999 matches
-
Krohal Își puse manuscrisul copiat de mîna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el pînă atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-un stîlp de sare, după care, dezmeticindu-se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Într-o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvîntă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să-l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica vieții. Deși totul era acum Împotriva morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
e.n. scrie următoarele : în mod surprinzător, se povestește că barbarii [Plinius nu precizează care], insuflând pe gură fumul acestei plante [cypiros = săbiuță = Gladiolus imbricatus], își micșorează splina și nu ies din casă decât după această inhalație ; căci astfel devin mai sprinteni și chiar mai robuști pe zi ce trece (Naturalis historia, XXI, 69). în Evul Mediu, unii doctori europeni au introdus canabioterapia. Pe la jumătatea secolului al XIII-lea, de exemplu, un savant complex de talia lui Villard de Honnecourt recomanda o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și privi la un paravan care se afla în colțul de lângă fereastra din spatele lui. Spuse încet: - În regulă, domnule Nypers, puteți ieși. Nypers trebuie să fi așteptat semnalul. Ieși la iveală înainte ca Dayles să-și sfârșească vorba și merse sprinten către scaunul pe care i-l indicase președintele. Jefferson Dayles aștepta până ce degetele bătrânului se așezară calm pe ornamentele metalice ale brațelor fotoliului, apoi spuse blând: - Domnule Nypers, jurați că ceea ce ne-ați spus este adevărat? - Fiecare cuvânt. Bătrânul vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri, stătea un indian gol până la brâu, cu nas cârn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
văicărit în tot timpul parcursului stând cu gura la crăpătura dubei și strigând: — Săriți, fraților, că ne omoară! Săriți de ne scăpați!... Suntem studenți români!... etc. În sfârșit, ajungem la Văcărești. Duba e descuiată, suntem scoborâți. Unul câte unul sărim sprinten, afară de Rădulescu, care, făcând pe mortul, urmează să se vaite și este dus pe mâini! Poarta Văcăreștilor se deschide!... Și intrăm... în cea dintâi curte vedem o mare desfășurare de forțe. Postul de gardă este întreg în picioare, soldați în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și-a făcut dusul, profesorul Moruzi a revenit pentru vizita În saloanele cu paturi, ca și cum nu ar fi muncit cu Încordare toată dimineață și n-ar fi Îndurat, Împreună cu noi, acel stress năpraznic. Nu arata vreun semn de oboseală: calcă sprinten, cu pas de gimnast, În păpucii săi de pânză, cu talpă de sfoară. Peste halatul de un alb sclipitor, se purta încins cu sortul chirurgical de rigoare la „Caritatea". În fine, boneta ușurel trasă către o ureche, mustăcioara blondă, cu
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
luă puloverul gros pe care Îl moștenise de la Yael și paltonul, reușind de astă dată să evite cu abilitate capcana mânecii, mestecă o pastilă contra arsurilor și coborî În stradă debordând de bucuria responsabilității, sărind scările două câte două. Vioi, sprinten, energic, indiferent la răcoarea nopții, amețit de liniște și pustietate, Fima Începu să mărșăluiască În josul străzii, parcă În sunetele unei fanfare militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
timpul bunică-sa. Nu se mișcă de lângă ea toată ziua. La fiecare jumătate de minut se duce să vadă dacă nu cumva a dispărut din nou, Doamne ferește. De mintea ei s-a ales deja praful, dar picioarele i-au rămas sprintene ca ale unei pisici. Casierul cel gras remarcă plin de tristețe: — Mintea arată ca o bucată de brânză. E o chestie alb-gălbuie, cu multe Încrețituri. Iar pierderile de memorie, după cum au descoperit oamenii de știință, sunt provocate de murdărie. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
