922 matches
-
renascentist al descompunerii. O mai veche partitură a domnului Cornea este desființată pe capitole de asurzitorul instrument cu tijă ce produce pe alocuri duioase sunete fiziologice, culminînd cu re majorul prelungit care, tradus În cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plus un cuțit de vînătoare ca pentru grizzly. Subiectul filmului e limpede și amar: un taximetrist solitar bate noaptea străzile New York-ului și-i descoperă treptat urîțenia, Întunericul, se Îndrăgostește de Cybill Shepherd, acumulează o ură tot mai densă față de sordidul și gunoaiele metropolei, ce trebuie măturate, șterse de pe hartă, și tot zice chestia asta cu gunoaiele, metaforă pentru prostituate, negri, drogați, homosexuali, Cybill Îl părăsește fiindcă o dusese la un film porno, așa că vine clipa cînd va ține-n mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care ciopîrțeau În arpegii curve inocente. Primul general distins de care Îmi aduc aminte e Peter O’Toole. La vremea aceea (1967), filmul lui Anatole Litvak mi-a plăcut. În memorie mi-a rămas fotografia acelui ucigaș blond, elegant și sordid ca moartea, probabil știa pe de rost concertul lui Ceaikovski, unul dintre actorii mei preferați pînă ce am văzut, recent, cu mare Întîrziere, mult lăudatul Lawrence of Arabia, unde joacă mai halucinant decît orice general maniac din toate timpurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi urmări cum dispar după un colț, începu să tremure și își încheie jacheta. Începea frigul de noiembrie. Se uită la ceas și constată că avea timp să prindă ultimul tren de York. Noiembrie 1990 — Hai să părăsim această adunare sordidă, spuse Findlay, apucându-mă de braț. Arătă spre tablouri. Hai să nu ne mai mânjim privirile cu aceste bazaconii, aceste fandoseli, aceste fleacuri sclipitoare ale unei societăți putrede decadente. Duhoarea bogăției adunate prin mijloace necinstite și prin automulțumire mă sufocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să Închidă gura care Îi rămăsese căscată și să‑și recapete calmul de dragul Tocătorilor care se uitau la ea, un altul ca să‑și găsească celularul și să o sune acasă pe Emily, un al treilea ca să‑i transmită toate detaliile sordide ale accesului meu neașteptat de mânie și un ultim minut pentru ca Emily să o asigure pe Miranda că „se va ocupa personal ca totul să se rezolve imediat“. Da, deși pe ecran nu scria decât „Număr necunoscut“, ca Întotdeauna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici un fel de Îndoială În privința asta. Christian m‑a sunat În clipa În care am Închis telefonul după convorbirea cu Emily. El auzise, fapt deloc surprinzător, ce se petrecuse. Incredibil. Dar plăcerea pe care a resimțit‑o la auzul detaliilor sordide, precum și promisiunile și invitațiile de tot felul pe care mi le‑a oferit, mi‑au readus greața. I‑am spus, cât de calm am putut, că am multe pe cap În clipa asta, așa că Îl rog să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe cauțiune? Îl trimit pe șoferul meu să te aducă. Patruzeci și cinci de minute mai târziu, când am ajuns la Secția 17 de pe East Fifty-first, am găsit-o pe Julie arătând de-a dreptul șic în sala de așteptare sordidă. Era îmbrăcată ca pentru o zi răcoroasă de octombrie, în pantaloni albi de cașmir, o jachetă-sport din blană de vulpe și avea niște ochelari de soare imenși. Arăta ridicol de pretențios pentru o tânără de douăzeci și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să mă asigur că erau pasionați sincer de obiectiv, nerăbdători să contribuie la creșterea conștiinței de sine a comunității. Filmele porno ale lui Crawford creau diviziuni nedorite. Ce Începuse ca o zbenguială răutăcioasă de budoar se transformase Într-o exploatare sordidă a cîtorva femei nefericite, printre care și Paula. Acum Îmi era dor de ea, dar pe ea Încă o mai rîcÎia ostilitatea față de Crawford. Energia și optimismul lui, felul cum Își trăia viața cu ochii deschiși, lucrurile astea păreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-o din casă, naționalizându-i-o cu tot cu somptuoasa bibliotecă și lăsând-o pe drumuri. Miorlăi luni în șir la serviciul de spațiu locativ, spunând că are de crescut un copil sărman. Într-un târziu, i se azvârli dinainte oferta unei sordide celule de demisol, în care o duse câine-câinește, până la implacabilul pasaj, rânduit în destinul tuturor ființelor omenești, către lumea de dincolo. Din toată averea ei de cărți, risipită ca fumul, am reușit să păstrez câteva volume de versuri de Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și tare: "Nu găsesc untdelemnul!". La auzul acestor