1,115 matches
-
făcut-o pentru oricine ar fi fost bolnav, chiar și pentru un dușman deși sufletul ei era rănit. Ea nu ținea dușmănie cu nimeni însă nu uita jignirile pe care le primise. În postul Sf. Mării, Frusina reuși să se spovedească și împărtășească. Printre alte mărturisiri, îi destăinui părintelui duhovnic despre problemele pe care le are în familie. - Te știu o femeie bună și înțeleaptă. Toți oamenii greșesc, mai mult sau mai puțin. Poate că și tu greșești; trebuie să iertăm
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
trebuie să iertăm. Numai tu poți să-l aduci pe calea cea dreaptă, cu vorbă bună. Încearcă să-l faci să vină la biserică, să înceapă să cunoască tainele credinței, să asculte pildele și predicele, să țină post, să se spovedească și împărtășească. Încet, încet, o să se căiască pentru toate greșelile și faptele rele pe care le face, o să-l cunoască pe Dumnezeu, o să înceapă să-i iubească învățăturile și astfel va deveni un om cu sufletul bun. - Știu, părinte, i-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să-i spuna că de Sf. Măria să o însoțească la biserică, să o ajute să ducă pachetele și coliva pe care voia să le facă pentru pomenirea mamei sale. - După masă vreau să stăm de vorbă. Astăzi m-am spovedit și împărtășit. - Și ce-mi spui mie, sfânta, sfintelor?! Mă ții la post cu toate! Ce te-au mai învățat sfinții tăi? - Nu mai bea pe nemâncate, măi, omule, iar o să ți se facă rău! - Și ce, beau băutura cuiva
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ajut pentru că trebuia să-l îndrume cineva spre cetatea de credință a lui Dumnezeu. A început să citească biblia dar încă nu o înțelege și vine mereu să îi explic fiecare capitol în parte. Postește, spune rugăciuni și s-a spovedit acum, în Post, sâmbătă se va împărtăși. Am stat zile întregi de vorbă cu el, acum este cu totul alt om. Minunea care i sa întâmplat, l-a schimbat radical. Când s-a mărturisit mi-a povestit totul despre purtările
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a rămas la slujba de Înviere, slujbă ce s-a termint înainte de mijirea zorilor. Petre le ținu calea celor doi: - Hristos a Înviat! Nu puteam să las așa, lucrurile, când este vremea mărturisirilor și al iertărilor iar eu m-am spovedit și împărtășit. Vă cer iertare pentru tot ce v-am făcut, pentru greșeli, păcate și pentru că v-am rănit, mai ales pe Frusina. Abia acum am realizat cât de rău am fost cu tine, acum când îl am pe Dumnezeu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fost condamnat la moarte prin spânzurare de una dintre ferestrele de la Bargello, si nu la locul obișnuit de execuție aflat în afara orașului, pentru că mulțimea ar fi perturbat procesiunea. Bunurile lui Rinaldeschi au fost confiscate de către Cei Opt. Infractorul s-a spovedit unui preot și a primit iertarea păcatelor, si mai târziu în acea noapte membrii purtând glugi ai Companiei celor Negri (Compagnia dei Neri), confreria care conducea condamnații către execuție, l-au escortat către fereastră palatului unde a fost spânzurat. Trupul
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
omorât, cu condiția să mărturisească și să se căiasca, dar a concluzionat că "dacă a fost un act de disperare ce nu a fost dus până la capăt, si pe care omul îl regretă, știm că persoana trebuie trimisă să se spovedească și să se căiasca conform consilierii spirituale și penitentei spirituale"; și Jean Feu din Orléans (1477-1547) consideră că aceia ce au încercat să se sinucidă din cauza că erau sătui de viață, din mâhnire, mânie, boala, rușine, beție, sau frivolitate nu
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
irosesc complet viața. Adina Dabija 32 Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fărĂ să iau micul dejun. Asta mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească“, a fost de părere soră-mea. „imposibil“, i-am răspuns eu. „Vreau doar să-i cer un sfat.“ „Vom vedea !“, a surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin decât incertitudinea. În ziua stabilită m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca să nu-mi irosesc complet viața. Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fără să iau micul dejun. Asta mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească“, a fost de părere soră-mea. „Imposibil“, i-am răspuns eu. „Vreau doar să-i cer un sfat.“ „Vom vedea !“, a surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin decât incertitudinea. În ziua stabilită m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bucur <sila>: sunt într-o fereastră de o oră <sila>: abia a început. <sila>: putem sta puțin de vorba? <victor40>: da, aici e seară, nu am treaba <sila>: mulțumesc pentru scrisori <victor40>: pentru puțin. Uneori îmi face bine să mă spovedesc <victor40>: încerc să mă redescopăr <victor40>: am impresia că m-am cam pierdut pe drum <sila>: e chiar atît de rău? <sila>: ai mai fost în țară? <victor40>: da, acum doi ani <sila>: o singura dată? <victor40>: de aici e
