1,047 matches
-
însă se ridică, în umbra serii, spre Olimp. Acolo e primită de Hefaistos cu mare cinste și bunăvoință, în casa lui de bronz strălucitor. Tetis i se plânge de toată viața ei: căsătoria silită cu un muritor, nașterea unui fiu sortit morții timpurii și, acum, greaua ofensă îndurată de la Agamemnon, moartea lui Patrocles, pierderea armelor. Hefaistos se grăbește să-i împlinească rugămintea de a-i făuri alte arme și, de-a lungul nopții, i le și face, cum altele n-au
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag. Asta, într-o măsură, o înstrăinează de ceilalți nemuritori, a căror frivolitate îi repugnă. Zeiță a mării eterne, e mama unui foc sortit să ardă până la cer și să se mistuie curând în propria lui ardere. Dar, cum s-a văzut, nu se împotrivește niciodată voii copilului ei și nu se vaită zadarnic de excesele ei. Și, dacă tot știe că îl va
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
această lume: amintirea câtorva povești cu zei auzite pe când era copil, gândul că ar fi și ea acolo, în Ftia, să-l primească la imposibila lui întoarcere acasă. Tetis apare însă îndeajuns în acțiunea Iliadei ca mama unui singur fiu sortit să moară tânăr, ale cărui dureri le ascultă, mângâindu-l, și ale cărui rugăminți le îndeplinește fără șovăială și chiar le previne, cum face când, chiar nerugată de Ahile, se duce la Hefaistos, pentru arme. Sau când face ca leșul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fi în act, ceea ce înseamnă că relația dintre specii și puteri nu poate fi una cu caracter cognitiv, ci pur și simplu una de tipul actualizării. Ideea instituirii unei relații de cauzali țațe eficientă între specie și puterea cognitivă este sortită eșecului în cazul lui Toma din Aquino, pentru că în actul în telegerii nu specia, ci obiectul cunoscut este cauza eficien ta, el fiind cel care produce, pe lângă formă efectului, și acțiunea. Cauza eficientă este, alături de cauză formală, o cauză extrinseca
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
urmată de o eră de deteriorare și declin democratic. De-a lungul secolului al XX-lea țările democratice nu au dus niciodată lipsă de critici care anunțau cu convingere faptul că democrația era în criză, în pericol iminent, sau chiar sortită pieirii. Ei bine, probabil a fost în pericol la un moment dat. Dar pînă la urmă nu a fost condamnată la moarte. S-a dovedit că pesimiștii erau dispuși să renunțe la democrație. Contrazicîndu-le prezicerile dezastruoase, experiența a demonstrat că
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a fost Aron Pumnul, supranumit „apostol al românismului”, în biblioteca căruia a găsit tot ce era mai reprezentativ la vremea aceea pentru cultura română, dar și cărți în limbile germană și franceză. La moartea mentorului său, în ianuarie 1866, elevul sortit să-i preia cauza unității românești îl compară pe acesta cu „un luceafăr care s-a stins” și îl numește „geniul mare al deșteptării”, pe care îl plânge nu doar Bucovina, ci și locul său natal, Ardealul, ca și tot
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
el se pierde în teorii despre circulația sporită a cuvintelor latine, despre fondul de bază latin al vocabularului și despre conținutul latin al cuvintelor cu aspect formal nelatin. Dar pornirea inițială a lui Hasdeu privind valorificarea substratului era din start sortită eșecului, întrucât el vedea limba română și poporul care o vorbește ca pe o alcătuire mecanică de elemente, fără legătură cu rațiunea de a fi a limbii, care este înlesnirea comunicării între oameni în procesul conviețuirii și conlucrării sociale, ceea ce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
corpurilor solide. Teorii credibile se ciocnesc sau coexistă cu teorii și sugestii fanteziste. Dar toți caută. Medicii se interesează între ei de rezultate și idei. științele medicale ca și practica medicală nu se circumscriu unui spațiu strict. Dinamica lor e sortită iradierii, circulației, limbajul medicinei fiind universal. El se vrea pragmatic și răspândit peste tot, căci pretutindeni sunt bolnavi. Un medic, Theophrastre Renaudot înființează, în 1632, „Gazette“, tocmai ca informația să circule. Journal des Savants (1665), cheamă-n paginile sale oameni