cuvinte cu accent de nepăsare fața femeii se strânge într-o mimică enervată. Își saltă agresiv poalele halatului si dispare, închizând ușa în urma ei. Peste drum, sprijinind peretele unui hotel cu aspect sordid dinspre care vine un iz puturos de varză murată și bere trezită, câteva "fetițe" fumează cu gesturi plictisite în așteptarea clienților. Una dintre ele, nu pare să aibă mai mult de nouăsprezece ani, trimite din vârful buzelor rujate excesiv un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și de idei, plină de injurii, proprie injurii, la adresa opoziției și îndeosebi la adresa d-lui T. Maiorescu, pentru că acesta avusese îndrăzneala a stigmatiza sistema nedemnă a primului-ministru. D. Costinescu a produs ca act pe care-și întemeia injuriile d-sale sordide o sentință a corpului profesoral de la Universitate prin care odinioară fusese condamnat d. Maiorescu la destituire. Atât cauzele acelei sentințe cât și împrejurările în cari ea s-a pronunțat și urmarea ce a avut onestul d. Costinescu le-a trecut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
broaște, lacăte, sârme ruginite, toate în lăzi și cutii... Era clar pentru mine, le adusese de la București când se mutase, nu le putuse strânge aici într-un an... Mă întrebam cum trăise Petrică toată copilăria și adolescența lângă acest tată sordid și în ce consta fascinația pe care o exercita asupra lui. Sau devenise sordid doar în ultimii ani, din pricina evenimentelor turburi? I-am spus că trebuie să fac curățenie acasă, am plecat și n-am mai revenit. După un an
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adusese de la București când se mutase, nu le putuse strânge aici într-un an... Mă întrebam cum trăise Petrică toată copilăria și adolescența lângă acest tată sordid și în ce consta fascinația pe care o exercita asupra lui. Sau devenise sordid doar în ultimii ani, din pricina evenimentelor turburi? I-am spus că trebuie să fac curățenie acasă, am plecat și n-am mai revenit. După un an Petrică s-a întors de pe front, detașat în interior, la un batalion de instrucție
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amorfe și într-adevăr nu urmăresc dccît să se distreze, să danseze dacă zăpada și schiul nu le-au stors toate forțele, și apoi să se culce în cabană și să se acupleze în neștire într-un dormitor comun și sordid; iar a doua zi, cu forțe proaspete, să asalteze trenurile cu schiurile lor incomode în spate și să se întoarcă la timp în orașele lor, să atace o nouă săptămână de existență și de muncă. Da, înainte ca șocul să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
seama. Toate, mai puțin una. Cercetarea periodică a tentativelor mele comice și serioase mă făcea să mă simt prost. De la fotoliul părintesc în care mă mângâiam cu poza Claudiei Cardinale în față (o decupasem din Almanahul Cinema), trecând prin paturile sordide și reci ale căminelor studențești din Grozăvești (unde, în întuneric, căutam sexul Feliciei și mi se dădea peste degete) și ajungând la doctorițele de la Policlinica 11 (pe care le supravegheam din bucătărie întinzându-și dresurile pe sub halat), nimic nu funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcea toți banii, iar pentru mine însemna dezlegarea unei probleme de-o viață. Până la urmă, am întocmit o listă cu nume și adrese. Omul meu nu figura pe ea, dar aveam totuși de unde începe. Mi-am deplasat detectivistica în cartierele sordide ale Bucureștilor. Am început reconstituirea, pe baza adreselor proprietarilor, copiate sau deduse de pe coperți din ce în ce mai vechi, chiar de Vaillant. Părea o muncă dementă, fără speranță. Mă întorceam în timp, răsucind anii, foile și scările de bloc. Uneori, paginile veneau pătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
confiscate a lepădăturilor tuturor țărilor. Și încai daca țara aceasta ar fi stăpânită de un neam istoric, cinstit, având spirit de adevăr și natură cât de cât omenească - treacă - meargă. Dar stăpânită de gunoaiele omenirii? De tot ce-a fost sordid și pehlivan, de tot ce-a fost prea rău pentru colțurile Țarigradului unde împărțeau culcușul cu cânii turcilor, prea rău pentru mocirlele Rusciucului și pentru cartierele jidovimii galițiene și rusești, de spuma pestiferă și de bubele tuturor popoarelor, de tot
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și prin sunetul și furia asociate cu prima lectură publică la Six Gallery, San Francisco. Poezia combină, cu un suflu și cu un patos poetic comparabile cu cele ale lui Walt Whitman, atitudini vizionare, mistice, cu explorarea realității uneori tragice, sordide, patetice, chiar comice, a unor personaje traficanți de droguri, hoți, homosexuali, vagabonzi ce cutreieră America, precum Jack Kerouac pe care Ginsberg îi prezintă ca fiind martiri și cele mai bune minți ale generației sale, marginalizați, persecutați, închiși în ospicii și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
