11,771 matches
-
iau riscuri mari încercând să nască acasă cu o moașa, în timp ce multe românce vin aici tocmai pentru siguranța pe care le-o da nașterea într-un spital american. Și într-un caz și în altul, femeile au ajuns să fie speriate de propriul sistem. IÎn România, si in alte locuri le e frică de neglijență și nepăsarea doctorilor și a personalului din spitale. În America, de excesul lor de zel. - Când se așează fătul în poziția normală de nastere? În cazul
CÂTEVA NOŢIUNI DE BAZĂ DESPRE VENIREA PE LUME de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cteva_notiuni_de_baza_despre_venirea_pe_lume_.html [Corola-blog/BlogPost/355367_a_356696]
-
nenorocitului ăsta de răzbunător. --Hai, mamă, fă ce spune Dora și dă-i omului mașina, a intervenit și maică-sa. Lasă-l să râdă de tine cât o vrea, numai noi să fim liniștiți. --Ho, bocitoarelor, fricoaselor! Că nu mă sperii eu de șicanele Spârcâiacului! Și tu, femeie, ai face bine să pleci la Galați, că mai mult mă încurci decât mă ajuți! --Așa îmi spui, mă? Apoi, dacă plec, plec de tot, mă! N-ai decât să rămâi și să
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1436009131.html [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
cînd e fericit. E ca un copil, cîteodată ... Calul este zeul pe care i l-a dat Dumnezeu omului, ca să-l ajute la muncă ... Cînd îi văd pe șosea, încetinesc mașina și trec ușor pe lîngă ei, ca să nu se sperie. Am observat că și șoferul autobuzului procedează la fel. Din instinct, oamenii îi protejează pe zei. Nici un alt animal nu mă emoționează mai mult. Poate cîinele ... sau mieii ... Mieii sînt puritatea fulgilor de zăpadă din conștiințele noastre, mi-a zis
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_12.html [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
unii dintre cei prezenți se întoarseră și plecară de acolo, unii dintre ei râzând de așa poveste. Femeia însă continuă ceea ce începuse. ,,Apropie-te Habilla”, mi-a spus el. ,,Sunt eu Yoasaf, vecinul vostru”. Nu mă recunoști? Și nu te speria!ˮ ,, Într-adevăr semeni bine cu el omule, dar noi știm că cel de care vorbești e plecat dintre cei vii !” i-am dat răspunsul meu. Cum se poate una ca asta?ˮ ,,Sunt chiar eu Habilla... Yoasaf. Sunt doar
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1431032301.html [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
universalitatea principiului cauzalității este guvernat de legi obiective. Am început să vad accelerarea trecerii timpului ca pe o șansă de maturare hotarată a sămânței, a formării calității și a acțiunii vieții pe care simt că o trăiesc. Deci nu mă sperie și nu mă determină să caut un elixir al tinereții sau să dau fuga la gerontolog. Mai scârție, mai pârâie, dar vitalitatea launtrică se regenerează luand doar o scurtă ”pauză” de la reflexivitate și ea este cea care îți redă biodisponibilitatea
ÎN PREZENT NE CREĂM VIITORUL de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/In_prezent_ne_cream_viitorul_dalelina_john_1365601499.html [Corola-blog/BlogPost/345807_a_347136]
-
este foame-un pic Le și torn puțin lăptic, Iar când pofta au de joacă, A lor este casa toată. Când în jos și când în sus, Trag șoriceii de pluș, Dar de cel adevărat, Vă spun drept, s-au speriat. Acum așteaptă cuminți Până când mă spăl pe dinți, Ca apoi mai dăm o tură De-alergat prin bătătura. Rățuștele Două rate șugubețe Vor la scoala, să învețe! Bine dragelor, veniți, Vă învăț ca să citiți! Zice dascălul din sat Privindu-le
