1,822 matches
-
plouă pe suflete foc izbucnit din adâncuri uitate”, „gândul străbate lumini și zări neștiute vreodată”, pe când volutele tânguioase ale unui clarinet par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții, forța de atracție a luminii, ca aspirație perpetuă și ferment al visării și speranței, truda omului „în crâncenă luptă cu lutul”. Sonata IV (Nictemeron), bunăoară, devine un fel de parabolă a dramei individului obsedat de întrebări. Distilându-se permanent, „huma” se va metamorfoza în „lumină”, păstrând din ipostaza materială trei simboluri de maximă valoare și semnificație - „stelele, florile, cărțile”. Opusculul Sub nimbul
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
traduceri din Bjșrnstjerne Bjșrnson (1893-1894), ca și la „Liga literară”, unde dă proze scurte, versuri de inspirație eminesciană, traduceri din poezia lui Petőfi (1893-1895). Sunt probabil primele lui scrieri literare tipărite. Cam în aceeași vreme îi apare în „Tribuna” schița Sonata Kreutzer (1895). Colaborează mai intens la „Foaie literară”, condusă de Lucreția Suciu-Rudow, la „Tribuna poporului” din Arad, „Familia”, „România jună”, „Luceafărul”. În „Convorbiri literare” (1899) îi apar câteva însemnări în completarea unui studiu istoric, Țara de Sus și Țara de
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
în instantaneele lui epice sau lirice un spirit de observație fin, vervă, spontaneitate, alteori sensibilitate și discreție, dar mai cu seamă ușurința de a scrie fără asperități, ferit în bună măsură de prolixitate jurnalistică. Calul de tramvai, Romeo și Julieta, Sonata Kreutzer sunt narațiuni inteligente, echilibrate, ca și amintirile nostalgice din Primăvara (subtitlul e Trilogie impresionistă) sau însemnările de călătorie în Orient. Acestea din urmă au rămas în presa vremii, alături de traduceri și numeroase articole. Cu prea multă modestie, S. își
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
notabil. G. Topîrceanu este un remarcabil poet liric și un mare artist, care în căutarea formelor corespunzătoare sufletului său se joacă cu degetul mic pe clapele unui pian, pe care, vrând, le-ar putea mișca într-o repezită și furtunoasă sonată. G. CĂLINESCU Nota definitorie a operei lui Topârceanu este un aliaj de umor și sentimentalitate. Mai precis spus, poetul e un sentimental care își ascunde stările sufletești sub vălul umorului, al autoironiei și autopersiflării. El își preface, cum singur o
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
București, 1955 (în colaborare cu Teodor Holban), Nuvele, pref. Olga Zaicik, București, 1960 (în colaborare cu Teodor Holban), Nuvele clasice poloneze, îngr. I. C. Chițimia, București, 1963 (în colaborare); L. N. Tolstoi, Opere, XII, București, 1958 (în colaborare cu S. Recevski), Sonata Kreutzer și alte povestiri, pref. Ion Vasile Șerban, București, 1971 (în colaborare cu S. Recevski și Ștefana Velisar Teodoreanu). Repere bibliografice: Ion Bianu, „Scrisorile unui răzeș”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XLIII, 1922-1923; Aderca, Contribuții, I, 166-175, 507-508; Al.
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
1980; Povestiri de război, București, 1980; Oameni, fapte, amintiri, I-II, București, 1981-1985; Filiera Prahova, București, 1982; Patru zile fierbinți, București, 1983; Dincolo de ziduri, București, 1983; Cocorii zboară fără busolă, București, 1984; Prințesa din Șega, București, 1985; Barajul, București, 1986; Sonata în re major, București, 1987; Scrisori din Calea Lactee, București, 1989. Traduceri: Lehel Szeberenyi, Se urnesc munții, București, 1954 (în colaborare cu Ben Corlaciu). Repere bibliografice: Al. Oprea, Însemnări despre proza lui Francisc Munteanu, VR, 1955, 6; Vera Călin, Pornind de la
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
Ciomac (De dincolo de zare), G. Bacovia (Nevroză), Mircea D. Rădulescu (Orchestra), Alfred Moșoiu (Cântec trist), Elena Văcărescu (Musiques), Const. Asiminei (Cântec), Nichita Macedonski (În Catedrală), Emanoil Bucuța (Cântec vechi), Al. Macedonski (Rondelul orelor). Teatrul este ilustrat prin câteva fragmente din Sonata umbrelor de A. Dominic. Dintre numeroasele eseuri și articole, unele reflectă raportul muzică-literatură, avându-i ca autori pe Maximilian Costin (Un apostol. Romain Rolland, Beethoven și Goethe, Între Romain Rolland și Maxim Gorki), Al. Zirra (Muzică și poezie), Șt. I.
MUZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288343_a_289672]
-
ș.a.), V. E. Moldovan (Din lumea nouă, impresii de călătorie), I. Ursu. Ideea de solidaritate națională nu exclude, în plan literar, săgețile critice la adresa modalităților moderne de expresie. Astfel, la „Cronica veselă”, sub semnătura Tănase Kapuținăr, apar parodii de felul Sonatei pentru clavirul vieții mele (Imitație după simboliștii autohtoni), cel mai atacat autor fiind Emil Isac. Astfel, același Kapuținăr promite: „Voi scrie cronici peste cronici / Să fie tuturor pe plac... Să s-aboneze pe viață / Chiar și macabrul E. Isac”. Nici
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
Romain Rolland, Beethoven. Marile epoci creatoare. De la Eroica la Appassionata, introd. Horia Bratu, București, 1962 (în colaborare cu Nicolae Parocescu), Goethe și Beethoven, București, 1963 (în colaborare cu Nicolae Parocescu), Beethoven. Marile epoci creatoare. Cântecul învierii (Missa Solemnis și ultimele sonate), București, 1965 (în colaborare cu Nicolae Parocescu), Beethoven. Marile epoci creatoare. Catedrala întreruptă, I-III, București, 1965-1967 (în colaborare cu Nicolae Parocescu), Iubirile lui Beethoven, București, 1967 (în colaborare cu Nicolae Parocescu). Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 152-155; Perpessicius, Opere
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
Luiza, textul alunecând spre melodramatism, trăsătură ce minează premisele romanului. Unii critici au remarcat un soi de senzualism pur, primar la aceste personaje. Protagonistul din Catarge, care s-ar putea numi Peripateticul (și în sens negativ), reapare în celălalt roman, Sonată dobrogeană (1942), unde întreaga schelărie epică este precară, din cauza lirismului excesiv al multor pasaje, prezent și în titlurile unor capitole. Adrianna, în jurul căreia se centrează acțiunea, oscilează între două prezențe masculine, Andrea și Michaell, visând, în cele din urmă, la
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
cărui nume este legat de istoria Canalului de Suez), Pasteur, Koch, amiralul Primauguet, Marconi, Amundsen, aviatori precum Henri Guillaumet, Howard Hughes, exploratori aerieni ai Saharei și, nu în ultimul rând, Vlaicu, „vulturașul Carpaților”, ori Nils Andersen. SCRIERI: Catarge, București, 1941; Sonată dobrogeană, București, 1942; Cartea minunilor, București, 1943; Insula mărgăritarelor, București, 1943; S. O. S. Expediția pe Everest în primejdie!, București, 1943. Traduceri: Bjșrnstjerne Björnson, Pensionul de fete Rendalen, București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 399, 403-404; Constantin Virgil Gheorghiu
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
în primejdie!, București, 1943. Traduceri: Bjșrnstjerne Björnson, Pensionul de fete Rendalen, București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 399, 403-404; Constantin Virgil Gheorghiu, Inventar, TIL, 1941, 5; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1942, 12; Mihai Niculescu, „Catarge” și „Sonată dobrogeană”, UVR, 1942, 18; Aurel Marin, „Sonată dobrogeană”, GT, 1942, 97; Ovidiu Constantinescu, „Catarge”, „Bis”, 1943, 17; Ovidiu Constantinescu, „Sonată dobrogeană”, „Bis”, 1943, 19; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Catarge”, VAA, 1942, 320; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Sonată dobrogeană”, VAA, 1942
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
Pensionul de fete Rendalen, București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 399, 403-404; Constantin Virgil Gheorghiu, Inventar, TIL, 1941, 5; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1942, 12; Mihai Niculescu, „Catarge” și „Sonată dobrogeană”, UVR, 1942, 18; Aurel Marin, „Sonată dobrogeană”, GT, 1942, 97; Ovidiu Constantinescu, „Catarge”, „Bis”, 1943, 17; Ovidiu Constantinescu, „Sonată dobrogeană”, „Bis”, 1943, 19; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Catarge”, VAA, 1942, 320; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Sonată dobrogeană”, VAA, 1942, 335; Victor Crăciun, Teatrul radiofonic, București, 1972
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
