990 matches
-
fără zile de mîine pline de cîntec. Nu era o victorie a "capitalismului", nu era încă nici o victorie sigură a democrației: în acordurile violoncelului lui Rostropovici era altceva, ceva mai puțin și ceva mai mult, iar dansul spaniol, deopotrivă senin, sprinten, grav și visător, cînta biruința, fără îndoială efemeră și cu atît mai îmbătătoare, a adevărului, a moralei, a nobleței sufletești... Iunie 1990 I Metamorfozele Europei 1 Europa dinaintea Europei La originea Europei nu se găsește un principiu fondator autentic. Principiul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
banii, și atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi copilași, căci doi erau acum, iară bătrâna privea la câteșipatru și se simțea întinerită, căci avea un ginere harnic, o fată norocoasă, doi nepoței sprinteni... Totul pare să susțină opinia tuturor. Nici faptul că Ana cea înțeleaptă și așezată deodată își pierde cumpătul și se aruncă răsfățată asupra lui (n.a. Ghiță) nu pare să conteze căci Ana era tânără și frumoasă, Ana era fragedă și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
susțină opinia tuturor. Nici faptul că Ana cea înțeleaptă și așezată deodată își pierde cumpătul și se aruncă răsfățată asupra lui (n.a. Ghiță) nu pare să conteze căci Ana era tânără și frumoasă, Ana era fragedă și subțirică, Ana era sprintenă și mlădioasă, iară el însuși era înalt și spătos, o purta ca pe o pană subțirică. Narator și personaje susțin același lucru. Aceasta e Ana: atât de "norocoasă" (cum o vedea bătrâna) de a avea... atâtea! Cât despre ce este
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pescui lostrițe până În urmă cu aproape un secol, debitul lor fiind pe atunci mult mai mare. Bunicul meu Îmi povestea cum pe la sfârșitul secolului al XIX lea Împreună cu alți copii de seama lui pescuiau În Părăul Gălăuțașului astfel de pești sprinteni cu pete roșii pe spinare, făcând răstoace și folosind crengi de brad. Cine o fi dat acestui pârâu numele de Pârâul Lostriței sau Pârâul cu lostrițe? Secuii din Remetea și Ditrău nu călcaseră pe aici, cel puțin până În secolul al
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
decât atunci când are de făcut slujba în biserică. Dar știi cum muncea cu mâinile și cu roaba Î.P.S. Pimen al Sucevei și Rădăuților? Cum nu ai văzut în viața ta un om muncind! Cu inima, în fugă. Este și sprinten, slăbuț, dar avea, deja, peste 60 de ani! După câteva ore, în care noi am privit, iar Î.P.S. Pimen a trudit, ne-a invitat la masă. Am mâncat, cu toții, doar un borș de fasole. Atât. Și a fugit înapoi
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Începând de la vestimentație, accesorii, culorile pentru care optam în funcție de starea spirituală pe care o avem într-o zi sau alta, continuând cu expresia "întipărita" pe chip, cu felul în care ne îndreptăm spre o destinație ori altă (un mers vioi, sprinten, unul lent, greoi, sau un mers apăsat, nervos, ori poate unul plictisit etc.), cu posturile pe care le adoptăm în timpul și în funcție de discuțiile, respectiv persoanele cu care venim în contact, cu modul în care gesticulam etc. sunt elemente care contribuie
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de esență tare, să fie pentru un an întreg; punea la murat varză, harbuji, castraveți și pătlăgele, toate în butoaie pregătite de tata din timp. Parcă-l aud pe tata: - Aglăiță hăi, ia urcă tu în pod, că ești mai sprintenă și taie o felie de jambon, groasă așa, cam cât degetul ista mare al meu. Și adă și un șâp de rachiu. - Imediat, nene Iancu. Prima dată când și-a numit soțul așa, a spus-o în glumă. Apoi s-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Când se rotea tropăind mărunt cu papuceii din piele moale i se părea că în jurul gâtului are un laț care se strânge cu fiecare piruetă. Și a început să râdă la ideea că nunta ei nu este nuntă, ci înmormântare. Sprintenă a jucat în horă, apoi cu tata a ocolit sala cea mare și pe rând toți invitații i-au strâns între palme mijlocul și au rotit-o într-o întrecere amețitoare cu sine însăși. Piruetele rapide ridicau tivul greu al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
