1,026 matches
-
mult pentru că simțeau nevoia să râdă; prostituate În fiecare cameră, la fiecare etaj, prostituate care probabil nu-ți refuzau niciodată banii, dar care, cu toate acestea, Îți discreditau performanțele. Când se Întorsese de acolo se simțea murdar și slăbit. — Mă spionezi? a Întrebat. — Ce? a râs zgomotos Zeliha dându-și seama că făcuse, fără să vrea, o descoperire. Ești atât de prost. Puțin Îmi pasă dacă te duci la târfe, e problema ta, mă doare-n cot. Jignit, Mustafa a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În regulă cu el. — Întocmai. — Dar de unde a apărut? Nu văd decât o singură posibilitate, spuse Ted. Individul a venit din sferă. Sau, cel puțin, a fost creat de către sferă. De către Jerry. De ce ar fi făcut Jerry așa ceva? Ca să ne spioneze? Ted clătină din cap: — M-am gândit la asta, spuse el. Am impresia că Jerry poate să creeze lucruri. Animale. Nu cred că Jerry este un calmar uriaș, dar a creat calmarul care ne-a atacat. Nu cred că Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care în imobil le distribuie de fapt domnul Busbib. Și cum numeroase edituri mi-au refuzat pînă acum manuscrisele, iar unele mi-au fost trimise înapoi, domnul Busbib a tras cu siguranță anumite concluzii. n-aș spune că mă simt spionat de gardian, dar nici nu mă simt total relaxat în prezența lui. oare îi par suspect acestui om atît de blajin și de serviabil ? sau poate din mine, de pe fața mea, din modul meu de a fi emană niște semnale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unei baronne Puffendorf. Uneori mă asemăn lui Sherlock Holmes: fentându-l cu viclenie pe controlor, pe care l-am mituit cu un interesant tom dedicat numismaticii paraguayene, am Încercat, ca neîndurătorul dulău din Baskerville, să aud și, chiar mai mult, să spionez cele ce se petreceau În respectiv cușeta feroviară. (Colonelul se retrăsese cu noaptea-n cap). Din toată investigația, m-am ales doar cu tăcerea absolută și cu bezna. Dar neliniștea n-a durat mult. Spre surprinderea mea, am zărit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cadă pe birou, peste maldărul de hîrtii, cu intenția evidentă de a-l invita să-și arunce ochii peste ea, și ieși alene din încăpere. N-avu puterea să se miște, de fapt se gîndi că prințul trebuie să-l spioneze cumva, își întinse gîtul ca și cum ar vrea să privească undeva, pe fereastră, în grădină și cu coada ochiului citi: "Parola garnizoanei pentru ziua Z este Pavel-Palanca. Pentru Z + 1 este Tudor-Tîrgu Jiu. Să ne ajute cel de Sus." Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uriaș și îl conduse pe Nico, care se prefăcu speriat, la un cort ce purta însemnele Crucii Roșii. Se formară șiruri ordonate în jurul pieții pentru a-i urma exemplul. Jack le observă imediat se îndreptă spre ele. — Ați venit să spionați concurența, așa e? Ce părere ai de ziar? Crezi că tatălui tău i-ar fi plăcut? Văzu umbra din tristețe din ochii ei și își dori să nu fi fost atât de lipsit de tact. — Ce mai face? — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că se întind capete curioase spre ea de pe la colțurile caselor, prin ferestrele deschise. Când trecea peste drum, la dughenița Reizei, ca să cumpere ceva, privirile ascuțite ale ovreicei, deși erau însoțite de râs și vorbe multe, parcă o cercetau, parcă o spionau până în toate cutele îmbrăcămintei. Și toate vecinele încete, când ieșeau ca să-și culeagă de prin pulbere ori din marginea băltoagelor, odraslele târâtoare, aveau și-nspre dânsa o privire de înțeles, o privire ascuțită, care deștepta parcă o clipă obrazurile ofilite. Haia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o zi?... —Aceea-i Haia lui Sanis... da’ de ce