așezat în fața mea pe un scaun mai mare. Nu era un bărbat masiv, poate cu un cap mai scund ca mine și mai slab cu vreo 15 kilograme. Îmi imaginam picioarele lui sub birou, atârnând la câțiva centimetri de podea, sprintene și neajutorate totodată. Puteam să îl dobor cu ușurință. Se întinse după un carnețel galben și alese un creion din cele câteva înghesuite într-o vază etruscă. Biroul era la fel de aglomerat ca o casă de amanet. Se găseau acolo instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a combate; nici pentru a primi pe încredere și a lua de bun ceva, nici pentru a găsi subiect de conversație, ci pentru a cântări și a reflecta.” Francis Bacon 65. „Cititul face mintea cuiva bogată, convorbirea i-o face sprintenă, scrisul i-l face precis, Și de aceea, dacă un om scrie puțin, el trebuie să aibă o memorie bună : dacă citește puțin, trebuie să aibă multă iscusință pentru a părea că știe ceea ce nu știe.” Francis Bacon 66. „A
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
uită lung la Lina, apoi întoarse o privire de profil spre Rim, care surâdea satisfăcut - surâs palid întins pe buze pîiiite. Lina ridică de jos mosorul imnenitent, roșie-vînătă, și explică foarte inexpiicit: - E Lică! Era Lică fără de greș! Acum trecea sprinten strada, aruncind ochii împrejur. Se auzi apoi lângă zid un murmur vag de voci, și pe urmă nimic. Mai protocolar, doctorul Rim făcu prezintările in lipsă: - Domnișoara Sia Petrescu - zise, mângâind cuvintele - nepoata noastră! . . . fiica unică a simpaticului văr Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
jos la colțuri ca pentru o silă permanentă. înaltă cit și ci, trunehioasă, oblă de la umeri la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși avea numai 19 ani. Alături de ea, Lică, subțirel, sprinten, cu figura plăcută, cu ochii vioi de veveriță, părul negru din care se lăsa o buclă mare pe frunte, cu mâinile și picioarele mici și subțiri și dinții albi mărunți, avea aerul unui țingău. Venea pe la Sia în fiecare seară
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cmd începuse a vorbi și înțelege, îi da câte o replică monosilabică și Lică trecuse tot nesupărat de la forma de monolog la cea de dialog. Cam grea, ce e drept, de limbă ca și de picioare, alături de Lică, așa de sprinten, Sia se târa ca să nu ră-mînă înapoi. Mâinile subțiri a!e lui Lică ii zdrobeau fără voie pumnul trăgînd-o. De la pumnul lui nervos, încleștat pe al ei, învățase sentimentul de comandă, mai mult decât din bătăile pe care le lua
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și Ada și el erau hotărâți ca raporturile cu prințul să fie cât mai rare. Pe Maxențiu însă îl amăgise cuvintele Adei: "Te va consulta!". Maxențiu avea și el singura dorință să nu mai aibă în fața ochilor pe acel țingău sprinten, sănătos, și era trudit acum de ide-ea că va avea mereu de-a face cu el. Un nou canon se isca în biata lui viață. Dar nu avu timp să-și mestece amărăciunea. Răul lui acum nu mai era acolo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
defel lirică. Gândurile e: practice erau totuși, în felul lor, gânduri amoroase pentru Lică. In dreptul scării se opriră: - Nu pot primi postul! spuse Lică scurt, cu piciorul pus pe întîia treaptă. li sărută mâna grăbit și cu pasul lui sprinten scoborî scara în fugă. Ce însemna refuzul lui? Ada se roși de mânie și de părere de rău. Abia prins, mierloiul scăpa. De ce? In adevăr, de ce? Simțise Lică că e vorba de robie, ceea ce nu putea suferi? Avusese cumva vreun
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
concetățenie cu Lică. Cunoștea pe Braim croitorul, cafeneaua Jigal și grădina publică. Uneori Lică îsi scotea vestonul și încerca vreunul abia terminat, croit după ultima modă. Băiat bine făcut, îi sta bine, deși îl schimba mult. Deprins cu aspectul lui sprinten, desenul nou al trupului i se părea curios acolo, în oglinzile mobile. Ca și Ada deunăzi, admira acolo pe domnul acela grav, care de profil îi părea străin si îsi recunoștea cu plăcere, din față, capul cu micn freză pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