O să mă înalț ca să fac veșnică pomenirea voastră, își spuse în gând, apoi își sumeți spre cer capul, privind mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească ridicată de Mircea Vodă Ciobanul. Pe trepte îl așteptau protopopul și șase preoți în odăjdii strălucitoare. Vodă intră primul, după el sfinții părinți, apoi boierii. Se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i prețuiască dragostea, să aprecieze căldura căminului pe care mai tot timpul îl părăsea. Unde nu-l purtaseră până acum urzelile lui și ale lui neica Dinu? Surugiii opriră sania în dreptul mânăstirii Colței, cum făceau de obicei. Un fecior sări sprinten să-l ajute să coboare. De ce v-ați abătut din drum, țipă aproape pițigăiat Mihai Cantacuzino, mânați direct spre casă! Feciorul făcu o temenea, ferindu-se de frică să nu fie lovit de bețișorul de abanos cu măciulie rotundă încrustată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar boierul cel mare încă nu se culcase, lucra în bibliotecă, așa că nu a durat prea mult până să fie deșteptate slugile ca să-l primească pe fratele suferind, pe care drumul prin ger îl înviorase și-l făcuse surprinzător de sprinten. Rămași amândoi frații la gura sobei în care intrau trunchiuri întregi de stejar, obosiți de nesomn, trăgeau pe rând concluziile. — Trebuie să părem amândoi obosiți și bolnavi, să scriem chiar și preafericitului patriarh la Constantinopol și să ne văităm. Dumneata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vederea pe aleea pietruită din spatele palatului a unei calești negre foarte elegante, cu șase armăsari nervoși, înhămați gata de plecare. Pe peronul cu dale de piatră aștepta Mihai Cantacuzino, fostul mare spătar, îmbrăcat foarte îngrijit după moda vremii. Ștefan sări sprinten de la locul lui și, cu un zâmbet protocolar, se îndreptă spre unchiul tatălui său. Salută scurt și se miră de vizita neașteptată a acestuia. — Am venit să te iau să-ți arăt biserica mânăstirii de la Turbați. Este aproape gata. O
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în lac. — Poruncă, domnia voastră, îndrăzni intendentul. — O barcă? — Numaidecât. O aduc chiar eu? Da, dar repede, mă grăbesc să plec... Ispravnicul, intendentul palatului și moșiei de la Mogoșaia, un om de cincizeci de ani îmbrăcat după portul moșnenilor dinspre Ardeal, plecă sprinten și peste câteva minute trase barca spre peronul pavat, astfel ca prințul să poată sări ușor în ea. — Du-mă spre mijlocul lacului, e un loc acolo, o să ți spun eu când să oprești. Dinspre pădure zvon de păsări, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la adăpost de orice seducție. Numai o uniune legitimă îi putea procura bătrânului amator o bucățică demnă de un prinț; dar să nu anticipăm. Această tânără fată era cu adevărat adorabilă, brună, proaspătă, cu privirea vioaie, cu buze de mărgean, sprintenă, robustă, cu umerii rotunjiți și cu talia împlinită precoce. Tânăra femeie de astăzi e la fel și fără îndoială mai desăvârșită. Cererea fu făcută și primită foarte bine. Viitoarea soție, cu avere mediocră, arzând de dorința de a străluci, întâlnea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de sat, era prea mică, o strângea, se sufoca. Nu avea cine să o ghideze, dar era la fel de frumoasă, de înțeleaptă și de pură. Lua deciziile corecte cu o rapiditate uimitoare, rezolva totul cu o simplă vorbă și se mișca sprintenă pentru a termina cât mai repede ce avea de făcut și pentru a se întoarce acasă. O aștepta țâncul. Îi era dor de el, îi era dor de pământul pe care îl diviniza și îl respecta. Suferea, fără să fie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și venise să o ajute pe mamă-sa la treburi și să o mai aline. Era cu părul prins în basma înflorată, deși pe dedesupt purta pânza neagră, iar mâinile, deși muncite, păreau ale unei doamne de oraș. Se întoarse sprintenă pe un călcâi și își făcuse loc pe ușă afară. - Zi-i să intre, tată, ce-l ții la ușă, că doar n- o fi turc. Vocea îi era scăzută și se înecase înainte de a mai începe altă propziție. - Eiii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