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autostrada_copilariei.html [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
se transformă în vin. Îmi amintesc că acum câțiva ani, pe când mă aflam într-o perioadă de căutări și limpeziri, în două rânduri mi s-a dat și mie să zăresc lumea prin glanda pineală, dar nepregătit fiind, m-am speriat și am dat cu obstinație la o parte, mâna care îmi oferea darul. De fiecare dată, acestea s-au petrecut dimineața la trezirea din somn, înainte să aprind lumina dar și înainte să se lumineze de ziuă. Pur și simplu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_14.html [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
1969 și interzis, în România, imediat după premieră, deși a rulat în mai multe țări din lume, inclusiv în SUA și în închisoarea Guantanamo. Un film despre omenie, prietenie, solidaritate, o mână întinsă spre pace, „de o actualitate care mă sperie și pe mine”, după cum mărturisea însuși regizorul, cu amărăciunea de a nu-și fi putut vedea creația repusă în drepturi în România. Filmul - a cărui acțiune începe la 8 septembrie 1944, odată cu înălțarea steagului românesc pe turla unei primării din
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! by http://uzp.org.ro/punti-de-lumina-un-proiect-castigator/ [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
ți se pare că miroase a fum? Coca se uita mai atent la casa pe lângă care treceau. - Uite Mihaela, țipă ea, flăcări la fereastra din față.! Când privi și ea, văzu un copil agitând mâinile, înnebunit de frică. Mihaela se sperie îngrozitor. Coca, țipă ea, ține-mi servieta! - Stai, stai, țipă Coca, unde mergi? Dau eu telefon la pompieri! Fugind spre casa în flăcări, Mihaela îi strigă: Sună ! Acum fug să salvez copilul, nu mai este timp. Izbi ușa de la intrare
ADOLESCENTA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1446666461.html [Corola-blog/BlogPost/384712_a_386041]
-
Erica să fie bine, spuneți-mi ce am de făcut", rememorează Mama Bădi dialogul cu doctorița aflată astăzi în concediu de maternitate."- Mi-a spus să așteptăm. Și am așteptat". Mihaela nu s-a dat bătută. Și nu s-a speriat. Nici pentru că fiica ei nu mânca cu biberonul. Din cauza defectului de la gură, nu avea cum să pună presiune pe tetină. Nici pentru că nu își făcea nevoile în scutec, ca alți copii, ci într-o punguță lipită pe burta mică. Sau
Paștele Mamelor by https://republica.ro/pastele-mamelor [Corola-blog/BlogPost/338471_a_339800]
-
ai Americii nu văd mai departe de vârful nasului: îl înjură pe Bush pentru prețul ridicat al benzinei, dar continuă fiecare să meargă la birou într-un SUV de cinci tone. Se arată vag îngrijorați de “global warming”, dar sunt speriați de-a binelea că fabricile se închid, țara se dezindustrializează iar viitorul se mută în China și India. Enorma aglomerare de mijloace redundante, proliferarea superfluului și a insignifianței, epuizarea realului prin secătuirea resurselor naturale și deșertificarea ordinii simbolice, prin virtualizare
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 by http://confluente.ro/A_treia_forta_romania_profunda.html [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
chefuim fără grijă, că Dănuț plătește! --Tot respectul, Zamfirescule, ridică paharul Pleșcan. Ai fost și ai rămas un domn! --Ce tot mă lingușiți atâta? V-am spus că vă-ngrop în bani? Dar voi, vă țineți de cuvânt? Tot mă speriați cu sirena. Unde vă este, mă, sirena cea grozavă? Zamfirescu se făcuse și avea chef să petreacă și să arunce cu banii. Așa făcea mereu când depășea un prag. Pierdea simțul responsabilității, aruncându-se în brațele Patimei. --Ce vrei, bă
