5,301 matches
-
despletite; Cheamă-n larg, către abisuri, Rătăciții lupi de mare. Luna falnică iși cerne, Vise, temeri și dorințe; Pe nisipuri argintate, Faldul nopții, se așterne. Citește mai mult Pe-nserat, când blânda-lunăSe-oglindește-n luciul mării,Plâng egretele și stârcii,Își înalță, valul, spuma.Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic;Vin spre țărm, plutind, vapoare,Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare,Voci de zâne despletite;Cheamă-n larg, către abisuri,Rătăciții lupi de mare.Luna falnică iși cerne,Vise
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
acest colier aspirăm cu toții - spre cununa aleselor virtuți. Depinde numai de noi cum va arăta această corolă, atunci când făclia vieții se va mistui, încet-încet, și dacă șiragul de perle va străluci în cetatea luminii sau va rămâne din noi doar „spuma nimicniciei noastre”, conform judecății lui Mihai Eminescu. Să nu uităm că acest traiect al înfloririi noastre este sugestiv creionat și de poetul transilvan Dominic Stanca. Astăzi, 31 ianuarie, să aprindem o lumină pentru acest fiu al Ardealului. S-a născut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
mine sunt la o răscruce!/ Să-ți spun? Te așteptam de-atâtea toamne/ Că ai să vii. Erai! Noi nu credeam! Ne/ Iartă, Tată! În mine, Tu străluce,// Fiindcă orb am fost, Tu îmi arată/ Dansul de doi peste-ale mării spume!/ O, rogu-Te, mai naște-mă o dată// Și-abia apoi ridică-mă din hume!/ Din mila Ta, etern, nemăsurată,/ Dă-mi un sonet cum n-a mai fost pe lume!’’. Terținele din Sonetul CXXXII (care are în stânga gravura Eternita) continuă
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Regele Mondial al Caricaturiștilor: Ștefan Popa Popa’s (mai rapid decât computerele!). Am insistat asupra acestor detalii pentru a înțelege, stimați cititori, de ce - pe același sfânt pământ al Olteniei - de o jumătate de secol s-au născut, ca Afrodita din spuma mării, patru dintre grupurile satirice românești din Top 5. Avem în vedere, în ordinea cronologică a înființării lor, pe: MESAJ Group, Grupul de comedie ProParodia, insolita ,,Vacanța Mare” și, desigur, Trupa de umor vizual a ,,pamfleților 9 FIX” (al căror
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
făcut? Oare nu știu ei, făcătorii de rău și rele că nu noi îl avem pe Eminescu, ci că noi suntem ai Lui! Pirații n-au ce să-i facă Luceafărului! Acesta doar există și-atât. Degeaba se foșnesc cu spume la gură, Luceafărul, LUMINEAZĂ, pe când ei fac întuneric. Și totuși, nu poți să nu te întrebi, măi român curat: de ce ura a ajuns până-n sfere academice? De ce o faptă bună neapărat trebuie pedepsită? Mă mir, mă-nchin și protestez! Ba
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93032_a_94324]
-
că numai în unire, în unire și neînfricare, au putut să zdrobească hidra, să-i taie unul câte unul capetele veninoase, sângeroase. Unirea din Marea Zi de la 22 Decembrie. „Să ne trăiești cât țara, mult iubite și stimate” strigau, făcând spume la gurile lor murdare, în toate ședințele, adunările, sindrofiile, plenarele, sesiunile, congresele, „vizitile”, mitingurile, Leana, Nicu, Bobu, Dincă, Lică, și toți ceilalți scelerați, agramați, lachei de lux, și tot ei dictau și cuvintele celorlalți „antevorbitori”. Căci ei, amărâții, nu făceau
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În memoria lui Charles Baudelaire Se prinde focul din retortă se adaugă o spumă de zare, apoi se clătește cu răbdare și se adaugă o stea din ,,carul mare” Norul adaugă un strop sufletul se dă puțin în foc, din vâlvătaia asta mare se ard cuvinte în amnare o stare, chemare, jale... doar o
CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383202_a_384531]
-
-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, Chiar și codrii-și plâng marama într-o iute jale. Toate trec... mă trec și eu, ninge peste tâmple De-or zori fără oprire, ce-are să se-ntâmple? Socotesc că fug de mine, vor să plec devreme
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