după cîțiva ani, devenind doamna Miriam Nizzani alături de un brăilean cu chef de viață. CÎnd, revenind de peste mări și țări, ne-a vizitat pentru prima oară, vorbea mult mai bine românește decît atunci cînd plecase, Îi curgeau din gură formulări sprintene, muntenești, pe lîngă care ardeleneasca prietenelor ei hodorogea ca o căruță neunsă peste bolovani de rîu. Doamna Miriam anticipa cu cîțiva ani experiența lui Vilmoș. Nu contenea să le povestească tuturor cîte plăci are Nizzani al ei cu Gică Petrescu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Fairbanks, amesteca hrană pentru mici creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard de sârmă. Apa dintr-un furtun curgea limpede și plăcută peste păsatul sau mălaiul galben, pătându-l În portocaliu. Micile animale, deși grase, erau sprintene; erau durdulii, blana le lucea, opulentă și densă. Acestea erau nutrii. Blana lor făcea căciuli purtate În zonele cu climat rece. Haine pentru doamne. Domnul Sammler, simțindu-și fața roșie sub soarele Galileii, Îl interogase pe acest om. Cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le face fascinante. De aceea luase Shula cartea? Din seducție feminină? O singură specie: dar sexele ca două triburi diferite de sălbatici. În culorile războiului. Surprinzându-se și șocându-se reciproc În sălbăticie. Acest Govinda, acest gen de bărbat ușor, sprinten, mustăcios, măsliniu, fragil, zburător - un intelectual. Iar după intelectuali se dădea În vânt. Ei făceau ca lumea să rămână de seamă sub luna călătoare 1. Ei Îi puneau pântecul pe jăratic. Chiar și Eisen, poate, ca să-i recâștige prețuirea (printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lungă. De trei ori auzi pași de-a lungul potecii din apropiere, până să se retragă și să rămână neclintit, cu capul întors, ca să-l urmărească pe tânărul care trecea, așa cum trecuse în fiecare noapte în acea săptămână, cu pas sprinten și nerăbdător și cu ochii îndreptați spre coliba lui Jonas. Bătrânul rămase nemișcat ca un copac lovit de trăsnet, ținându-și răsuflarea, deși nu putea fi văzut în umbra deasă și neagră din jurul lui. Îl urmări pe tânăr furișându-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Întrerupere În Australia, apoi aici. N-ai cum să mă-ntreci dacă-i vorba de origine exotică, așa că mai bine s-o lăsăm baltă. Ah, am Înțeles! Au pornit spre colina care domina satul. El avea un pas ușor și sprinten. — Eu am plecat din Buru la patru ani. Părinții mei s-au Întors În Olanda. Așa că nu știu chiar nimic despre locurile-acelea. — Nu-ți amintești nimic? — Doar niște frânturi. — Eu țin minte tot, vreau să zic chiar tot! Bine, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele unei movile formate dintr-o aglomerare de roci vulcanice, ascuțite și albicioase de sare, Johan a pornit primul să se strecoare sprinten printre bolovanii prăfoși. Uneori, pietrele se sfărâmau sub picioarele lui, dar el continua cu pasul sigur, fără să Încetinească. La răstimpuri se oprea și-l aștepta pe Adam, Îi Întindea mâna ca să-l ghideze și să se asigure că n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tâmplă. Cu neputință să murmure ori chiar să se bâlbâie de îndată ce avea de răspuns la vreun ordin. Nimeni nu era mai rezistent la alergarea pe distanțe lungi și mai curajos la săritura peste gropile înnoroite. Nici unul nu era atât de sprinten atunci când trebuia să ne cățărăm un perete abrupt. Cincizeci de genuflexiuni făcea fără să obosească. Să doboare recorduri la orice fel de competiții ar fi fost ușor pentru el. Nimic, nici o mustrare nu-i întuneca imaginea. Dar a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
diavolului, se speriase. M-am dus de-a dreptul la curs. Pictorul era urcat pe masă și demonstra pe un panou mare principiile artei decorative. Mika-Le ținea "fusainele" și junele echerul. Când m-a văzut Greg, s-a coborât îndată sprinten și amabil. Mika-Le, prefăcîndu-se a nu mă vedea cu ochii ei galbeni și orbi, a trecut la locul ei. Dar obrăzniciile lui Mika-Le pentru mine!... "Am venit, pictore mare, să văd în atelierul dumitale, schița prietenei mele Elena Hallipa înainte de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]