mă-ntrebi? — Așa... Tot o văd sara pe uliță, când trec și vin la tine... —O vezi pe uliță? Și ce face? —Eu știu ce face? răspunse Bucșan râzând. Parcă mă spionează... Am s-o întreb eu odată... Ba nu, Ștefane, să n-o întrebi... Las’ că am să vorbesc eu cu dânsa... Tudorița avea de câteva zile bănuieli. De ce nu mai este fata lui Sanis ca nainte vreme? De ce a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu, Ștefane, să n-o întrebi... Las’ că am să vorbesc eu cu dânsa... Tudorița avea de câteva zile bănuieli. De ce nu mai este fata lui Sanis ca nainte vreme? De ce a început să vorbească așa, înfrigurată, despre atâtea? De ce spionează? De ce dă tot mai rar prin casa ei, și-n schimb, una-două, dă năvală ziua în maghernița roșie a Reizei? Începu să pândească dughenița din față. Căuta să înțeleagă ce se spune acolo, între cele câteva rafturi sărace. De auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glas i se deșteptase un fior de mânie. —Poate te superi? întrebă Haia arătându-și dinții. —Haie! strigă deodată Tudorița privind-o țintă. Tu nu-mi mai ești prietină. Văd eu bine că nu-mi ești prietină... Vii să mă spionezi... Pe urmă umbli cu poșta prin toată mahalaua... Stăi, stăi, nu vorbi, că te-am înțeles... Acu văd și din ochii tăi... Tu ai spus la toată lumea! Tu ai răspândit vorba, ș-acu toate femeile se uită la mine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a nu produce nici un zgomot în mers. Când m-am răsucit cu fața spre fereastră, era tot în cameră. Stătea întins în pat, cu o carte în mână, și se uita spre mine. O clipă am avut impresia că mă spionase tot timpul. Apoi a adormit. Și de abia atunci am realizat dimensiunile catastrofei. Individul sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de a se întoarce împotriva propriei lui vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel de pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-i cu pământ. Eu am pornit totuși pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-a tăiat limba. După care ar fi făcut câțiva ani de închisoare. De-acolo nu mai revenise în cătun. Într-o zi se zvonise că fusese zărit la o fereastră a azilului, iar Profetul rătăcise câteva săptămâni prin bălării, spionând. Pe el nu-l mușcau câinii care hălăduiau pe-acolo. Îngâna cu ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era luminoasă sub cerul înstelat, trupul întins pe masa de piatră mi s-a părut la un moment dat de-a dreptul frumos. Aveam sentimentul ciudat, greu de explicat, că eram cumva aproape frate cu mortul. Faptul că individul mă spionase, mă urmărise, ne legase într-un fel. Cum se leagă vânătorul de vânat. Și poate nici nu fusesem unul vânător, iar altul vânat. Poate că amândoi eram prinși în cătare de alt vânător. El, mai puțin norocos decât mine, fusese
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Sau m-aș putea duce să cumpăr un roman polițist pe care să-l citesc. N-am mai citit romane polițiste din copilărie. Acum mă feresc. Mi-e frică să nu fiu văzut de cineva. Chiar și funcționarii hotelului mă spionează. Știu că pot vinde curioșilor diverse amănunte despre viața mea intimă. Și, sigur, s-ar răspândi imediat zvonul: "Vai, ai auzit, citește romane polițiste! Nu-mi închipuiam. Îl credeam artist serios. Ce să faci, dragă, nici măcar geniile nu mai seamănă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gânduri. "Poate că ai dreptate, murmură într-un târziu. Hai să mergem." Și am pornit, tăcuți, spre ieșire. La capătul coridorului l-am zărit pe Mopsul. Încerca să dispară ca să nu-l observăm și mi-am dat seama că ne spionase. În ciuda miopiei de care se plângea, Mopsul vedea exact ce vroiau ceilalți să-i ascundă. Cum știam