-l cunoaște pe Eminescu din exterior, de a-și redimensiona, astfel, destinul spiritual printr-o transformare profundă. Domnia sa are dreptate să se mire că românii, atât de bogați la ei acasă, prin Eminescu, își mânjesc comoara cu noroiul cel mai sordid, "urinând", adică, "pe temple". Marea revelație a autoarei a fost că geniul eminescian are consistența ontologică a unui spirit de dimensiunile lui Heidegger. Iar descoperirea a fost posibilă deoarece lecturile critice ale Svetlanei Paleologu-Matta s-au prelungit din postmodernitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
plachetei Din confesiunile distinsei doamne M. în colecția underground „Carmen” (2001), debutul editorial propriu-zis are loc în 2002 cu volumul Pagini. Poezia publicată de V. i-a șocat ori i-a scandalizat pe unii observatori ai fenomenului literar prin duritatea, sordidul sau dramatismul „referinței” și prin libertatea expresiei, de o impudoare afișată. Dar discursul poetei e „mânios din prea mare sete de puritate”, după cum a observat Octavian Soviany. Simplificând lucrurile, se poate spune că lirica ei se definește de la început printr-
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
a observat Octavian Soviany. Simplificând lucrurile, se poate spune că lirica ei se definește de la început printr-un inedit amestec de cinism și candoare, rostirea fiind „cântecul unei femei nefericite, care simte cu acuitate lumea în care trăiește” (Bogdan-Alexandru Stănescu). Sordidul existenței cotidiene e mobilizat pentru a produce, prin ricoșeu, evocarea unui vis de frumusețe. Deloc brută și deloc naiv-neutră, poezia este elaborată în subtext prin selecție și omisiune, prin dozarea intensității expresive. Dacă s-ar căuta filiații sau afinități, s-
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
text de frontieră, omolog autoficțiunilor în proză: un fel de jurnal, o corespondență prin internet, comentarii la acestea, pretins livrate (fragmentar și alternat) ca atare, de fapt atent „lucrate”, cu obținerea aparenței de expresivitate involuntară. Și aici se abordează decomplexat sordidul existenței zilnice, fervoarea erotismului neinhibat, anecdoticul, frustrările și inflamările jubilatorii ale cotidianului, reveria și sentimentalitatea (toate rostite în chip violent), iar în ultimă analiză, deși bine ascunse sub carapacea de vitalism agresiv ori de platitudine căutată, marile chestionări existențiale, „partea
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
6, când legea o face planul mediu, aparent „inutile”, constituie un contrapunct tăcut, realist și sarcastic la replicile „corecte politic”. De obicei, discutarea misiunilor și planurilor comuniștilor din rețeaua ilegală se făcea în interioare conspirative, mai mult sau mai puțin sordide. Pintilie o scoate în aer liber, de fapt nu liber, sunt spații largi, exploatări miniere de suprafață, șantiere pustii, poduri de cale ferată, dar apăsate de o atmosferă încărcată de griuri, superb fotografiată de operatorul Sergiu Huzum. În astfel de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ajunge să fie supusă rigorilor instituite pentru deținuți. Încercând zadarnic să se elibereze din păienjenișul halucinant al împrejurărilor, ea moare împușcată tocmai de ofițerul care îi susținuse iluzia eliberării. Proiecția metaforică este secondată aici de o bogată fantezie în relevarea sordidului și a grotescului. SCRIERI: O anumită zi însorită, de vară, Iași, 1975; Ziua ploii de purpură, București, 1979; Falimentul proprietății Chistol et Company, București, 1981; Insula, București, 1984; Vântul de miazănoapte, București, 1987; Castelul de papură, Galați, 1991; Profesoara și
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
a propriului verb, căutând mereu să-și definească condiția de creator prin cuvânt al unui univers de idei. Vrea să reprezinte metaforic nu neapărat realitatea lumii, cât sentimentul trăirii acesteia. Într-un proces de abstractizare poetică, oscilând între eleganță și sordid, între candoare și abjecție, între puritate și scabros, lansează continuu programe-manifest ca într-o vastă ars poetica. Pentru V., cuvântul, versul, poemul, cartea sunt semnele și „însemnele” unei umanități ce se complace în a-și depozita aici toată murdăria și
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]