scaun și da să iasă. În drum o văzuse pe Saveta, fata cea mai mică, ce stătea cu capul lipit de tocul ușii. Îi mângâia ușor creștetul capului, apoi își puse pălăria și ieși. - Savetucă tată, ia vino oleacă, fată... Sprintenă, fata ajunse repede lângă patul tatălui ei. I-a luat mâinile sloi între palmele sale moi. Ochii săi negri îl priveau pe bătrânul său părinte care stătea să se stingă. Afară, se auzea cum țața Antonica dădu drumul lacrimilor ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai decât bâte noduroase și coșuri. Oamenii aceștia din sud plecau, pare-se, la drum, cu'mâinile goale. Dar iată-l pe șofer întorcându-se, cu același pas sprinten. Numai ochii îi râd deasupra vălurilor sub care și el și-a ascuns fața. Îi vestește că sunt gata de plecare. Închise ușa, vântul amuți, și ploaia de nisip se auzi și mai deslușit izbind în geamuri. Motorul tuși, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe toate birourile, cancanurile sporesc, scâncetele scad, sângele e iute, iute. Prinsese bine știrea adusă de Stork, când abia ai venit de la mare, odihnită, întinerită, disponibilă, cu-atât mai mult când ești singură și familia e plecată. Vera deveni mai sprintenă, tic-tac-toc, ca la șotron. Minijupa roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
culcă, dând de grijă ordonanței să-l scoale negreșit la unu după miezul nopții. Vrea să se odihnească, zicîndu-și iar că dincolo cine știe cum și unde va mai afla odihnă... Petre îl deșteptă la ceasul hotărât și Apostol se sculă voios, sprinten. În câteva clipe fu gata de drum. Se uită împrejur în adăpostul tăcut, chibzuind ce anume să ia cu dânsul din ce avea aici. Șovăi puțin și nu mai luă nimic. Cel mult de revolver poate să aibă trebuință, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
între lumea dinlăuntru și cea de afară... Când deschise iar ochii, într-un târziu, văzu iarăși, la picioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecată, pe gânduri. Ca și când ar fi simțit privirea lui, Ilona avu o tresărire și se apropie, sprintenă și bucuroasă, întrebîndu-i: ― Ți-e mai bine?... Așa-i că te-ai mai ușurat? ― Da, foarte bine, zise Apostol în șoaptă. Veselia aprinsă în ochii ei, tinerească, visătoare, îi alungă gândurile care-i chinuiseră toropeala bolnavă. În glasul ei straniu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Se întoarse tocmai la vremea cinei, senin, ba găsi de cuviință să și glumească, la masă, cu Rodovica, amintindu-i cum s-au bătut odată, în copilărie, ca orbeții, pe malul Someșului. Slujnica se zăpăci, râse, vru să umble mai sprintenă și scăpă jos farfuriile murdare, lângă doamna Bologa, făcîndu-le țăndări. Ca să nu strice cheful domnișorului, stăpâna își reținu dojenile aspre ce-i stăteau pe limbă pentru Rodovica, sperând în taină că Apostol îi va povesti din fir în păr ce-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iar colonelul, supărat. Pretorul făcu un semn și plutonierul se apropie de Apostol. ― S-a sfîrșit? întrebă el, ridicîndu-se brusc de pe scaun, încît plutonierul se sperie. Da?... S-a sfîrșit!... Se închină foarte adânc în fața juriului și ieși afară grăbit, sprinten... 7 ― Ei, domnule locotenent, s-a isprăvit și asta!... De-acuma o să fiți mai liniștit! zise plutonierul, cu un zâmbet misterios, în odăiță. Poftim prânzul... vă așteaptă... s-o fi răcit... Apostol se uita lung la el și vru să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar și geloși pe femeile care îi îngrijeau când vedeau că râd, sunt vesele și fericite cu toate că durerea lor permanentă se transformase în a doua natură însă, nu plângeau! Acum aproape ajunseseră la sala de mese, unii dintre ei mai ''sprinteni'' se căzneau să treacă pragul cantinei în timp ce alții erau încă departe. Fetele erau grăbite și preocupate cum să-i așeze la mese, i-au sărutat în viteză și au dispărut, totuși, ea, i-a reamintit și rugat în timp ce-l mângâia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]