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a revelat-o niciodată, de teama lui Menelaos. "Un autre sang d'Hélène, une autre Iphigénie Sur ce bord immolée y doit laisser sa vie. Thésée avec Hélène uni secrètement Fit succéder l'hymen à son enlèvement. Une fille en sortit, que sa mère a celée ; Du nom d'Iphigénie elle fut appelée." (V, 6, v.1749-1754)16 Un asemenea sfârșit i se potrivește mai bine lui Racine căci, după cum explică el însuși, "astfel deznodământul piesei este scos din însuși fondul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
altor erudiți interesați de mit, Eliade afirmă că această situație nu este un obstacol în calea inovației, a creației mitice, nu e doar o formă rigidă, ci o "continuă cucerire a lumii", "transformarea mediului natural în peisaj cultural": "deși par sortite să paralizeze inițiativa omenească prin faptul că se înfățișează drept modele intangibile, miturile incită în realitate omul să creeze, deschid tot mereu noi perspective spiritului său inventiv. Mitul îi garantează omului că ceea ce el se pregătește să facă a mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
incestuos: "Toată viața am avut o anumită concepție despre Franța, inspirată atât de sentiment cât și de rațiune. Latura afectivă din mine își imaginează, firește, Franța ca pe o prințesă din povești sau ca pe o madonă din picturile murale, sortită unui destin măreț și excepțional. Instinctul mă îndeamnă să cred că providența a creat-o pentru succese deosebite sau pentru nenorociri exemplare. Dacă totuși se întâmplă ca pe faptele și gesturile ei să-și pună pecetea mediocritatea, am simțământul că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
uitare, Uimit de o iubire-așa de mare Să mă reinventez încă o dată. Să te jertfesc unei iubiri precise, Aceea căutată și dorită, Hrănită de-o putere infinită, Ferită de emoții indecise. Să te întorc la mal ca pe barcă Sortită să refuze orizontul, Apoi să devenim liman și portul În care s-a născut încă o arcă. Să te aduc ofrandă gurii mele Și să te sorb, avid, cuprins de sete, Lăsând privirea-ți verde să mă-mbete Atunci când sunt
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
era suportată de vrednicii gospodari și odraslele lor, dar vara, când soarele dogoritor pogora asupra suflării sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să găsească vreo ieșire din greaua încercare la care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
putea fi înlocuitorul lui. L-a pus pe Braven Dyer să scrie tâmpenia aia cu Foc și Gheață, apoi s-a prezentat la Horrall cu ea. Șeful n-ar fi mușcat niciodată, dar toate sondajele spuneau că Propunerea B e sortită eșecului, așa că a fost de acord. — Și a pus ochii pe mine? Iar dacă înving, ajung la Arestări? — Cam așa ceva. Procurorului districtual nu-i place ideea. Crede că noi doi nu suntem potriviți ca parteneri. Dar o să facă ciocul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu de basm, numai că basmul era adevărat, aflam din când în când una, alta. Apoi a urmat meciul și, deși îmi displăcea profund ideea, l-am încurajat pe Lee să participe, fiindcă mi se părea că noi trei eram sortiți să fim împreună. Mi-au venit în minte zeci de răspunsuri, toate adevărate și numai despre noi doi. Dar n-am putut să le rostesc, așa că am recurs la ajutorul lui Lee: — Nu vreau să-ți faci griji din cauza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Încline În mod disproporționat sub greutatea lui simbolică. De aici derivă decât că cei vechi au traversat toate combinațiile existenței și au tras toate concluziile; nu ne rămâne decât să ni le Însușim fără să mai tatonăm, făcând Încercări oricum sortite eșecului. (joi) Vocea lectorială Inițial, acest jurnal dublu nu e decât o joacă nevinovată, un simplu pariu În care totul este previzibil, apoi, treptat, ia contur curiozitatea jocului de-a gelozia, totul În forme de analiză rece, scontată ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