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Îmi păreau chiar niște minciuni gogonate. De Crăciun și de Paști păstram cu o așa sfințenie postul, Încît nici nu concepeam să ne atingem cumva de carne sau grăsime, că era păcat mare, pentru că la sfîrșitul postului trebuia să ne spovedim și să ne Împărtășim. Aveam și un mic avantaj, deoarece fratele meu mai mare fusese botezat de preotul satului și ca să nu stăm «la coadă» la spovedit, ni se permitea ca Înainte de Începerea slujbei, să mergem acasă la «părintele» să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
sau grăsime, că era păcat mare, pentru că la sfîrșitul postului trebuia să ne spovedim și să ne Împărtășim. Aveam și un mic avantaj, deoarece fratele meu mai mare fusese botezat de preotul satului și ca să nu stăm «la coadă» la spovedit, ni se permitea ca Înainte de Începerea slujbei, să mergem acasă la «părintele» să ne spovedească. Cu un astfel de prilej avea să mi se zdruncine Încrederea În ceea ce mi se Înrădăcinase În minte despre credința În Dumnezeu. După ce am bătut
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
să ne Împărtășim. Aveam și un mic avantaj, deoarece fratele meu mai mare fusese botezat de preotul satului și ca să nu stăm «la coadă» la spovedit, ni se permitea ca Înainte de Începerea slujbei, să mergem acasă la «părintele» să ne spovedească. Cu un astfel de prilej avea să mi se zdruncine Încrederea În ceea ce mi se Înrădăcinase În minte despre credința În Dumnezeu. După ce am bătut la ușa pridvorului casei, părintele ne-a strigat din cameră că putem intra, așa că am
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
era singur; ca Într-o spovedanie, dacă Ingrid ar fi fost acolo, i-ar fi mărturisit acesteia cum ajunsese să se Împreuneze cu fiica lui, dar asta ar fi fost o nesăbuință În plus; avea uneori acest impuls: să se spovedească. Îl neliniștea această pornire. Nici În fața unui preot nu trebuia să se destăinuie. Cine l-ar fi Înțeles? Nu el stîrnise totul, dar nici nu se Împotrivise. Nu putea să uite. Și nici măcar lui Dumnezeu, dacă așa ceva ar fi fost
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pocăiască de tot. Dar o lume Întreagă? Fără nedreptăți nu ar fi existat nici palate de justiție, procurori, judecători, avocați, grefieri, condamnați, gardieni, poliție, din ce-ar mai fi trăit o asemenea armată de oameni? Pe cine ar mai fi spovedit preoții? Păcatul făcea, În pofida Antoniei, să funcționeze planeta. Thomas nu putea să le spună asta studenților, deci Îi mințea. Prin omisiune. Le făcea, poate, un bine; nu vroia să-i deruteze cu totul, și așa aleseseră greșit; ar fi fost
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine situația. Acesta este și un bun prilej de remember, de aducere în prezent a unor manifestări și evenimente din trecut. De parcă s-ar fi spovedit unui interlocutor de încredere. Și cine ar putea fi mai de încredere decât propria persoană? Personajul devine, cu alte cuvinte, povestitor, ia locul autorului și-și desfășoară firul gândirii în mod firesc. Așa e și cazul doctorului Eugen Tomescu, care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-mă-n pace, strigă sugrumatbătrînul către imposibila Aglae. -Ce să te las în pace, spun ce-i adevărat! Dacă mori, nu știe omul unde să caute banii să-ți facă cele creștinești. Oamenii bătrâni mai merg pe la biserică, se mai spovedesc, își pun bani de înmormîntare deoparte, haine curate... - La-la-lasă-mă-n pace, că n-am murit! Pleacă de aici, căn-am murit! strigă, din nou livid, Costache. - Degeaba te superi, ca soră sunt datoare să-ți spun ce-ibine. Tu ai avere, ai case
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