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1446830153.html [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
Aș, asta e doar o părere. Să mai aștept...Ce să aștept, că s-apropie de cinci? Mă apucă noaptea pe drum și nemernicul ăsta...Ga-ta! Sunt hotărât, intru-n local, ce mama... Dar ușa restaurantului era încuiată. Se sperie. Dinăuntru se auzea o muzică serafică și clipocit de valuri. Aoleu! Dacă în restaurant este inundație, eu știu? Vreo țeavă spartă...Dacă așa-zișii lui colegi i-au făcut felul, că se aud atâtea despre mafioții ăștia? Să mă duc
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1446830153.html [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
frici, temeri, spaime care pătrund în suflete, greu pot fi uneori alungate. După cum afirma și George Călinescu: „observația milenară s-a fixat în proverbe ... ” și multe sunt proverbele românești referitoare la frică! Unele persoane manifestă o frică exagerată, bolnăvicioasă: „Se sperie de umbra lui”, se spune despre aceștia. „De apă mică să-ți fie frică”, adică de proști; „La plăcinte înainte, la război înapoi”, se referă la cei fricoși care fug de orice primejdie ivită în cale. Uneori teama se face
TEAMĂ SAU CURAJ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Teama_sau_curaj_.html [Corola-blog/BlogPost/356901_a_358230]
-
ha, ha! râdea Paliul. Că ăia...altă trabă n-au. Lașă, că le șpui eu, cum te-a luat moartea. Ca pișica pe șoricel. Ha, ha, ha! Moș Ion scrâșni: Ia telefonul, dobitocule! Vino lângă mine cu el! Paliul se sperie și, fără să mai râdă, execută ordinul bătrânului. Fâstâcit, întrebă: Acum...ce fac? Moș Ion privi lung la el. Înțelese că nu se descurcă și-l dirijă ca de fiecare dată. Îl învăță cum să caute numerele de telefon în
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
spuse moș Ion. Revenim diseară. Înceracă la unchi-tu Gheorghe, de la București. Uite aici. Paliul împunse tastele cu degetul mare, ținând strâns receptorul la ureche. Din receptor țâșni un „alo!” dur, răstit, care-l făcu pe bietul Ionică să se sperie și să scape din mâini receptorul, parcă l-ar fi ars. Cine-i acolo, mă? Răzbătea din receptor strigătul aspru. Cu receptorul departe de ureche, Ionică strigă și el: Noi suntem, bă, noi suntem! Care ”noi”, bă? Țipă vocea din
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ne scoatem cheltuiala. Cum să venim? Băă! Eu...mor, bă! Veniți imediat! Ai răbdare, tete, până vindem pepenii. Pe urmă...poți să mori cât vrei. Moș Ion începu să respire tot mai greu: Nu...mai...nu...mai... Bă, nu mă speria! Înțelege, până vând pepenii și scot cheltuiala. Ai răbdare.Totdeauna ai fost fost puternic. Și acum? Dacă simți că-ți iese sufletul, ține-l, bă, cu dinții. Auzi, bă? Cu dinții! Până venim. Da...cu dinții, cu...dinții...Da´...Ilie
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
grăbesc! M-așteaptă Gica și alde Gâlgâitu, că n-au mâncat nimic până acum. Și...nu uita: cu dinții, bă! Cu...dinții... Moș Ion dădu receptorul lui Ionică, închise ochii și lasă mîna să-i atârne pe lângă pat. Ionică se sperie: N-auji, bă, că n-ai voie șă mori? Așa e, mă Ionică! Da´...moartea asta...dac-o fi...o să fie...iertați-mă, bă copii!.. Scuzați...că mor! Ultimele cuvinte ale lui moș Ion îl amuzară pe Paliu: Ha, ha, ha
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