Constantin Virgil Gheorghiu, Inventar, TIL, 1941, 5; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1942, 12; Mihai Niculescu, „Catarge” și „Sonată dobrogeană”, UVR, 1942, 18; Aurel Marin, „Sonată dobrogeană”, GT, 1942, 97; Ovidiu Constantinescu, „Catarge”, „Bis”, 1943, 17; Ovidiu Constantinescu, „Sonată dobrogeană”, „Bis”, 1943, 19; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Catarge”, VAA, 1942, 320; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Sonată dobrogeană”, VAA, 1942, 335; Victor Crăciun, Teatrul radiofonic, București, 1972, 129, passim; Apolzan, Aspecte, 213, 215; Scrisoare de la Z. Macovei, ADLTR, M-105
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
Niculescu, „Catarge” și „Sonată dobrogeană”, UVR, 1942, 18; Aurel Marin, „Sonată dobrogeană”, GT, 1942, 97; Ovidiu Constantinescu, „Catarge”, „Bis”, 1943, 17; Ovidiu Constantinescu, „Sonată dobrogeană”, „Bis”, 1943, 19; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Catarge”, VAA, 1942, 320; D. P. [Dragoș Protopopescu], „Sonată dobrogeană”, VAA, 1942, 335; Victor Crăciun, Teatrul radiofonic, București, 1972, 129, passim; Apolzan, Aspecte, 213, 215; Scrisoare de la Z. Macovei, ADLTR, M-105; Liliana Lazia, Vanghele Culicea, Nicolae Papatanasiu, TMS, 1993, 4; Dicț. scriit. rom., III, 611-613. A.V.
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
doilea volum de versuri, Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al șaptelea B. reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera. Conștiința acută a trecerii, angoasa morții, sentimentul înfrângerii și maculării „lutului”, precum și căutarea unei consolări sunt trăirile ce dau substanță volumului Potire de mătrăgună. O influență argheziană
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el o „nepieritoare efemeridă”, a cărei condiție e harul venit din cer. Prospețimea percepțiilor, interpretarea inedită dau o anume relevanță imaginilor. În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46; Eugen Dorcescu, Petru Bortoș, „Nepieritoarele efemeride”, O, 1984, 38; Florin Bănescu, Cărțile arădenilor, CNT
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
București, 1923, Goana după fericire, București, f.a.; Anatole France, Cartea prietenului meu, cu ilustrații de P. P. Molda, București, f.a.; L. Tolstoi, Război și pace, București, 1918-1922, Hagi-Murad, București, 1920, Cât pământ trebuie unui om și alte povestiri, București, 1923, Sonata Kreutzer. Diavolul. Părintele Sergiu, București, 1923; ed. 2, pref. E. Lovinescu, București, 1928, Pe drumul mântuirii, București, 1926, Învierea, cu ilustrații de I. Anestin, București, 1926, Poliușka și alte povestiri, cu ilustrații de I. Anestin, București, f.a. (în colaborare cu
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
din literatura germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația mitologică e conturată cu o anume
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
ceea ce se admiră, dar mie, care nu pricep regulile militare, și care nu mă preocup decât de cadavre, mi se pare fără rost această admirație. E tot așa de enervant ca și pentru un muzician, căruia în momentul interpretării unei sonate a lui Beethoven i-ai povesti despre o importantă teoremă algebrică. Un gramatic va face în timpul morții o observație gramaticală (în isonul lui Felix d'Arvers), un funcționar își va clasa actele, un avar își va aranja banii, unul care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iar fumezi teribil... Pe urmă am să-ți cânt câteva bucăți, după aceea ne plimbăm pe deal!... Și seara, la masă la noi... Ba da, ba da! Ești invitat de mama. Să văd, ai să refuzi pe mama?!. ... Menuetul din Sonata a VII-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare a vieții, ritmuri de eter, rătăcite pe pământ din muzica de sfere, și apoi, acompaniind pianul cu vocea ei gingașă, și atât de dulce, un cântec franțuzesc din alt secol, cuvinte de iubire naive și delicate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca un rac, fără apă, antisemita asta care și-a arendat moșia lui Moriț Felț? Acu hai să-ți cânt, ca răsplată pentru că... mă admiri... parcă așa ai spus. Ești foarte galant.... Dar ce să-ți cînt? Desigur că toate sonatele, valsul, preludiile și mazurca. Mata ești foarte constant. - Dar mata?- Și eu. La Tuffli mănânc întotdeauna o indiană și o savarină. Mergând spre casă, și-a schimbat gândul. M-a rugat s-o însoțesc la plimbare și să amânăm muzica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]