăcați toți în strălucitoare și elegante costume de charro (pantalon și vestă brodate cu aur și argint și, bineînțeles, un sombrero somptuos*), unii sunt binecunoscuți și răsfățați de public. Li se fac semne și ei răspund înclinînd capul. Alții sunt novici. Își fac azi botezul arenei, după ce au visat, poate, celebritatea de a deveni cel mai bun charro. Pe aceștia nu-i
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să vadă în noi niște spectatori ocazionali. Tocmai ne-a povestit că sunt locuri în Mexic unde sfinții, dacă se arată dispuși să facă miracole, sunt răsplătiți de credincioși. Sunt îmbrăcați în zece sau mai multe costume suprapuse și împodobiți somptuos. Dacă, dimpotrivă, se arată surzi la toate rugămințile care li se adresează, sunt azvârliți într-un colț al bisericii. A mai urcat o treaptă și, făcîndu-și vânt cu pălăria, ne-a comunicat că multă vreme nu s-a știut nimic
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
însoțitorul nostru de la Uxmal încoace, e un taciturn de o mare discreție. Vârsta îl constrânge să se menajeze, să nu facă eforturi, dar sunt convins că nu din acest motiv, odată ajunși la Chichen-Itza, se retrage la adăpostul unui baobab somptuos. Ne privește cum ne risipim pe peluza din fața piramidei și ne așteaptă, ca și cum ar vrea să aplice ideea lui Ortega y Gasset după care cine vrea să ne învețe un adevăr trebuie să ne ducă până acolo unde putem să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Am ieșit pe ușă. Am străbătut coridorul și am ajuns la poarta de la intrare, ferecată toată cu scoabe și ținte de fier. Am deschis-o și am respirat cu ușurare aerul proaspăt al nopții. Am coborât scara arcuită, cu balustrade somptuoase. Clădirea conacului era luminată stins și părea semitransparentă. Am înaintat spre havuzul cu statuie în mijloc. Am atins cu degetele buza lui rece de marmură. Apa era neagră și amestecată cu stele. Pești ca de abur se mișcau lent pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
palatul imperial, cu terase în trepte, grădini, porticuri și atrii, soiuri rare de marmură, stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în somptuosul plural palatia. Lumea șoptea că la Roma se ajunsese să se depășească opulența suveranilor orientali; într-adevăr, reședința imensă, având mai bine de douăsprezece mii de metri pătrați, semăna cu celebrele palate din Pergamon. Rafinat, Augustus a instalat aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palat ajunsese o veste tulburătoare. Scrisoarea cifrată Două zile mai târziu, într-o dimineață limpede de septembrie, Antonia trimise pe cineva să-l cheme pe Gajus din camerele lui. Veni repede și o găsi șezând singură într-o încăpere mică, somptuoasă, unde el nu mai intrase niciodată. Pereții erau acoperiți în întregime de fresce, într-o perspectivă aeriană, înșelătoare, cu imagini luminoase de porticuri, scări și fântâni. Antonia scria; purta una dintre tunicile simple, prețioase, țesute la Pelusium; pe degete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înainte ca vremea să se strice“, prezisese în timpul călătoriei gubernator-ul rapidei biremis. Prima senzație, neașteptată, fu parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer de rang înalt, urmat de escorta somptuoasă a gărzilor imperiale, Augustinienii. Îl invită să urce pe cal, îl observă de-a lungul urcușului și îl complimentă pentru stilul lui de a călări, dar apoi îi spuse: — Pe insula asta poți călări liniștit, ușor, într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trăiască. Se opri, însă tribunul trecu mai departe. Alte scări. În fund se vedeau pavilioanele termelor, despre care la Roma se vorbea în termeni ambigui. Nu se mai vedea mișcarea de la nivelurile inferioare; încăperile erau tot mai mari și mai somptuoase, străluceau de statui din bronz, de mozaicuri imense, de marchetării policrome, însă erau tăcute; numai Augustinienii, mereu de gardă. Pe nesfârșitele pardoseli de marmură treceau repede, fără zgomot, câțiva liberți, câte un funcționar. Tribunul zise: — De aici se conduce imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numai Augustinienii, mereu de gardă. Pe nesfârșitele pardoseli de marmură treceau repede, fără zgomot, câțiva liberți, câte un funcționar. Tribunul zise: — De aici se conduce imperiul. Se deschise aula pentru audiențele imperiale: un maiestuos hemiciclu, în care dădeau cinci săli somptuoase; punctul central al întregii structuri era fundul aulei, unde se afla tronul imperial. „N-am văzut niciodată nimic asemănător: precum o ciclopică mână deschisă, cinci degete care se unesc în palmă; iar în fund, unde e încheietura, acolo stă împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
senatorul Junius Silanus se gândea să pună indirect mâna pe putere. Amândoi erau împinși de dorința de a vedea născându-se, cât mai repede cu putință, moștenitorul imperiului. De aceea, pentru tinerii căsătoriți a fost deschisă o vilă mică, dar somptuoasă, aflată pe locul numit astăzi Torre Astura, la câteva mile de Antium. „Să fie închiși acolo, numai ei doi, fără alte distracții“, se gândise Tiberius; iar Silanus, după ce duse acolo toate bogățiile posibile, o trimise pe doica miresei copile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]