iertați-mă, bă copii!.. Scuzați...că mor! Ultimele cuvinte ale lui moș Ion îl amuzară pe Paliu: Ha, ha, ha! Auji la el: șcujaci că mor! Ha, ha, ha! Ce-mi placee!... Peste câteve clipe zbârnâi telefonul. Ionică iar se sperie și-i aruncă receptorul lui moș Ion. Din receptor se revărsau în toată camera „alo-uri” foarte nervoase. Moș Ion luă calm receptorul și spuse blajin: Tu ești, bă, Iliuță, tată? Ce te-a apucat, bă tete? Tocmai când îmi
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
numărul. După un timp, răspunde o voce suavă de fată: Alo! Ahaa! Te-am prins, jmechero!Credeai că-mi scapi? Ha, ha! Șcujaci, că mor! Auji, fă? Șcujaci că mor! Ha, ha, ha! Alo? Ce vorbe sunt astea, Paliule? Mă sperii cu prostiile tale. Hă, hă, hă! Așa jice tataia, fă! Șă-l veji cum moare...cum cașcă gura și belește ochii... Aoleu! Vreau să vorbesc cu el. Hai, Paliule, spune-i să-mi vorbescă! Și...dacă nu vreau? Ha, ha, ha
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
vorbesc cu el. Hai, Paliule, spune-i să-mi vorbescă! Și...dacă nu vreau? Ha, ha, ha! Moș Ion întinse mâna spre telefon și Ionică i-l dădu. Întrebă cu voce stinsă: Tu...ești...îngerașul...bunicului? Tătăiță! Tătăiță!... Nu mă speria, tătăiță! izbucni Angelica în plâns. Nu...te...speria...frumoasa mea! Îți este rău, tătăiță? Să nu mori! Uite, te sărut pe obraji, pe ochi...Uite, îți mai dau viață de la mine. Hai, tătăiță, uite, te îmbrățișez și îți mai dau
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
-mi vorbescă! Și...dacă nu vreau? Ha, ha, ha! Moș Ion întinse mâna spre telefon și Ionică i-l dădu. Întrebă cu voce stinsă: Tu...ești...îngerașul...bunicului? Tătăiță! Tătăiță!... Nu mă speria, tătăiță! izbucni Angelica în plâns. Nu...te...speria...frumoasa mea! Îți este rău, tătăiță? Să nu mori! Uite, te sărut pe obraji, pe ochi...Uite, îți mai dau viață de la mine. Hai, tătăiță, uite, te îmbrățișez și îți mai dau viață. Moș Ion se învioră. Zâmbi, își recăpătă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
horcăieli. Cu receptorul pe piept, moș Ion dădea din mâini ca un înecat. Ionică se uita la el ca un tâmp. Ce, bă, ai început să mori? Rânji: Hai, că începe șpectacolu´! Dar horcăielile și zbuciumul lui moș Ion îl speriară.. Trase receptorul de fir și-l puse-n furcă. Se retrase un pas. Privea îngrozit chinul lui moș Ion și, în sminteala lui, gândi: „ca găinile alea pe care le taie el.” Dar, alea...nu-l speriau. „Însă moșul ăsta
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
moș Ion îl speriară.. Trase receptorul de fir și-l puse-n furcă. Se retrase un pas. Privea îngrozit chinul lui moș Ion și, în sminteala lui, gândi: „ca găinile alea pe care le taie el.” Dar, alea...nu-l speriau. „Însă moșul ăsta...tataia, adică...urât mai face! Dar, dacă se ridică acum și strigă: ce stai, bă, și nu te duci la porcii ăia? N-auzi cum țipă? Mai știi? Uite cum belește ochii!” Se întoarse iute și o
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
singura - foc și petală sărutului cu-otrăvi de orhidee. FETIȚA CU CHIBRITURI Prima dată a mers cu mine că nu știa cărarea la Sfânta Duminecă, dar i-am spus să nu treacă peste puntea unde albia apei e seacă. ...o speriam cu Muma Pădurii, dar cum râdea după spaimă! Se alinta copilul: „Hai, mă...?!” După mine desculță fugea alergând prin miazănoapte de brazi prin livada cu vrăjitul iaz al Sfintei Vineri din care băuseră norii de-au rămas până azi ca
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]