23 noiembrie 2015. 17-Sirena de aur Când se revărsară în sală valurile mării, izbind stâncile cu sirene, Irina, îmbrăcată într-o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
În ... Citește mai mult 17-Sirena de aurCând se revărsară în sală valurile mării, izbind stâncile cu sirene, Irina, îmbrăcată într-o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
exemplu, uite: Am inventat scărpinatul, Mersul pe jos și căscatul, Ața pentru mămăligă, Dinții de la săpăligă, Țărușul, urechea acului, Curba și pe Muma dracului, Coaja oului de broască, Râsul, moțul de la bască, Apa călduță și scrumul, Privirea spre stânga, fumul, Spuma ieșită din lapte Mătreața și multe alte... Toate -jur!-, absolut toate De mine sunt inventate. Mi-au furat idei și alții, Fel de fel de inovații, Și- au inventat pentru voi Felurite chestii noi: Flacăra chibritului, Pârțul, vârful cuțitului, Umbra
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
Însă mariajul eșuase - evident, din cauza lui, pentru că avea apucături tribale și poligame, convins că o româncă verde e dispusă să se adapteze instantaneu la lejeritatea vecină cu amoralismul a concepției galice despre familie. - Mă Înșela, și cu niște urâte cu spume pe deasupra, se lamenta ea fals indignată, că dacă era ceva de capul lor, mă rog, asta e, legea concurenței, te mai poți și arde, dar Înțeleg să mă ard cu o supă nobilă, nu cu o ciorbă de scoici. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că ei nu trebuiau să se teamă neavând o lețcaie, se făcuse seară și ei alergaseră degeaba circa 50 de kilometri prin rătăcăniile și hudițele Țarigradului. Și tocmai când, dumiriți de propria lor sărăcie salvatoare, se opriseră cu caii în spume într-o fundătură mirosind a levănțică, îl zăriră pe Broanteș mergând pe lângă ziduri și ținând-o de mână pe Cosette. — Hei, Iacopone!* - strigă vesel spătarul. Ia vino-ncoace! Broanteș se apropie sfios, fără să o lase de mână pe Cosette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mare Neagră! Câți poeți, prozatori, critici nu ți-au cântat cu meșteșugite cuvinte valurile vijelioase! Pe câți mateloți cuprins-ai de-ai morții reci fiori! Câte lighioane groaznice la vedere și atingere adăpostești în întunericu-ți matern! Pe dâra albă de spumă din urma corăbiei, cei patru eroi ai noștri priveau jucându-se delfini albăstrii ce-și dovedeau inteligența înotând în formație de semilună, rechini bătrâni ce emigraseră din Mediterană în urma bătăliei de la Lepanto, pisici de mare îndreptându-se spre Sevastopol, nisetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu te lăsa, uită că viața ... și Wanda mai mult goală decît Îmbrăcată. Frumușelule, iubițelule, luculucu... rîgÎie porcu, se tîrăște de-a bușilea după călcîiele ei roze, se lovește de mobile, plînge, icnituri, convulsii, perișorul lui spicul grîului, chiloțeii lui spuma laptelui... se roagă: Miluiește-mă Doamne că neputincios sînt, vindecă-mă Doamne că s-au tulburat oasele mele. Și Wanda: Ce miroase aici a tîrtan? Afară! Marș afară! țîn mireasma teilor În scîncetul mieilor buzele fiarei unsuroase roșii mîinile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe aceeași ușă glisantă. Titi aude jetul sonor al dușului Împroșcînd pereții vanei, vede un trup alb care-și dezvăluie prin pielea subțire cu indecență scheletul și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă Îi Înghite spuma, o spumă totală, opacă, asemenea unei nopți de iarnă... și deodată În golul oglinzii părul roșu al Wandei. Trezit brusc, Titi se ridică să o Întîmpine. — Nu pot să stau. În orice caz nu aici. Mă tem să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ușă glisantă. Titi aude jetul sonor al dușului Împroșcînd pereții vanei, vede un trup alb care-și dezvăluie prin pielea subțire cu indecență scheletul și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă Îi Înghite spuma, o spumă totală, opacă, asemenea unei nopți de iarnă... și deodată În golul oglinzii părul roșu al