că-și va bate gura, am încercat să-l intimidez. Am alergat după el și l-am ajuns. "Și zici că te plimbi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întorc disciplinat la lucru. Incidentul nu este izolat: ulterior, ori de câte ori am avut nevoie de o mică informație, nu am ezitat să apelez la oamenii din construcții, care nu m-au dezamăgit. Trebuie să adaug, la toate acestea, că i-am spionat, pe furiș, în scurta pauză de prânz, când toți își mănâncă sandvișurile în liniște, beau ceai (alcoolul fiind strict interzis în timpul programului) și, la sfârșit, își adună gunoiul într-o pungă. Nici măcar scrumul de la țigară nu se aruncă pe jos
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scrâșnituri din dinți, să spună al cui spion este, cine-l plătește și unde a făcut școală. El nu le spunea decât adevărul, că e un țăran simplu de la coada sapei, cine-ar putea crede că el e capabil să spioneze, pentru asta... Dar, n-apuca să-și ducă gândul până la capăt, că... Și-apoi, din nou, la izolare!... Adică la umezeală, frig, nemâncare, coșmaruri și, din nou, interogatorii nesfârșite, nespus de crude, ucigătoare. Cinci ani. Pe urmă... Ușa celulei s
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
hol hainele groase, intra cu pași mărunți în camera lui, se așeza pe un scaun pliant. „Ai să mă-njuri că nu te-am anunțat“, spunea. „Nu. Dar nu-mi place să fiu luat prin surprindere, am impresia că sunt spionat. Detest asta.“ Se uitau unul la celălalt și Ioana își ștergea nasul cu o batistă mare bărbătească. „Da’ n-am mai putut sta acasă. I-am făcut o vizită Monicăi, dar și ea pleca la Răzvan și am mers o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să facă nici măcar un pas, căci auzi vocea ei catifelată, bine timbrată, insinuând deja amuzamentul. ― Așadar... Excelența voastră... a întrezărit și unele îndoieli. Vorbea fără să-l privească, lăsându-l să-i citească, dincolo de zâmbet, și subtextul: ditamai consulul nu spionează pe gaura cheii, ce dracu’! Pentru o treabă ca asta sunt de ajuns servitorii. Și, ca o confirmare, ea întoarse încet capul și îl privi à la bonne franquette. Chiar dacă ironia ei era savuroasă, acidulată și ușor de înghițit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar încasatorul improvizat apuca mașina de cusut de un picior și se străduia să o miște, prefăcându-se că vrea să o scoată afară. Obosiți de eforturile depuse inutil, băiețașii se așezau în cele din urmă, gâfâind, pe covorul peticit, spionându-se cu coada ochiului. Odată, trântiți pe jos, cel mai răsărit dintre ei începu să vorbească: - „Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rău poate fi să-l întâlnești? — Am destule probleme cu Ignatius. Ce nenorocire, Santa! Dacă-l vede domnișoara Annie, vecina de alături, cu unu dintre cărucioarele alea? Ș-așa vrea să ne reclame că tulburăm liniștea oamenilor. Tot timpu’ ne spionează de după jaluzelele dinspre alee. — Nu trebe să te necăjești de ce zice lumea, Irene, o sfătui Santa. Oamenii din blocu’ meu au gură spurcată. Cine poate trăi pe St. Ode în parohia Cluny, poate trăi oriunde. Lumea-i rea, ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pantofului. Vreun miros pe care îl exală organismul meu exercită probabil o atracție deosebită pentru autoritățile guvernamentale. Cine altul ar fi fost acostat de un polițist în timp ce își aștepta inocent mama în fața unui magazin universal? Cine altul ar fi fost spionat și apoi reclamat pentru că a scos o biată pisică neajutorată dintr-o rigolă? Ca o cățea în călduri, s-ar părea că atrag haite de polițiști și funcționari sanitari. Mă tem că o s-o pățesc într-o bună zi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]