după versiunea acestuia, completând-o cu noi reflecții. (Pentru orice traducător care, nemărgindindu-se să-și facă doar meseria, ci se și caută în cărțile traduse, ca să le rescrie și să și le asimileze în propria-i, riscând termenul, visceralitate spirituală, sortită însă mai totdeauna anonimatului, cazul acesta e de-a dreptul extraordinar, dacă nu chiar unicat, cel puțin în literatura modernă: a te retraduce tu pe tine însuți, a te reconstitui într-un al doilea original mediat, nu reprezintă un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dorința de-a sporovăi cu portăreasa. „Ea e, da, ea e - își spuse el mai departe -, ea e, este chiar ea, e cea pe care-o căutam de mulți ani, chiar fără să știu; e cea care mă căuta. Eram sortiți unul altuia într-o armonie prestabilită; suntem două monade reciproc complementare. Familia este adevărata celulă socială. Iar eu nu sunt altceva decât o moleculă. Ce poetică e știința! Maică, maica mea, iată-l pe fiul tău: sfătuiește-mă din ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lucruri“ se referea la mine. Nu aveam să îi spun că a sta într-o sală de teatru două ore și jumătate și a te uita la niște actori care se prefac că le este foame și frică și sunt sortiți morții nu o ajuta să mă înțeleagă. O iubeam pentru că nu mă înțelegea. De aceea mersesem mai departe când fata de la Marseilles îmi aruncase zâmbete strălucitoare ca monedele noi. Nu mă mai gândisem de ani de zile la acea fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie. Pe acolo umbla desculț micul Alfons în zdrențe, cu derbedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar în răstimpuri scria poezii, sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit între un tată paralitic și o mamă mereu bolnavă, care spăla rufe prin vecini. După moartea părinților, neamurile îl luară sub aripa lor. Trecu prin breasla cizmăriei, moțăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Iubita lui e târfă și chip de icoană, e femeia de lângă el, și aceea care nu s-a născut încă, pe care nu o va reține din vina lui, nomad fără căpătâi, Pan trist și Faun voluptuos, și totuși om sortit să-și găsească liniștea numai în singurătate și nu în tovărășia unei femei oarecare, din grămadă, în patul căreia, la revărsatul zorilor, cuvântul „aseară” îi miroase acru. În mai, s-au împlinit doi ani de când în cimitirul de la Simmering de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Încurajări pentru proiectele sale literare. Declară că Portretul unei doamne era o capodoperă - mai ambițioasă și, de aceea, mai măreață decât Daisy Miller - și că Isabel Archer reprezenta triumful introspecției pentru un anume tip de tânără idealistă, cu imaginație bogată, sortită să fie nefericită. O singură dată, În tot schimbul de scrisori, călcă strâmb, când făcu referire la succesului propriului roman, Anne. Popularitatea sa În foileton fusese atât de mare, că editura Harper Îi dublase din proprie inițiativă onorariul și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unităților de măsură, Wilde Îl Întrecuse. Morton Fullerton Îi citase o dată o epigramă a lui Wilde, care Îi dăduse fiori prin legătura ei dureroasă cu realitatea: „Nu e suficient să câștigi, trebuie ca și ceilalți să piardă“. Îi era, evident, sortit să adauge acest ingredient suplimentar triumfului lui Oscar. Apoi Însă, spre sfârșitul lui februarie, când afișele care anunțau că NU MAI SÎNT BILETE Începuseră să apară seară de seară În fața Teatrului St James, succesul fu umbrit de scandal și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un parfum frenetic, din Zorii de elită. Dar tânărul fior cu vocea-i de tristețe Că și-a pierdut iubirea în clipe fără nume Când doar copacii plânși în arderea zorită Au suferit prin vremea colinelor de spume. În camera sortită, O candelă mai plânge Prin patul alb de doruri, O umbră-n fericire Tresare în distanța, ce-n sărutări se stinge, Privirea legendară din ICOANA VIE n nemurire. O sete de iubire, O sete de-nceput Amorul irosit în clipe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
foarte mare. Era o greșeală să încerci s-o forțezi pe Anna să lucreze într-un birou. Se potrivea ca nuca-n perete. Ca și cum ai fi încălțat un pantof drept cu piciorul stâng. Adică ceva neplăcut, inconfortabil și aproape sigur sortit eșecului. A fost un dezastru. Anna era ca o floare exotică, obișnuită cu clima tropicală, pe care o sădești dintr-odată într-un ținut umed și rece. Cum ar fi putut să supraviețuiască? Nu putea decât să se ofilească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]