Wandei. Trezit brusc, Titi se ridică să o Întîmpine. — Nu pot să stau. În orice caz nu aici. Mă tem să nu mă cunoască cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai bine decît În acel ritm egal, uniform al mării. Cu șlapii de plajă În mînă, Înaintăm pe limba aceea udă, unde apa linge nisipul, cu gleznele Într-o spumă caldă și În urma noastră trei perechi de tălpi de dimensiuni diferite sînt șterse de valul următor pentru că nisipul refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu poezia de parcă ne-am regula cu creierul nu cu liber liber ca la doisprezece ani oare cum or fi japonezele În pat și stewardesa asta Își tot freacă curul de mine pe geam nu se vede nimic clăbuci de spumă albă și ăsta de alături doarme de cînd am decolat cu batista aia galbenă de fetiță În mînă ce dracu o face cu ea un talisman om În toată firea nu ne putem rupe de ce lăsăm În urmă aiurea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd să lăsa Întunerecu — Și cum a murit? Auzi vorbă, cum să nu moară, că nu mai ierea Întreg nici la minte, mergea pă drum și vorbea singur, acu fo săptămînă cică a căzut În fața cofetăriei și i-a dat spuma pă gură dă să strînsă lumea, că zicea Fănica că ei i-a spus că a avut nevastă și doi băieți, da acu prafu și pulberea. — Săracul. Ce soartă. Da ia să-mi zici mie, că iești femeie dășteaptă, vagabontu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
adevărată e lumina - eu sînt poetă. De ce săpunul lui Leopold Bloom care m-a Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu se lasă povestit, vîndut În cuvinte? De ce Îmi alunecă el de fiecare dată din mînă Într-o baie de spumă și se topește acolo Încet În insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalantă toate capcanele și nu poate fi prinsă. E poezia. Iată, nu mă mai interesează ce așteptați voi de la mine. Nu mă mai interesează ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aduc din dulap o sticluță. Își clătea părul cu chestia aia după ce termina cu spălatul. Am dus sticluța înapoi și am pus-o pe raft, lângă poza bărbatului cu lama de ras, care începuse să se cam îngălbenească pe la margini. Spuma de ras din fotografie, ca și maioul, ajunsese foarte ștearsă, iar el avea urme de ruj pe față, acolo unde nu fuseseră înainte. Urmele erau atât de mari, încât am știut că trebuie să fie de la tanti Mae. Mă făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dansau și încercau să-i ferească pe copiii care alergau printre ele. Tanti Mae se uita la ele și știu sigur că era puțin supărată din pricina tocului. Femeile care treceau pe lângă locul unde stăteam noi duceau pahare mari pline cu spumă albă care curgea pe margini. Nu se găsea de obicei bere la vreo petrecere dată în oraș, dar tanti Mae zicea că directorul fabricii a trimis câteva butoaie din capitală, unde se afla berăria. Mi-a spus să merg să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la toaletă. Feifel își frământa mâinile gândind: „Dragostea îi omoară pe oameni și căsătoria îi îngroapă de vii! Toată viața asta pare o farsă îngrozitoare!“. Rita ieșise de la toaletă, era galbenă de furie și în jurul buzelor avea ceva ca o spumă albă, buzele îi tremurau. A umplut repede două valize cu lucrurile ei: bluze, fuste, lenjerie, pantofi. Apoi a părăsit casa, plângând. Pe masă se răcea mâncarea, dar lumânările ardeau cu flăcări pâlpâitoare. Feifel a băut și s-a îmbătat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
debutase sub cele mai bune auspicii, acum îi devenise simpatic. Felul în care clasificase cele trei halbe de bere era de-a dreptul fenomenal, nu mai auzise așa ceva până atunci. Auzi, spuse Toma, ștergându-și discret o urmă invizibilă de spumă rămasă în colțul buzelor, de unde mă cunoașteți voi și mai ales, de unde știți că sunt polițist? Eh, domnule inspector, păi se poate? spuse chelnerul atingându-și ușor cu degetul arătător obrazul. Dacă nu suntem în stare să ne cunoaștem clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]