supranumerar. Avea șaptezeci de ani, o barbă ascuțită și vânătă, ca o bidinea, și bea multă țuică, de unde și porecla. Ocăra, pronunțând foarte des numele necuratului, se văieta chiar în biserică, la lume, de bătrânețe și dureri prin încheieturi și spovedea copiii, care-i râdeau sub patrafir, întrebîndu-i dacă au mâncat fasole și varză acră. Cânta mormăind, sughițând, trecând repede de la cele mai grave registre la un schelălăit înfricoșat spre hazul credincioșilor tineri. Babele îl mustrau de la obraz, dar îl venerau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cum se cunoaște, porc de câine, că nu calci în casaDomnului! Păi, tu, fiu nevrednic, aici vrei să te catechisesc, între paharele cu vin? Venit-ai tu la biserică, s-asculți cuvântul dumnezeiesc, venit-ai tu la mine să te spovedești? Atunci G. Călinescu vedeai că la toate e răspuns. Să nu scoți, măi, spurcăciuni din gură, că Dumnezeu are răsplată și pedeapsă în ceruri pentru toate faptele bune și pentru toate fărdelegile. "Mare este Domnul nostru și mare este tăria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dacă e creație autentică, parcă-aș simți... - Și de-ar fi creație de ailaltă, mie poți să-mi zici... Eu sânt ca tatăl tău, când e vorba să mărturisești cum ți-ar place să faci baie cu buldozeristul. Nu te spovedi..., eu, la prima intersecție, te descarc. Ori la cea mai adâncă mlaștină cu caralii te arunc... 89 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În realitate, nu erau nesfârșit de multe palate. Ba, dacă erai cât de cât cinstit, trebuia să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eugen Barbu GROAPA Cuprins Nuntă............................... Iepe de șișic............................ Lume ............................... Didina.............................. Ghetele.............................. La spovedit............................ Moartea lui Marin Pisică.................... Ramazanul............................ Pomana lui Mielu........................ Sinefta............................... Nea Fane . . . .......................... Balul meseriașilor........................ Săptămâna brânzei ....................... "Rudele" lui Bică-Jumate................. Lapîrnaie............................ Aia mică.............................. La Borțoasa .......................... Priveghi........................... Stăpânul............................. Stere............................... În câmp la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seamă că-ți place Didina... Te văd tânăr și mi-e milă. Bozoncea-i pâinea lui Dumnezeu, până la femeie... Din casă răzbeau sunetele leneșe ale acordeonului. Tăcuseră toți. Pe Gheorghe a ajunsese băutura. O dată se schimbă. Glasul îi era altfel. Se spovedi: - Și când mă gândesc că a lui Sandu a fost întîi... -Cine? - Didina. El a scos-o din Cruce, c-avea peștele ei, ehe, era mai tînără! A mierlit Mînă-mică doi comisari în noaptea aia. Parcă-l văd. Eu îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tat-său încă sforăia. Ene, făcut covrig lângă perete, nu se mișca. Copilul, cu inima la gură, deschise ușa și luă o gheată în mână. O azvârli. Nu venise moșul ăl bun. Trecuse câinele și se ușurase pe șireturi... La spovedit Într-o dimineață de vară, unul cu catastif la subsuoară, funcționar de bună seamă, că avea pălărie de paie și haine mai bune pe el, a luat mahalaua din poartă-n poartă. Bătea cu un baston, 0 lătrau cunii, abia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l să facă cele de cuviință. De la locul ei baba Chirița mîrîia: - Iete, Tinco, acu se vine? - St! Că ne-aude sfinția-sa. - Păcătoase... - Da mai taci și dumneata, soro, uiți că sîntem în biserică... 137 Babele așteptau să fie spovedite și împărtășite. Ele rămâneau la urmă, că aveau multe pe suflet. Popa Metru le chema pe rând în odăița vecină cu altarul. Se așeza pe un scăunel după ce le citea trei pagini din cărțile sale cu chivăre de aramă. Baba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se învenina Aglaia. - O văzurăm. - Nu-și mai găsea locul. - Ca șarpele... - O mînca-o! - Îmbrăcată ca o paparudă și cu ochii-n toate părțile... - Tăceți, fă, dracului, ce v-a apucat? Tii, iar luai pe Necuratu-n gură! - Și abia te spovediși! - Ce spuneți? - Ce să spunem? Iar dădui dracului! - Da-i a dracului. Ce, n-am văzut-o eu? - Nu, soro, dădui dracului! 140 - Și prostu de bărbat-său o crede sfîntă! Ptiu, păi pe vremea mea, ce, bărbații erau ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]